AcasăRabbi ziceFahrenheit nain ilevăn virgulă...

Fahrenheit nain ilevăn virgulă ceva

Adevăr spun vouă: campaniile de presă reprezintă o mare vulnerabilitate pentru securitatea naţională. Aşa a fost, de exemplu, acum vreo doi ani, celebra campanie a presei italiene care nu ne scotea din ţigani. Dar pe atunci Băsescu tăcea şi sugea, ca tamponul în fofoloancă. Iar CSAT-ul se ocupa cu bifarea numerelor pe cartoanele de bingo.

Presa reprezintă o veche obsesie a celor care au regulat puterea, în România, în ultimii 20 de ani. Din ultimii 200 de ani! Singurul care a avut parte de o presă pe gustul său a fost Nicolae Ceauşescu ( acesta însă nu a reprezentat niciodată România la Anvers, sâc!). Şi parţial Gheorghiu-Dej. Altfel, sigur, presa este extrem de coruptă, plină de cretini şi incompetenţi, de agramaţi şi şmenari, de imbecili şi fripturişti. Dar dacă, în propoziţia anterioară, înlocuim substantivul „presa” cu sintagma „clasa politică”, enunţul rămâne perfect valabil. La fel dacă în loc de „presă” sau „clasă politică” spunem „România”. Şi atunci strategia aia de apărare naţională nu devine un non-sens?

Pot accepta că B1 Tv reprezintă etalonul de profesionalism, verticalitate şi onestitate definit de Cotroceni. Personal am o cu totul altă părere, dar pot accepta că, pentru cotrocenieni, B1 este idealul. Dar ce e rău dacă, de dragul diversităţii, acceptăm că presa poate fi şi altfel? Şi acum, dacă s-a stabilit că ăştia din presă sunt nişte hezbolahi care pun în pericol albul chiloţilor prezidenţiali, ce facem? Îi sereim? Că Guantanamo n-avem.

Orice putere cu aspiraţii totalitare, explicite sau nu, va invoca argumentul securităţii naţionale oricând şi pentru orice. La noi argumentul ăsta a fost cretin invocat atunci când s-a trecut la amputarea pensiilor. Acum, când e vorba de belirea presei. Mai departe terminologia poate cunoaşte o familiară diversificare, „vulnerabilităţii pentru siguranţa naţională” i se pot adăuga concepte precum: elemente duşmănoase, chiaburi, duşmani ai poporului etc. Şi astfel nou-limba îşi va lua locul în primire, iar Orwell va putea râde cu sughiţuri.

Vă propun un exerciţiu. Simplu. Uitaţi-vă la pozele de mai jos. Doi dintre ei conduc România. Cea de-a treia reprezintă idealul celor doi în materie de presă. Doar priviţi pozele. Apoi lăsaţi-vă minte să zburde liberă şi vedeţi ce gânduri vi se adună-n crematoriu.

P.S. Afirmaţia făcută aseară de consilierul prezidenţial, Iulian Fota, în studioul Realitatea TV, conform căreia oricine pune în discuţie sau are obiecţiuni în privinţa „apartenenţei noastre la NATO, de exemplu” este duşman al poporului şi trebuie trimis la re-educare ( la Canal?) completează minunat peisajul. Înfiinţăm şi un pui de Gestapo?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. „Înfiinţăm şi un pui de Gestapo?” – cred că mai degrabă un NKVD, e mai în spiritul nostru. Gestapo îmi sună prea nemţeşte, adica eficient – şi nu e cazul 🙂 Nu m-ar mira dacă am ajunge să printăm bloguri pe ascuns şi să împrăştiem manifeste … dar rămân la părerea mea: merităm cu vârf şi îndesat tot ce ni se întâmplă.

  2. Daca as fi cetatean american,m-as pisa linistit la radacina gardului , spunandu-mi ca ce s-a intamplat inainte si dupa 11 sept a fost doar un vis urat.
    Realitatea e asta, de aici. N-as vrea sa accept in ruptul capului ca amaratii de romani sunt doar niste plagiatori nenorociti.
    Desigur, fac referire la cei de sus, restul nu conteaza decat in masura in care sunt doar niste lesuri pe care isi sterg talpile .

  3. am avut acum cca 2 saptamani o discutie f interesanta cu un subofiter de jandarmerie…
    inca ma gandesc daca o voi publica sau nu pe blog…
    am tras insa o concluzie:
    oamanii aia nu sunt dobitoci. isi folosesc propria materie cenusie si nu se vor lasa imbroboditi de vrajeli…
    infiintam Gestapo sau NKVD dar cu cine?

  4. Anii 50 redivivus. Dusmani ai poporului, tradatori ai interesului national. La zid cu voi!

    Trecem la ce ne pricepem, la o noua dictatura. Pentru ce s-au sacrificat tinerii aia in ’89? Ca sa vina o lichea sa ne ameninte ca, daca ciripim altceva decit ce vrea partidul, o luam pe coaja?

  5. Rabbi (am imprumutat apelativul de la un fidel al locului, sper sa nu fie cu banat), acum cateva luni cand eram ingrozit de faptul ca ma chinuiam sa deosebesc „Romania moderna” (de la Big Brother citire) de Oceania si nu reuseam mi-am zis sa termin cu ideile astea scoase parca din teoriile conspirationiste.

    Acum… vreau sa fiu mai pragmatic si incerc sa ajut la intarirea Romaniei moderne. Asa ca, te rog, ajuta-ma:
    * Cum sa numim doublethink in romaneste?
    * Udrea va fi si la Ministry of Love si la Ministry of Plenty?

    WAR IS PEACE,
    FREEDOM IS SLAVERY,
    IGNORANCE IS STRENGTH.
    (multumita Art. 53 si CCR)

    TB IS WATCHING YOU!

  6. Rabbi, ai zis că să mă uit la poze şi după aia să-mi las mintea în treaba ei. Aşa am făcut.
    Şi mi-o vint in cap o întrebare a cuiva pentru nea Stere.
    „Are rost să beau o bere ?”- „N-are, da’ bea!”
    Aşa ca, mă duc sa beau o /mai multe bere/i!
    De ce? Aşa numa’, ca să ma pot pişa mai bine pe faţa lor! Cum a cui? A lu’ toti 3! Şi, pe lîngă a lor, şi pe a altora!
    Banzai! Şi la dracu’ cu portocalii, că m-am săturat!

  7. Rabbi, scrii la foc automat. In ritmul asta prefer mai degraba sa citesc, decat sa maculez albul hartiei cu aprecierile mele profund neprofesioniste, subiective, lipsite de substanta.
    Scrii al naibii de interesant, de bine, pe gustul meu… Pe vremuri eram innebunit dupa schitele lui Baiesu. El isi satiriza personajele cu mult umor, fara a atinge insa coarda politica… Poate ca ar fi facut-o, dar in cazul acesta si-ar fi continuat, poate, opera, dupa zabrele. Noi avem inca privilegiul de a spune liber ce gandim. Pana cand oare?

  8. Uitandu-ma la fetele celor de mai sus imi trece un singur gand prin cap.Oare n-ar putea astia conduce tara doar de la radio?Macar sa nu-i vedem.Sentimentul de frustrare mi se accentueaza foarte accentuat cand vad asemenea specimene.Adica nu-i destul ca sunt prosti,trebuie sa fie si urati?
    Ca sa nu va luati de mine marturisesc faptul ca si eu sunt urat cu spume…Da’ stau acasa.

  9. P-acilea se face politica? Se discuta impotriva? Se pune in discutie ceva? Cercuri de discutii? Despicarea firului de par in patru? Punerea in discutie a masurilor?
    Alo! Alo! Treceti la locurilii voastre! Alo!…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...