Tabloide

Cumpăr ceva mai rar ziarele. Ceva mai rar, dar tot le cumpăr. Nu-mi pot convinge cafeaua că îmi poate opări limba şi cu presa citită în format electronic. O dimineaţă bună, pentru mine, începe cu mersul la chioşcul de ziare din colţ.  O dimineaţă bună nu e obligatoriu urmată de o zi la fel de bună, dar asta e altă salată. N-am ce-i face, sunt dependent de mirosul de cerneală tipografică. Nu-mi pot anula deprinderea răsfoitului paginilor de hârtie.

Mă bucură ori de câte ori văd că nu sunt singurul cititor de ziare, în forma tipărită. Doamna dinaintea mea, de exemplu. Cumpără ziare. Tot print. E decisă, hotărâtă, ştie clar ce vrea. Cere „Libertatea”. Apoi „Click”. „Cancan”. Şi mai rosteşte numele a încă două ziare colorate. Le primeşte. Trece repede cu privirea peste coperţi. E uşor nemulţumită. Se apleacă spre borta mică, străjuită de reviste la fel de colorate, şi o întreabă pe vânzătoare:

– În care e, dragă, pozele cu amanta lu’ Icsulescu?

Vânzătoarea îi spune un nume. De ziar colorat. Iar doamna dinaintea mea îl cere şi pe acela. Rămâne aplecată la ferestruica prin care se petrece negoţul de ziare. În vreme ce vânzătoarea îi pregăteşte ziarul, distinsa doamnă studiază rapid, cu ochi expert interiorul chioşcului.

-Ce ai, dragă, acolo? Ţi-ai luat bluză din aia de la turcu’?

Vânzătoarea îi răspunde ceva. Nu aud ce. Doamna ţâţâie din buze.

-Nu-ţi mai lua, dragă, de acolo. De acolo se îmbracă toate paraşutele. Am văzut-o eu acolo şi pe curva aia tânără a lu’ Săndulescu. Suntem femei serioase, ce naiba!

Plăteşte. Primeşte rest şi pleacă. Mereu m-am întrebat de unde vine succesul tabloidelor, cine sunt cei care au voluptate privitului pe gaura cheii. Cine vor fi fiind consumatorii de poveşti de alcov şi ridicări de fuste? Acum ştiu. Sunt nişte doamne, femei serioase. Domnii care le citesc nu sunt femei serioase. Sunt doar domni.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Deci trebe sa ma iau de nevasta-mea! Ca ea nu ceteste tabloide, deci nu-i o doamna si nici femeie serioasa! Ptiu! M-o aburit atitia ani… 🙁
    Da’ macar dorm linistit ca io nu-s homosexual! Ca-mi place pescuitul! D’aia!
    Banzai!

  2. Sunt cei care la scoala copiau constiincios. Inclusiv „vezi fig. 16.1”. Carti nu pot citi ca sunt prea lungi. Totusi la serviciu se plictisesc si trebuie sa-si ocupe timpul cu ceva. Pentru ca au avut parinti grijulii si au acum un post caldut si bine platit.

  3. Intotdeauna am considerat consumul de tabloid ca un mecanism de evitare. Nu esti capabil/disponibil sa iti rezolvi problemele personale, te imbrobodesti cu ale altora (fie ca-s vecini, fie ca-s „vedete”). Mai mult, estimez o relatie proportionala – cu cat ai mai multe probleme, cu atat esti mai prins intr-ale altora. Iar cum vremurile-s din ce in ce mai grele si oamenii au din ce in ce mai multe probleme, consumul de tabloid sigur e in crestere.

    PS: Ca fapt divers, datele de la BRAT arata ca tabloidele sunt in relativ egala masura citite de domni si doamne serioase 🙂

  4. Toate ciurucurile se uita pe gaura cheii; aia n-are dupa ce se caca, dar o intereseaza cine cu cine si-o trage, cu ce se imbraca/dezbraca X sau Y. Niste ratati care ar dori sa ajunga milionari sa se scrie si despre mofturile lor. Din fericire milioanele la loto sa castiga dupa o probabilitate foarte mica, asa ca tot cu bigudiurile in cap moare…
    PS
    Auzi acolo, doamna! Piei satano…

  5. Eu cred ca raspunsul la intrebare e dat, intr-un fel, de un proverb de-al nostru : „Lenesul moare de drum lung si prostul de grija altuia”. Probabil daca nu am avea atitia cititori de tabloide alta ar fi situatia in tara asta.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...