Babe

Am socotit mersul la supermarket, hipermarket, megamarket, mall sau cum naiba se vor mai fi numind aglomerările moderne de prăvălii, o necesitate. Adică mergi, îţi faci târguielile şi gata. Eventual mai zăboveşti la o cafea, dacă ai ostenit de multa alergare printre rafturi. De când ne-am europenizat aşa de tare că nu mai e îngăduit să bei tiutiun în prăvăliile astea, nu mai am de ce zăbovi la cafea, dar alţii o fac.

Până acum puţină vreme nu am realizat că şi aglomerările astea de prăvălii sunt de mai multe feluri. La mall, de exemplu, te înţoleşti la fiţa supremă şi te plimbi prin faţă prăvăliilor agale, ca omul fără treabă, aflat la promenadă. Spectatum veniunt, veniunt spectentur ut ipse– spunea un domn, Ovidiu, cetăţean al spaţiului Schengen. Nu cumperi nimic sau mai nimic. Dar te fiţezi ( verbul ăsta trebuia inventat odată şi odată!). Îţi plimbi eticheta hainelor. Îţi aeriseşti ochelarii de soare. Îţi alinţi gelul din păr. Şi mai ales împărtăşeşti cu prea-belşug colegilor de fiţuială din mirosul greu al apei de colonie cu care te-ai stropit în exces.

La magazinele de tip discount ( nu dau nume, ca să n-avem vorbe!) fiţuiala nu se poartă. Nici abuzul de parfum. Acolo e la mare trecere mirosul de transpiraţie stătută. Şi maieul decolorat, cu înscrisuri în engleza de Shanghai. Şi şlapii. Pentru că sunt magazine discount şi trebuie să-ţi argumentezi prezenţa acolo.

Într-un astfel de magazin am întâlnit următoarea scenă. O babă aşezată pe vine. Nu se căca, nici nu se pişa. Luase la rând cutiile cu smântână. Desfăcea căldăruşă după căldăruşă şi înfigea deştul în materia albă, apoi gusta. Punea capacul la loc, mormăind nemulţumită. Apoi lua altă căldăruşă la rând. Purtătorii de maieu şi purtătoarele de treining treceau pe lângă dânsa nestânjeniţi şi fără a o stânjeni. Comportamentul ei era firesc, logic şi perfect acceptabil într-un magazin de tip discount. N-am mai rezistat şi i-am atras atenţia. Şi-a cerut scuze ( surprinzător!) uşor stânjenită. Am plecat. Întorcând capul  am văzut-o iar. Tot pe vine. Îşi reluase degustarea.

***

Îşi plimbă nepoţelul prin parc. Scenă clasică. Bunicuţa şi nepoţelul. Părul alb al bunicuţei pare mai degrabă oxigenat. Machiajul strident strică puţin portretul stereotip, a la Delavrancea. Privită de departe scena e cumva înduioşătoare. Micuţul ţinut de mână de bunicuţa lui. Se aşează amândoi pe o băncuţă. Mă aşez pe băncuţa de vizavi. Bunica scoate o sticlă de suc şi o napolitană. Piciul începe să rumege la napolitană, înghiţind suc cu ghiogârţuri. Bunica îl apostrofează:

– Nu mai mânca ca porcu’! N-auzi? Mănâncă dracu’ frumos! De la moldoveanu’ ăla de tac’tu ai învăţat să te porţi aşa, parcă eşti de la ţară.

Cel mic nu pare nicicum încurcat de apostrofările bătrânei, care îşi iese din fire şi ridică tonul. Într-un târziu piticul termină de băut/rumegat. Bunica îi ia ambalajul de la napolitană şi sticla goală. Le aruncă pe jos, plină de draci. Se ridică şi pleacă.

– O să ajungi un ţăran necioplit, ca tac’tu!

Mă ridic şi eu. Iau ambalajul napolitanei şi sticla de pet şi le arunc în coşul de gunoi de alături. ( Tot astfel cum un prieten lua de pe jos un chiştoc aruncat neglijent de mine şi îl punea în coşul de gunoi. Chiştocul nu e biodegradabil- am aflat între timp!). Şi mi-am văzut de drum.

***

Sunt la 300 de metri de semafor. Indicatorul îmi cere să reduc viteza la 30km/h. O reduc şi mă aşez uşurel pe banda corespunzătoare. Urmează ca după semafor să virez la stânga. În spatele meu vine năvalnic un Matiz condus de o babă. Face disperată semn cu farurile. Se aşează în dreapta mea. Deschide geamul şi dă din gură. Deschid şi eu geamul aşteptând importanta comunicare:

– Nu mă vezi, dom’le, că vin cu viteză? De ce nu te dai deoparte?

E machiată oribil. Machiat nu e cuvântul potrivit. Pictată, tencuită. Zugrăvită. Părul îi e vopsit într-un roşu de pepene insuficient de copt. Rimelul scurs pe canalele ridurilor dă o imagine grotescă. Doar sprâncenele desenate cu dermatograful au o notă veselă. Şi rujul roz ţipător.

– Era roşu! îi explic. Şi oricum aveţi acolo indicatorul care cere reducerea vitezei.

– Ia du-te dracu’ cu indicatoru’ tău! Huo! Securistu’ dracu’! Nu te fute pe tine grija dacă eu vreau să trec pe roşu.

Închid geamul. Nu particip la dialogul ăsta. Se dă jos din maşină. Îşi ridică fusta şi îmi arată chiloţii. Sunt jegoşi. Apoi scuipă, se urcă în maşină şi pleacă în trombă. E încă roşu. Mai sunt 6 secunde până se schimbă culoarea. Îl claxonează insistent pe cel care venea din dreapta, având culoarea verde la semafor, dar blocându-i calea. Scuipă prin fereastra deschisă. Apoi pleacă arătându-i degetul.

… Cândva femeile în vârstă deveneau bunicuţe sau bătrânici. Când naiba au început să devină babe?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

30 Comments

  1. Mai sunt si acum bunicute sau batranici. Din plin rabbi. Ai avut mata ghinion sa nimeresti una care nici in tineretile ei nu a fost doamna. Nu pune la inima, e pacat sa te enervezi pentru cineva care iti arata chilotii murdari. Mai degraba as fi tras masina la bordura si as fi incercat discret sa vomit. Apoi as fi blagoslovit-o cu una dintre numeroasele si amuzantele dumitale injuraturi, aaa… manca-mi-ai coaili de nespalata, fute-te-ar cainii de bagabela batrana. :))

  2. Circus Maximus!

    ***
    De ce nu vedem bârna din ochii noștri și observăm paiul din ochiul celuilalt?
    Aici e chiar mai mult de atât…

    ***
    Merg pe banda din stânga, pe cheiul Dâmboviței, la primul semafor urmând să o fac la stânga. Am aproape 50 la ora. În spate vine în mare, foarte mare viteză un taxi, șoferul făcând semn cu farurile. Nu apuc decât să micșorez viteza căci se apropia semaforul. Șoferul de taxi trece pe lângă mine pe banda din dreapta, deschide fereastra, scoate degetul și înjură de mama focului, să fie clar ce vrea, îmi strigă să stau la cratiță dacă nu știu să stau pe dreapta, și m-am temut că iese la bataie. Dar nu mi-a arătat chiloții 🙂

  3. In mod normal, la o hoasca de asta, ar trebui sa-i dai un raspuns la care si unu´ care munceste pe santier sa roseasca de rusine. Nu sa taci…
    PS
    Io am un bagaj deosebit de cunostinte in materie de ziceri. Populare. De ala d´ale noaste, din popor.
    Da´ n-am avut ocazia sa le folosesc in relatiile cu penzionarii…

  4. Doamne! Si credeam ca eu stau prost pentru ca trebuie sa imi suport zilnic vecinii care isi injura copiii! Nu glumesc, e ca la usa cortului! Ma gandeam serios sa dau un telefon la Protectia Copilului la un moment dat, pentru ca acei „parinti” nu se rezuma doar la vorbe.. o cam incaseaza pustii la modul grav. Eu nu am vazut in viata mea asa ceva, nici macar in familiile de tigani!

  5. Se pare ca tu te distrezi si in magazine, si in parc, si in trafic :D… Stiu ca nu e de ras, dar dialogul din parc e teribil… Am si eu bunici si sunt oameni frumosi… Si totusi, mereu mi-a fost sila de batranete… m-au dezgustat batranii pe care i-am intalnit oriunde…. asa ca si tine… o senzatie de dezgust amestecat cu mila… si cand ma gandesc ca intr-o zi voi fi si eu… sper ca nu baba…

  6. cred ca genul asta de babe[s] au invatat democratia de la mineri, in ’90. Iar aia care dijmuia borcanele cu smantana a citit de prea multe ori Hagi Tudose si „gusta” asemeni lui :))

  7. ce pot sa zic ..,la prima i-o fi fost foame ,imi aduc aminte de o vecina care povestea ca ea cand vrea sa manince branza se duce in piata si gusta de la fiecare comerciant de branza cate un pic si cand ajunge la capatul sirului de tarabe este deja satula…))iar a doua baba cea din parc o fi fost basescu cu boc tavestit ca sa nu-i cunoasca lumea….in fine cea de a treia o fi fost baba…novac…))

  8. Bine ca n-ai cunoscut-o pe aia care arunca cu pungi de apa in copiii care se joaca, pentru ca fac scandal si pe ea o doare capul… Cand vad una ca asta ma rog la Dumnezeu sa nu-mi ia mintile, mai bine ma ia de tot…

  9. Primul episod, mi se pare rupt dintr-un roman foarte trist. Smântâna a ajuns aur…

    Al doilea, mi se pare rupt din „Trei într-o barcă”… nu ştiu de ce oare…

    Ultimul, mi se pare rupt dintr-o flegmă. Să explic: în Eraserhead, puteam găsi mici universuri în lucruri care în mod normal nu înseamnă nimic. Femeia dintr-un radiator, lumea dintr-o picătură. Aici, universul se găseşte în flegmă.

    Şi sunt atât de multe universuri similare…

    • Vladimir, prietene… în cazul femeii cu pricina nu de nevoi grele era vorba. Zălog stăteau prisosul de sulimanuri şi excesul de juju-uri aurite. De ar fi fost vorba de un om sărman n-aş fi avut inima să-i spun ceva.

  10. Totul vine dintr-un soi de neputinta, si fizica si spirituala.
    Nu mai putem tine pasul cu ceilalti. Si ne enervam. Uitam sa imbatranim frumos, calmi si senini.
    Depinde de educatie.
    Iar momentul de rupere apare cand, cineva mai tanar, iti da locul pe scaun in autobuz.
    Asta chiar doare! 🙂
    Asculta-l pe boshorgul, ca stie el ce spune. 🙂

  11. ” Singura noastră şansă de a birui omul vechi, omul raţional care nu traieşte ,ci reacţionează, este să fim vii in Cel Viu şi să îndrăznim să crăpăm mai degrabă decât sa rămânem cum suntem! ”

    (Maica Siluana Vlad )

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...