AcasăUncategorizedO fi criză...

O fi criză…

Am găsit pe ziare.com articolul ăsta. Exista un singur comentariu. Cu care nu m-am hotărât dacă am cum fi de acord ori ba. Sunt tentat să cred că aceştia sunt nişte bani mai bine cheltuiţi decât milioanele băgate în borduri sau încă un „brand turistic de ţară”. Sau în inutile săli de sport pe care oricum nu le va folosi nimeni. Şi totuşi, mă gândesc, e criză, austeritate… poate că… Poate că ce? Poate trebuiau economisiţi banii aceia pentru încă un rând de borduri?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Eu zic că e bine. Ar fi păcat să pierdem încă un monument istoric. Şi e mare păcat că nu salvăm şi altele… Păcat că nu renovăm şi Curtea Veche. Un monument istoric bine întreţinut ajută turismul mult mai bine decât branduri inepte de ţară…

  2. cel putin niste muncitori vor avea de munca 1 – 2 ani, pana trece criza .. desi 7 mil de euro pare mult .. nu ca m-as pricepe, dar cu banii astia faci un bloc, sa fie o restaurare asa de scumpa?

    • Consolidările unui imobil sunt, de obicei, la fel de scumpe ca și construitul de la zero. Restaurările, care implică refacerea detaliilor arhitectonice pretențioase, plus consolidări, sunt și mai scumpe.

      • Anndryusha, hanul Gabroveni nu are detalii arhitectonice pretentioase…
        Dupa cum scrie in articolul ala
        „Lucrarile de reabilitare, extindere si remodelare functionala a Hanului Gabroveni”
        si
        „In prezent, cladirea hanului mai pastreaza ziduri ale incaperilor de la parter si etaj, in timp ce in curte, boltile pravaliilor si zidurile acestora s-au naruit. Hrubele aripii de est ale constructiei sunt naruite si ele, iar cele ale aripii de vest risca sa se prabuseasca in lipsa unor masuri de recuperare a monumentului, se arata in documentele supuse aprobarii CGMB.”

        seamana cu tactica des intalnita a celor care vor sa execute lucrari de demolare partiala si/sau recompartimentare dupa o schema functionala necesara la moment, a unor cladiri monument.

        In plus, niste relatii la locul potrivit si un bun intocmitor al Documentatiei Tehnice si a avizelor, poate aduce si ceva fonduri din diverse locuri.

        Anul trecut… „doamna” Israela a cumparat o locuinta in localitatea Dorobantu si a fost ajutata la intocmirea hartiilor pentru a-si atinge scopul. De fatada, s-a specificat ca vor fi efectuate lucrari de reabilitare si conservare a stilului arhitectonic traditional al localitatii (LOL), folcor, macrame-uri si alte abureli. In realitate, casa era o darapanatura din „gard” si ca sa nu mai faca doua documentatii tehnice (demolare + edificare), s-a facut una singura. Casa, evident, a fost demolata… In loc, cred ca la momentul de fata s-a terminat deja construirea vilei.

  3. Bine folositi pana in momentul final al restaurarii, cand probabil, se va vinde pe sub mana unui smecher.
    Ca asa-i la noi. Ca-n vestul salbatic. 🙂

  4. Sint lucruri pe care nu le putem amina, orice criza ar trece peste noi. Daca ne-am restaura monumentele care se prabusesc si daca am invata sa le respectam, nu ar mai fi nevoie de inventarea unui brand de tara; brandul s-ar forma de la sine.
    Restaurarea Hanului Gabroveni e o investitie buna- mai ales ca o parte din bani sint bani europeni.
    Nu putem astepta sa cada monumentele, cu pretextul crizei. Asta e mentalitate de taran lenes, caruia ii intra hotii in batatura pentru ca i s-au prabusit gardurile si nu le repara, ca e sarac. Dupa ce ii ramine curtea goala, o sa fie si mai sarac.

  5. Sunt atâtea exemple în care una au zis și alta au făcut încât nici mie nu-mi inspiră încredere.
    Mi-aș dori ca eu să suflu în iaurt nejustificat…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...