Guest post: Când a fost la ’89

Un articol de la Gheghe. Din care nu am priceput eu prea mare lucru, dar pe care vi-l aduc pentru cântarea la care se face trimitere în text şi pe care am adăugat-o mai jos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cmut6G74DHw]

prima piesă scoasă la lumina zilei, primul videoclip
felicitări, Bean! (pentru toate cele)

“pelinel cu strop de rouă,
când a fost la ‘89?
că n-au mai putut răbda
haiducii-au umplut strada”

Ştiu, nu e frumos să scoţi din context. Ştiu, “înainte sa dai play, trebuie să ştii că albumul nu e despre teritorialism şi nici despre protocronism, cu toate că sunt folosite elemente folclorice tradiţionale româneşti. Albumul este despre un tânăr român care a găsit un izvor de energie pozitivă în această muzică, un izvor de energie ce ne poate da un ţel comun, respectiv o conştiinţă comună. şi suntem în momentul şi în ţara în care este nevoie disperată de un punct comun între oameni. Şi niciun politician, niciun erou naţional (fals sau adevarat), niciun om de istorie nu o să poată să spună mai bine decât muzica asta ce e România.”
Dar, dragă Bean, chiar dacă mi-ai dat din bucătărie că albumul o să fie chill şi nu are treabă cu naţionalismul, ci cu muzica, “Când a fost la ‘89″ trebuie scoasă din context. Are potenţialul să devină exact ceea ce au nevoie românii acum. Mesajul e prea puternic pentru a fi ignorat. Cum spunea unul dintre fani, o să lovească în generaţia a doua, cei care au înţeles ce s-a întâmplat acolo. Uimitor, noi aveam 4-5 ani pe-atunci, dar simţim unele lucruri legate de Revoluţie şi, mai ales, Mineriade, mai intens decât părinţii noştri. Au trecut douăzeci şi pe mulţi dintre noi “ne trece” nevoia să umplem străzile. Haiduceşte. Din nou.
Este o piesă care apare exact atunci când a apărut nevoia de ea. Tu, probabil, nu ai ştiut atunci când ardeai doina urbană şi te minunai ce trip are, dar ai scos ceva cu veleităţi de imn naţional. Il pueblo no deja!
Ţi-am înţeles discursul artistic, ai vrut pur şi simplu să cânţi, observând o pauză nefirească în folclorul românesc. Asta mi-a plăcut cel mai mult, faptul că nu ai “prelucrat”, ci ai creat ceva nou în muzica românească. În ciuda a ceea ce ţi-ai dorit, ai reuşit să accesezi nişte frecvenţe periculoase pentru paradigma în care ne scăldăm. E o doină ce arde adânc.
Nu zic nimic acum, dar Subcarpaţi ar putea fi un mindfuck. Sau albumul următor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cSk3wCzrYeg]