Deci duduia care a ajuns ministresă a turismului datorită viziunii sale politice, competenţei manageriale, inteligenţei şi clarviziunii şi în niciun caz datorită legăturilor sale curioase cu Traian Băsescu … are o dambla! Brandul! Că dacă are şosete branduite, poşete de brand şi chiloţi cu etichetă, e musai să branduiască ea şi ţara. Că la austeritate brandul e ca leucoplastul pe sprânceană. Anul trecut lendovcioisea de ne stricasem toţi la burtă de atâtă ciois. Acu’ gata. Brendu’ dă anu’ trecut, cu scenă şi cântăcioşi cu tot, nu se mai pune. Că s-a strigat „piua”. Sau „linie”. Sau „bingo”. Anu’ ăsta bagă fata alt brand. Să simtă bou’ de pensionar că dă 15 % din banii de medicamente pe ceva de soi.
Băi, nene! Şi a făcut blondina cercetări complexe. În opt ţări. Şi i-a întrebat pe ăia: Hă? Şi ăia i-au răspuns: Ăhă! Şi gata brendu’, bucuraţi-vă. Cât i-o durea în cur pe americanii ăia chipurile chestionaţi pe subiectul ăsta… nu ştiu. Singurii turişti americani pe care i-am văzut pe aici sunt la Kogălniceanu şi sunt îmbrăcaţi în kaki. Da’ s-a lămurit. Trebe verde la brendu’ mic. Cum e şi udemericu’ în alianţă, roşu-alb-verde ar fi chiar mai indicat- vă spune Marcu Belu vicepremierul Ungariei ( aşa vrea pula mea să-i scriu numele, da?).
Implicăm puţin şi pe domnu’ Flutur’li în acţiune? Să întindă nişte oiţe pe munţi care să ureze turistului străin ( hai, turiştilor, că poate or fi doi): Uelcăm tu ză lend of grin.
Turiștii ăia americani de i-ai văzut la Kogălniceanu nu-s cumva schimbul doi de la turiștii ruși din decembrie? 😀
:)))))))))))))))))))))))))))))))
Pentru Belu poate pune cineva (cine? nu ma intreba, s-o gasi cineva binevoitor) o vorba buna sa ii faciliteze transhumanta catre plaiurile sale mioritice.
Daca numai la un campie viseaza, de ce nu lasat sa se duca la Panonica?
„În urma cercetării făcute în opt ţări-ţintă, s-a stabilit că România este competitivă în străinătate prin natura neatinsă” – zice madam Udrea.
Poate pe la anul le vine ideea corectă şi anume aceea că România e competitivă atunci când e neatinsă de conducători. De nici un fel. Un fel de vot canci auto-asumat de sus în jos.
Aceeaşi zână a zorilor afirma nu de mult, rememorând începuturile ei la minister că “Nu ştiam ce este un brand. Lumea îmi spunea: . La început nu înţelegeam de ce trebuie să dureze şase luni şi nu se poate face în 30 de zile. Acum am înţeles că este o muncă dificilă, grea.” Acum că a înţeles vag şi pentru că îi scapă Boc nişte mărunţiş din când în când, face teste anuale …
No alea din poza de la brand, ALEA vuvuzele frate!
Să-i vaz io pe rumîni pe stadioane cu ţucu-le vuvuzelele de 2 metri. S-ar umple tara de turişti şi numa’ ca să-i vază pe Avîntul Cioara (jud. Alba) cu Ogorul Nocrich (jud. Sibiu) într-un amical, ca să facă poze cu vuvuzeaua carpatină.
Să mor io dacă nu!
Banzai!
Rabi, tu gasesti doar subiecte nebune, cu oameni nebuni despre nebunii!!!
Ati ajuns sa luati de bune ce zice taratura aia! Si zdreanta aia de boc…
Nu le iau nici de bune, nici altfel. Da’ când dixtracţia asta se execută pe punga mea…
Cum spuneam şi în cartea cu pricina, brandul mai târziu, când vom percepe noi ceva clar, pozitiv şi vandabil referitor la România.
În România nu va ţine, nici în teorie nici în practică.
Voi ştiţi câte încercări au fost ? 🙂