AcasăRabbi ziceIpohondrie sau ţicneală

Ipohondrie sau ţicneală

Am devenit o naţie de ipohondri? O planetă de ipohondri?

De dimineaţa până seara pe televizor dau peste zeci de reclame pentru tot felul de leacuri. De spamurile care îmi inundă mail-ul cu oferte de mărire a cariciului nu mai pomenesc! Buline, buline, buline! Pastile care îţi rezolvă prostata, buline care îţi măresc virilitate, pilule care îţi îmbunătăţesc memoria. Şi tot aşa, leacuri de tot felul: pentru cârcei, lingoare, pentru când ţi se bate pleoapa şi când te caci împrăştiat. Şi toate sunt suplimente alimentare!

Apoi vin trăznăile bune la orice. O sumedenie de bazaconii chinezeşti despre care se presupune că ar conţine ginseng ( în cazul celor mai multe presupunerea e nedreaptă şi n-are legătură cu realitatea!). Vitamine şi minerale şi tot felul de preparate pe bază de buruieni care ar trebui să aibă efecte grozave şi care nu presupun o reţetă de la un medic. Aşa zisele „farmacii naturiste” au apărut la fiecare colţ de stradă. În condiţiile în care mafia din industria farmaceutică face inaccesibile multe medicamente, nici nu e de mirare că aşa numitele farmacii naturiste se bucură de un asemenea succes.

Vrei să te caci? Iei o pastilă. Vrei să nu te mai caci? Iei o pastilă. Vrei să fuţi? Iei o pastilă. Vrei să te protejezi de flacăra violet? Iei o pastilă. Vrei să câştigi premiul de linie şi să strigi bingo? Iei o pastilă. Când naiba am devenit atât de dependenţi de buline?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Puterea lor de convingere sta in lipsa noastra de intelegere.
    Pai companiile farmaceutice au devenit dependente de conturile cu foarte multe zerouri iar futerea ficatului nostru le cladeste imperiile.

  2. Dincolo de ipohondria noastra (cica chiar exista o afectiune psihica ce ne face dependenti de atentia doftorului), mai e si vorba aia: nu e prost ala care cere, ci ala care da. Daca eu vand cozi de bilibibaur si spun ca sunt bune pentru gâlci, pun pariu ca se gasesc niste prosti in toata lumea asta sa le cumpere.

  3. Lipsa medicamentelor nu e cauzata de companiile farmaceutice ci de rea-vointa a guvernantilor. E absurd sa crezi ca o companie farmaceutica nu doreste sa-si vanda produsele pe piata romaneasca. De vrut vor dar cum subventionarea lor nu se face nici medicamentele nu se pun in vanzare. Lucrez pentru o companie farmaceutica maricica si stiu ce spun. Guvernantii refuza sa plateasca medicamente, uneori esentiale, pentru sanatatea propriilor cetateni. Daca le-ar produce statul ai mai zice dar asa cum stim cercetarea romaneasca in domeniu si capacitatea de productie sunt vraiste.

    Stiu ca exista o campanie de denigrare a companiilor farmaceutice dar nu puneti botul chiar la tot ce se spune pe la televizor. Companiile farmaceutice nu au nici un interes sa distruga sistemul sanitar din Romania, nu au interesul ca atat pacientii cat si medicii sa plece in strainatate si nu au interesul ca puterea de cumparare a romanilor sa fie foarte mica.

    Idealul de tara pentru o companie farmaceutica il reprezinta o tara de prosti cu bani si cu un sistem sanitar bine pus la punct. In Romania gasesti insa doar prosti si atat iar dintr-astia gasesti peste tot.

    • N-am chef să discut despre preţurile la care îşi vând companiile respective produsele, în România. Nici despre sponsorizarea participării la tot felul de „congrese şi seminarii” internaţionale pentru cohorte de medici. Nici despre… Adică, de fapt, nu vrei să mă provoci şi să povestesc ce ştiu despre fenomenul ăsta.

  4. Nu e vorba de o provocare. Companiile farmaceutice nu sunt niste adunaturi de ingeri. Principalul scop al existentei lor este obtinerea de profit. De multe ori pentru profit renunta la etica. Sponsorizarea cohortelor pentru congrese si seminarii s-a facut pana de curand cu multa lipsa de etica. de cativa ani lucrul asta s-a ameliorat in sensul ca la congresele respective companiile farmaceutice nu mai sponsorizeaza sesiuni de shopping pentru medici si consoartele lor ci doar cazarea masa si timpul petrecut in sala de congres.

    Preturile din Romania la medicamentele sub patent sunt la fel ca in alte state din Europa si uneori putin mai mici.

    Nu trebuie inteles ca fac apologia companiilor farmaceutice pentru ca nu ar merita o apologie la cat cinism circula in lumea asta insa nu trebuie privite lucrurile intocmai ca la TV adica aia sunt rai si ai nostri sunt buni ai dreacu’ da nu-i lasa scarbili alea.

    • Evident că urmăresc profitul şi e firesc să fie aşa. M-aş fi oprit la „De multe ori pentru profit renunta la etica”. Şi pot demonstra că, pe mai departe, sunt sponsorizate şi sesiunile de shopping, cum bine spui, şi alte lucruri nu tocmai în regulă.
      În privinţa pretului care ar fi la fel sau mai mic decât în alte state din Europa… pot da acum 10 exemple de produse la care preţul este cu până la 200 % mai mare decât în majoritatea ţărilor UE.
      Până la urmă nu ăsta era scopul articolului de faţă. Dar poate deveni.
      Putem vorbi despre afacerea GSK şi Novartis la spitalul Nyior Gyula din Budapesta sau despre scandalul Fluconazol al celor de la Pfizer. Şi asta ca să o luăm tare de departe.
      Altfel sunt de acord cu tine. Avem multe nuanţe de gri între alb şi negru.

      • Dacă e să mergem pe linie etică, discuţia e lungă. De exemplu, şi despre Bayer, alt colos farmaceutic, se pot spune multe. Mă rezum la menţiunea că este urmaş al lui I. G. Farben, adică al fabricii care a produs Zyklon-B, gaz utilizat în exterminarea masivă a prizonierilor din lagărele de concentrare ale celui de-al doilea Război Mondial.

  5. La chestia cu medicamentele exista doua „cestiuni”: una, statul (prin CAS) achita acum, in luna iunie 2010, facturi emise de catre farmacii in septembrie-octombrie 2009. Pentru orice producator, un astfel de termen de plata este un cosmar kafkian, ce poate fi suportat vreo doua, trei luni din adaosul comercial. Si ajungem la cestiunea a doua: adaosul mediu la producator de 2-300%. Urate rau ambele chestiuni. Si platite de contribuabil amandoua

  6. Când mă mai chinuie un guturai rebel iau paracetamol. În rest pălinca,vinul şi berea sunt medicamentele mele fundamentale.Şi crede-mă rabbi că nu-s beţivan… 🙂

  7. Imaginea urata pe care o au companiile farmaceutice este de inteles, numai ca multa lume nu realizeaza ca foarte multe lucruri nu s-ar fi intamplat daca statele in general ar fi luat si ar lua masuri de prevenire din timp.
    E normal ca hotii sa nu fie priviti cu ochi buni insa e treaba politiei sa ii prinda si mai mult decat atat, e tot treaba politiei sa previna actele de hotie. In momentul in care spui ca hotii sunt rai si excluzi politia din ecuatie poti fi sigur ca nu vei scapa de hoti.
    Un exemplu: am legatura cu industria asta de vreo 5 ani si niciodata in acesti 5 ani nu am auzit ca vreo autoritate din Romania sa faca inspectii intr-o companie farmaceutica multinationala. Nu spun ca nu au fost dar eu nu am auzit de asa ceva. Mai mult nu am auzit ca in urma inspectiilor efectuate de alte state europene si pe baza rezultatelor acelor inspectii sa se efectueze cateva si in Romania pentru a se observa daca problemele sunt aceleasi sau mai mari. Nu am auzit ca in Romania sa existe rapoarte de activitate la scara nationala dar in fine poate ca eu visez cai verzi pe pereti si m-am invatat cu binele…

    Multa sanatate, Rabbi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...