AcasăRabbi zicePatrie, iată fiul tău!

Patrie, iată fiul tău!

„Când eram fecior la maaaamaaaa,

Ei, ce ploaie şi ce vânt… ”

Domnul Shakespeare a nimerit aici dintr-o greşeală şi nu are nicio legătură cu acest text. Nici cu afacerile imobiliare. Nici cu reducerea lefurilor bugetarilor. Despre legătura sa cu majorarea TVA circulă zvonuri contradictorii.

Şi s-a slobozit robul lui Dumnezeu, Dan Diaconescu, din fiare şi rea urgie. Si Domnul i-a spus: -Ridică-te şi mergi, Dane! Şi el s-a ridicat şi a mers. La oteveu.

În Republica Oligofrenă România, eliberarea lu’ domnu’ DD-OTV a fost o veste mai grozavă decât invalidarea, de către CC, a măsurii de reducere a pensiilor. Nu m-am bucurat când l-au priponit, n-am de ce mă întrista când l-au slobozit. „Spânzuraţi-l de-i mişel/De-i nebun la gard cu el” spunea un domn, Coşbuc. Până la urmă care decizie a fost cea corectă? Arestarea sau eliberarea? S-a schimbat legea?

Bun. Gata prosteala. Scriem serios.

Eliberarea lui DD pare să fi fost, pentru mulţi rumâni, ştirea zilei de ieri şi nu decizia Curţii Constituţionale. Subiectul nu m-a interesat, pentru că nu mă interesează personajul. Nu m-a interesat arestarea lui, nu mă interesează nici eliberarea lui, decât în măsura în care se va constata că arestarea lui a fost o samavolnicie, un abuz al autorităţii. Partea care interesează e alta: scăpat din arest, Diaconescu îşi anunţă intrarea în politică! Nici mai mult, nici mai puţin, omul îşi anunţă candidatura la preşedinţia României! Gata, suntem mântuiţi!

Şi – deloc surprinzător- corcoduşele vorbitoare, care alcătuiesc publicul OTV, se grăbesc să vuvuzească fericite de minunata veste. Pentru că reţeta Becali „din puşcărie în parlamentul one” a fost doar nivelul pentru începători. Acum e nivelul următor, pentru profesionişti, din pârnaie la Cotroceni. Patria e fericită!

Până la urmă nici nu e o mare noutate. Codul penal e bazinul din care se recrutează grosul politichiei româneşti.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Ete, mare surpriza !
    Pai si prostul satului din care ma trag, vrea sa devina primar, intr-o zi.
    Da’ macar ala e intelept ca e si nebun pe deasupra.
    Bre, ieri imi spunea cineva ca :”-Uite, de cand l-au arestat pe dd, tot ploua.”
    Mare ti-e gradina.

  2. Nu-i aşa că-i simpatic tare faptul că am găsit asta în feed între „cules de mere în Italia” şi „personal hotelier pentru străinătate”? Cum să pleci? Pierzi finalul! E ca la un film prost… dacă tot ai stat atât, măcar să vezi cum se termină! 🙂

  3. Poci a zîce că ăst subiect îmi provoacă o durere crîncena fix în cur? Se ofuschează careva? Ş-apăi dacă se ofuschează, ce? Îmi provoacă o altă durere. La fel de crîncena. Şi tot în cur! Fix!
    Banzai!

  4. Gigi a stat si el 2, 3 saptamini; si nu uitati a profitat- si la ajutat – cvt;

    musiu asta a stat 2, 3 zile si – gata – presedentie;

    da ce mai conteaza, atitia si atitia cretini;ce mai conteaza unu’ in plus….

  5. Dacă DD va ajunge preşedinte (ceea ce nu m-ar mira având în vedere cretinismul electoral al poporului), atunci Hugo Chavez va crăpa de invidie: El e un amator care face emisiuni TV, noi am avea un profesionist! 😀

  6. Stii ceva? Eu nu mai cred in arestari, eliberari. Totdeauna ma gandesc ca este ceva in spatele acestei miscari. Eu nu mai cred nici in CC. Nu cred ca a vrut cineva sa faca dreptate. Si dreptatea asta ma face pe mine sa fiu mai saraca. Daca imi scade salariul cu 25% si mai creste impozitul la 20%, iata am pus-o de o scadere minima de 29%. Buna treaba! Ma gandesc daca imi mai raman bani de tocuri la pantofi.

  7. Finalul imi aduce aminte de zicerea unui clasic. „Australienii sunt un popor minunat. Stramosii lor au fost selectati de cele mai bune minti ale justitiei engleze.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...