Azi îl am ca invitat pe Zoonapolitikon.
“Decât să sug pula la mai mulţi licurici mai mici, mai bine sug pula la un licurici mai mare” (apud Machitorul Şef)
“Declaraţia” asta, care demonstrează un solid back-ground de educaţie politică dâmboviţeană, cred că este definitorie nu doar pentru politicienii noştri, dar şi pentru noi, ca naţie. Sincer, ar trebui să recunoaştem că de-a lungul istoriei am preferat să o sugem de la diverşi licurici decât să ne asumăm o responsabilitate şi ori să facem treaba bine ori să murim încercând asta. Şi să nu îmi spuneţi că şi vecinii noştri au avut licuricii lor, pentru că spre deosebire de ei, noi încă visăm să prestăm felaţii entomologice la unii şi la alţii, doar-doar or veni să facă treaba în locul nostru. Ce a spus Tartorul trăscăului în declaraţia citată cred că reprezintă filosofia noastră, ca naţie. Adică să ne strecurăm, să ne punem bine cu cine trebuie, în aşa fel încât să avem un dram de linişte în schimbul unei guri pline …
Când ne-am comportat şi noi ca un popor cu coloană vertebrală, eram conduşi de un rege străin. Am reuşit să construim ceva durabil, prost dar durabil, doar când am fost sub dictatură. Când ne-am trezit liberi şi cu democraţia în braţe, prima noastră grijă a fost să distrugem ce a rămas dinainte şi apoi … să căutăm un licurici. Adevărul este că românul nu are nevoie nici de libertate nici de democraţie. Libertatea înseamnă responsabilitate iar democraţia înseamnă şi obligaţii, pe lângă drepturi. Noi nu ne impăcăm bine nici cu responsabilitatea şi nici cu obligaţiile. Noi nu vrem decât ceva de văzut la televizor, nişte mici pe grătar şi o bere. În rest, suntem prea egoişti şi înguşti la minte ca să ne mai pese şi de altceva decât ce se intâmplă pe o rază de 3 metri în jurul nostru. Tânjim la civilizaţia şi bunăstarea altora, dar când vine vorba să punem mâna să le construim pe ale noastre ne dăm seama că e greu, că trebuie disciplină şi muncă multă, iar nouă nu ne plac astea.
Nici măcar nu sunt de condamnat politicienii noştri că nu se mai opresc din furat. Prost ai fi să ţi se ofere atâtea, să fii stăpân peste o turmă de proşti şi să nu-i exploatezi. Suntem atât de indolenţi şi de leneşi încât nici măcar să-i tragem la răspundere nu suntem în stare. Ne mulţumim că putem să luam credite pentru draperii şi dăm fuguţa la stat când nu le mai putem plăti. Aşadar, nici măcar de compătimit nu suntem, că ne-o facem cu mâna noastră.
Las eu primul comentariu la articolul ăsta. O fi , n-o fi frumos.
Şi plec de la afirmaţia ebanezului cea referitoare la suptul licuricesc. Şi întreb când a funcţionat altfel în ţara asta? Când am fost noi în stare să ne cârmuim fără a cerşi binecuvântare de la Înalta Poartă?
Ne-am poreclit capitala „micul Paris” şi ţara „Belgia Orientului” pentru că mereu am vrut să-i maimuţărim pe alţii şi niciodată nu ne-a tihnit să fim noi înşine. Poate şi pentru că sinele nostru, pe drept cuvânt, îl vedeam dezgustător şi deloc de laudă.
Mai departe poftiţi dvs., iubiţi cetitori, şi spuneţi…
„Când am fost noi în stare să ne cârmuim fără a cerşi binecuvântare de la Înalta Poartă?”
Neam, bre!
„…pentru că mereu am vrut să-i maimuţărim pe alţii ”
Aşa-i!
Au mai maimuţărit unii pe alţii,da aia au trecut direct dintr-un feudalism crîncen intr-un capitalism şi mai şi!
Or fi ăia de la care am preluat io salutul ?
Banzai!
Din totdeauna, sau aproape, s-a mers pe principiul: „asa sa ne ajute d-zeu”.
Candva, am fost un popor, acum suntem doar o adunatura.
Hmm, parcă erau nişte din ăştia, cum le spune… alde Fane Babanu’, Mircea ăl Bătrân şi… capo di tutti capi – Burebista!
Aşa, mai recent, nu-mi vine nimeni în minte…
Și acum marele licurici nici măcar pula nu i-o mai dă la supt…. Păi ce, aia e pulă s-o sugă orice dictachior?
@anndryusha: Fane Babanu, Mişu Haiosu’ şi ceilalţi de care zici tu au cam fost nişte excepţii mai degrabă. Burebista săracul nici măcar român nu era 🙂
Just! 🙂
Şi măgaru’ ăla o mai „stîrchit” şi viile…
Banzai!
Stilul ăsta … capu plecat … pîn la un punct …. ne-a ajutat … să supravieţuim ….în istorie … vîrfurile politice … luminate … din cînd în cînd … ne-au ajutat … să progresăm …. cît-de-cît …. acu ne reglăm tirul …. am avut un conducător deştept şi bărbat – da cam permisiv cu corupţia din juru lui: l-am numit pe Iliescu. Apoi am vrut un zis-anticomunist …. da nu prea era bărbat. Ăsta de-acu e bărbat da-i escroc. Următoru e Crin. Care e şi deştept, şi cult şi devine tot mai bărbat. Încă din primul an cu el la Cotroceni – România se va scutura de pielea răpciugoasă – precum calul din poveste ce a mîncat din tava cu jăratec. Care-o mai prinde timpul acela minunat …
Bine spus!
Slova cea săltăreață mi-a bucurat ochiul dar adevărul celor spuse nu e motiv de bucurie.
Pai se poate? Cand s-a trait fara licurici? Da´la Moscova oare ce-i? Steaua rosie din varful Kremlinului? Da´ la Istambul? Parisul? London?
Berlin? Si ultimul, cu voia dumneavoastra, de ce nu, Budapesta?
PS
Patapievici parca dezbatea printre falusuri problema asta… Pe cand nu era portocaliu…
„…de ce nu, Budapesta”? Sau Praga, că şi aia era capitală cînd era Ardealul sub stapînirea imperiului.
Vezi, imbatranesc si uit…