AcasăRabbi ziceGuest post: Legenda licuriciului...

Guest post: Legenda licuriciului şi chintesenţa românească

Azi îl am ca invitat pe Zoonapolitikon.

“Decât să sug pula la mai mulţi licurici mai mici, mai bine sug pula la un licurici mai mare” (apud Machitorul Şef)

“Declaraţia” asta, care demonstrează un solid back-ground de educaţie politică dâmboviţeană, cred că este definitorie nu doar pentru politicienii noştri, dar şi pentru noi, ca naţie. Sincer, ar trebui să recunoaştem că de-a lungul istoriei am preferat să o sugem de la diverşi licurici decât să ne asumăm o responsabilitate şi ori să facem treaba bine ori să murim încercând asta. Şi să nu îmi spuneţi că şi vecinii noştri au avut licuricii lor, pentru că spre deosebire de ei, noi încă visăm să prestăm felaţii entomologice la unii şi la alţii, doar-doar or veni să facă treaba în locul nostru. Ce a spus Tartorul trăscăului în declaraţia citată cred că reprezintă filosofia noastră, ca naţie. Adică să ne strecurăm, să ne punem bine cu cine trebuie, în aşa fel încât să avem un dram de linişte în schimbul unei guri pline …

Când ne-am comportat şi noi ca un popor cu coloană vertebrală, eram conduşi de un rege străin. Am reuşit să construim ceva durabil, prost dar durabil, doar când am fost sub dictatură. Când ne-am trezit liberi şi cu democraţia în braţe, prima noastră grijă a fost să distrugem ce a rămas dinainte şi apoi … să căutăm un licurici. Adevărul este că românul nu are nevoie nici de libertate nici de democraţie. Libertatea înseamnă responsabilitate iar democraţia înseamnă şi obligaţii, pe lângă drepturi. Noi nu ne impăcăm bine nici cu responsabilitatea şi nici cu obligaţiile. Noi nu vrem decât ceva de văzut la televizor, nişte mici pe grătar şi o bere. În rest, suntem prea egoişti şi înguşti la minte ca să ne mai pese şi de altceva decât ce se intâmplă pe o rază de 3 metri în jurul nostru.  Tânjim la civilizaţia şi bunăstarea altora, dar când vine vorba să punem mâna să le construim pe ale noastre ne dăm seama că e greu, că trebuie disciplină şi muncă multă, iar nouă nu ne plac astea.

Nici măcar nu sunt de condamnat politicienii noştri că nu se mai opresc din furat.  Prost ai fi să ţi se ofere atâtea,  să fii stăpân peste o turmă de proşti şi să nu-i exploatezi. Suntem atât de indolenţi şi de leneşi încât nici măcar să-i tragem la răspundere nu suntem în stare. Ne mulţumim că putem să luam credite pentru draperii şi dăm fuguţa la stat când nu le mai putem plăti. Aşadar, nici măcar de compătimit nu suntem, că ne-o facem cu mâna noastră.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Las eu primul comentariu la articolul ăsta. O fi , n-o fi frumos.
    Şi plec de la afirmaţia ebanezului cea referitoare la suptul licuricesc. Şi întreb când a funcţionat altfel în ţara asta? Când am fost noi în stare să ne cârmuim fără a cerşi binecuvântare de la Înalta Poartă?
    Ne-am poreclit capitala „micul Paris” şi ţara „Belgia Orientului” pentru că mereu am vrut să-i maimuţărim pe alţii şi niciodată nu ne-a tihnit să fim noi înşine. Poate şi pentru că sinele nostru, pe drept cuvânt, îl vedeam dezgustător şi deloc de laudă.
    Mai departe poftiţi dvs., iubiţi cetitori, şi spuneţi…

    • „Când am fost noi în stare să ne cârmuim fără a cerşi binecuvântare de la Înalta Poartă?”
      Neam, bre!
      „…pentru că mereu am vrut să-i maimuţărim pe alţii ”
      Aşa-i!
      Au mai maimuţărit unii pe alţii,da aia au trecut direct dintr-un feudalism crîncen intr-un capitalism şi mai şi!
      Or fi ăia de la care am preluat io salutul ?
      Banzai!

  2. Stilul ăsta … capu plecat … pîn la un punct …. ne-a ajutat … să supravieţuim ….în istorie … vîrfurile politice … luminate … din cînd în cînd … ne-au ajutat … să progresăm …. cît-de-cît …. acu ne reglăm tirul …. am avut un conducător deştept şi bărbat – da cam permisiv cu corupţia din juru lui: l-am numit pe Iliescu. Apoi am vrut un zis-anticomunist …. da nu prea era bărbat. Ăsta de-acu e bărbat da-i escroc. Următoru e Crin. Care e şi deştept, şi cult şi devine tot mai bărbat. Încă din primul an cu el la Cotroceni – România se va scutura de pielea răpciugoasă – precum calul din poveste ce a mîncat din tava cu jăratec. Care-o mai prinde timpul acela minunat …

  3. Pai se poate? Cand s-a trait fara licurici? Da´la Moscova oare ce-i? Steaua rosie din varful Kremlinului? Da´ la Istambul? Parisul? London?
    Berlin? Si ultimul, cu voia dumneavoastra, de ce nu, Budapesta?
    PS
    Patapievici parca dezbatea printre falusuri problema asta… Pe cand nu era portocaliu…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...