AcasăRabbi ziceŞampania de după

Şampania de după

Mai întâi m-a sunat un fel de amic. Mare pedelist. S-a făcut pedelist acu’ juma de an, că îi tremurau chiloţii că-l dau afară. Acu’ se declară complet liniştit cu reducerea lefurilor cu 25 %. ( „Ce dracu’, bă, la vamă în port crezi că în leafă stăm noi?”). Deci mă sună. Are voce răstită:

– Băăă! A picat!

Instantaneu mi-a venit în minte scena de la Gheorghe din emisiune. Şi mi se şifona sufletul de milă. Zic:

– De ce pula mea nu aveţi mă grijă de el? Doar ştiţi că e tâmpit! A crăpat?

– Nu, băăă. Moţiunea a picat!

E fericit. Mai stă câteva luni „angajat la stat, care nu trăieşte din leafă”.

***

Ascultasem discursurile. Da’ ia hai şi nu vă mai supăraţi pe mine că le numesc discursuri. Demagogie în toate sorto-tipo-dimensiunile, din toate părţile. De la demagogia jegos- parşivă portocalie, la cea greţos- patetică pesedistă, trecând prin cea impertinent-retorică de tip penelist. Demagogie de la un cap la celălalt. În rest, ceea ce trebuia să fie dezbatere, a fost doar un recital profesionist de bapeamătism.

O menţiune specială pentru mormolocul de Boc. Nu ai cum să nu remarci strădania lui de a fi cel mai mare mâncător de căcat dintre toţi. Şi ca de obicei îi iese. Mă gândesc că dacă l-ar folosi pe ăsta, Oprescu ar rezolva în 5 minute problema vidanjelor în Bucureşti.

***

S-a votat. 228 pentru moţiune, 197 împotrivă. Surprinzător de mulţi defectori de la pedelic. Deloc surprinzător de puţină verticalitate la acelaşi partid. Evident toţi au învins. Boc, care mai râgâie puţin pe la presari despre responsabilitate şi ce a demonstrat el azi. Pesediştii care au arătat că. F.C. Tâncăbeşti, că a blătuit arbitrul. De fapt n-a câştigat nimeni. Da’ noi sigur am pierdut.

Concluzii:

– dacă legea tăierii pensiilor ar fi trecut prin procedură legislativă normală ar fi picat. În sistemul nostru, iată, prin angajarea răspunderii, o lege care adună semnificativ mai multe voturi împotrivă decât pentru, poate bine-merci intra în vigoare. Regula majorităţii nu interesează.

– 228 de parlamentari i-au spus „sictir!” lui Boc, 197 au zis ‘”ui lâv iu midget, pliz dont gău”. Şi Boc a rămas. Regula majorităţii nu interesează.

– în ultimul sondaj pedelicul s-a dus lejeeeer sub 20 %. Dacă ţii seama de reacţia străzii la „performanţele guvernării” şi evaluezi nivelul de încredere descoperi că la suport popular e jale şi că majoritatea cetăţenilor e sătulă de partidul piţipoancelor şi borfaşilor. Dar Boc rămâne pe felie. Regula majorităţii nu interesează.

Cum zice omu’ ăla? Trăim în România şi asta e o mare greşeală.

***

Tăierea pensiilor urmează a fi sărbătorită cu muci şi şampanie. Plăteşte Udrea. Din banii voştri.

Aia e! La jocul de bile se pierd mulţi bani.

***

P.S. Facem mâine o analiză serioasă -că n-am mai exersat de mult genul- şi vă explic de ce opoziţia e în grafic cu rezultatul de azi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Ma mira greseala lu Base. As fi jucat altfel in locul lui (si asta presupune perversiune la maxim):
    – trecea motiunea
    – punea guvern de tehnocrati cu mana opozitiei
    – avea in continuare liber la furt
    – baga tara in faliment
    – peste un an tot opozitia era de vina.

    Asa… in decembrie… cred ca mai impuscam un presedinte! Lucru care nu e rau de loc…

    • pai a fost foarte confuz base,te-a tot sunat sa-l sfatuiesti,dar nu ai raspuns(erai la piata,bateai covoarele,erai in baie?). pana la urma ramane cum s-a stabilit

    • Motane Arsulici io ti-am mai zis mai demult la tine pe blog ca la nevoie punem mina de la mina si facem rost de bani pentru o pusca. De bomboane ma ocup io, ca mai am prieteni la Cugir. Tintas mai trebe! In lipsa de altul mai bun…ma sacrific tot io. Dupa aia … la o cinzeaca la crisma aia de-ti ziceam io.
      Banzai!

  2. Io zic ca-i bine. Galetusele si gecile s-au razbunat.
    Iar Marlanu´ ranjea la jegosii numiti – auzi acolo-
    Judecatori la Curtea Constitutionala a Romaniei.
    Bai, voi va dati seama in ce tara traiti?
    PS
    Nici Opozitia nu-i cazuta in cap! Si ei stiu cum sa se faca iubiti (!?) de populatie; noi am incercat, dar nu am fost destui. Si asta doar din cauza Marlanului, care a distrus ceea ce s-a votat in 2008. Il bag in ma-sa pe Marlan! Si pe boc! Si tot guvernu´. Si tot pedeleu si pe cine i-o votat!

  3. „Dacă ţii seama de reacţia străzii ”
    Se vede ca nu te uiti la postu’ TV care trebe. Pai acolo aia din strada ierea cateva sute, ierea platiti ca asa a recunoscut un sef da sindicatu ma-sii, ierea nereprezentativi si ardea steaguri (or fi fost verzi, cum le vedea Iliescu acu 20 de ani in Piata Universitatii nu stiu, ca n-a precizat).
    Ierea „Reforma contra mafie”
    Si mai ierea „mineriada sindicala”
    Mai vrei?
    N-o sa afli de la mine, ca mi s-a facut o greeeeeataaaaa.

  4. […] Citesc la Mordechai urmatorul articol, pertinent de impertinent, pe care vi-l recomand pe post de sinteza expresiva si neaosa din inima poporului romanesc fata de ceea ce a fost ieri in Parlament. Se numeste “Sampania de dupa”. […]

  5. Mordechai, ia asociaza matale cu sinapsele din dotare „sampania de dupa” cu „tigara de dupa”.

    Ca la asta s-a gandit si madam Udrea, care a vazut motiunea de ieri ca pe o partida de futut, la capatul careia a putut ranji satisfacuta ca ea si marinarul „i-au tras-o poporului”.

    Because Romania is ( their ) land of choice!

      • Daca tu nu vrei sa te repeti in halul asta, lasa ca o face Base.
        Sigur, daca fondul lui de marinar ramane acelasi, el se si reinventeaza ca forma, deci acum vad ca i-o trage poporului din toate pozitiile.
        Afara ploua! E vreme de numarat banii, dar cu pe astia i-a taiat, a mai ramas doar fututul. Ala cu perversiuni, pe baza de Boc!

  6. Vezi bre rabbi ?!?! Cu cazutul si cu Gheorghe…
    Trebe sa-i zicem saru’mina lu’ Gheorghe ca macar 0-ncercat, da’ tot asa trebe sa-l si suduim ca n-o reusit. Putea sa faca scena aia mai inalta, sau macat sa puie niste tepe pe jos, sa stie o treaba!
    Nu te joci !!!
    Banzai!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...