Cumpăr ceva mai rar ziarele. Ceva mai rar, dar tot le cumpăr. Nu-mi pot convinge cafeaua că îmi poate opări limba şi cu presa citită în format electronic. O dimineaţă bună, pentru mine, începe cu mersul la chioşcul de ziare din colţ. O dimineaţă bună nu e obligatoriu urmată de o zi la fel de bună, dar asta e altă salată. N-am ce-i face, sunt dependent de mirosul de cerneală tipografică. Nu-mi pot anula deprinderea răsfoitului paginilor de hârtie.
Mă bucură ori de câte ori văd că nu sunt singurul cititor de ziare, în forma tipărită. Doamna dinaintea mea, de exemplu. Cumpără ziare. Tot print. E decisă, hotărâtă, ştie clar ce vrea. Cere „Libertatea”. Apoi „Click”. „Cancan”. Şi mai rosteşte numele a încă două ziare colorate. Le primeşte. Trece repede cu privirea peste coperţi. E uşor nemulţumită. Se apleacă spre borta mică, străjuită de reviste la fel de colorate, şi o întreabă pe vânzătoare:
– În care e, dragă, pozele cu amanta lu’ Icsulescu?
Vânzătoarea îi spune un nume. De ziar colorat. Iar doamna dinaintea mea îl cere şi pe acela. Rămâne aplecată la ferestruica prin care se petrece negoţul de ziare. În vreme ce vânzătoarea îi pregăteşte ziarul, distinsa doamnă studiază rapid, cu ochi expert interiorul chioşcului.
-Ce ai, dragă, acolo? Ţi-ai luat bluză din aia de la turcu’?
Vânzătoarea îi răspunde ceva. Nu aud ce. Doamna ţâţâie din buze.
-Nu-ţi mai lua, dragă, de acolo. De acolo se îmbracă toate paraşutele. Am văzut-o eu acolo şi pe curva aia tânără a lu’ Săndulescu. Suntem femei serioase, ce naiba!
Plăteşte. Primeşte rest şi pleacă. Mereu m-am întrebat de unde vine succesul tabloidelor, cine sunt cei care au voluptate privitului pe gaura cheii. Cine vor fi fiind consumatorii de poveşti de alcov şi ridicări de fuste? Acum ştiu. Sunt nişte doamne, femei serioase. Domnii care le citesc nu sunt femei serioase. Sunt doar domni.
Nu fi rău.
Lasă lumea să-şi cultive fanteziile.
Hai cu ziua bună şi după citirea de dimineaţa.
Deci trebe sa ma iau de nevasta-mea! Ca ea nu ceteste tabloide, deci nu-i o doamna si nici femeie serioasa! Ptiu! M-o aburit atitia ani… 🙁
Da’ macar dorm linistit ca io nu-s homosexual! Ca-mi place pescuitul! D’aia!
Banzai!
Sunt cei care la scoala copiau constiincios. Inclusiv „vezi fig. 16.1”. Carti nu pot citi ca sunt prea lungi. Totusi la serviciu se plictisesc si trebuie sa-si ocupe timpul cu ceva. Pentru ca au avut parinti grijulii si au acum un post caldut si bine platit.
Intotdeauna am considerat consumul de tabloid ca un mecanism de evitare. Nu esti capabil/disponibil sa iti rezolvi problemele personale, te imbrobodesti cu ale altora (fie ca-s vecini, fie ca-s „vedete”). Mai mult, estimez o relatie proportionala – cu cat ai mai multe probleme, cu atat esti mai prins intr-ale altora. Iar cum vremurile-s din ce in ce mai grele si oamenii au din ce in ce mai multe probleme, consumul de tabloid sigur e in crestere.
PS: Ca fapt divers, datele de la BRAT arata ca tabloidele sunt in relativ egala masura citite de domni si doamne serioase 🙂
Da. Dar despre domnii serioşi umblă vorba că ar avea ciudate obiceiuri. Iar noi nu vrem să încurajăm zvonistica.
Niciodata! 🙂
Toate ciurucurile se uita pe gaura cheii; aia n-are dupa ce se caca, dar o intereseaza cine cu cine si-o trage, cu ce se imbraca/dezbraca X sau Y. Niste ratati care ar dori sa ajunga milionari sa se scrie si despre mofturile lor. Din fericire milioanele la loto sa castiga dupa o probabilitate foarte mica, asa ca tot cu bigudiurile in cap moare…
PS
Auzi acolo, doamna! Piei satano…
Eu cred ca raspunsul la intrebare e dat, intr-un fel, de un proverb de-al nostru : „Lenesul moare de drum lung si prostul de grija altuia”. Probabil daca nu am avea atitia cititori de tabloide alta ar fi situatia in tara asta.