AcasăRabbi zicePedelici - reflexe şi...

Pedelici – reflexe şi deprinderi

În liceu aveam un coleg mai ţicnit. Nici noi ăilalţi n-aveam toate piuliţele strânse, dar ăsta era cel mai talentat dintre noi la gâdilat sticleţii. Omul avea o chestie: se credea prestidigitator. Chinuia un pachet de cărţi de joc, ferm convins că e tare dibaci la giumbuşlucuri cu cărţile de joc. Poate era. Poate nu. Nici nu contează. Chestia e că flăcăul avea cărţile de joc la el întotdeauna. La ore, în pauză, la căcăstoare, în autobuz, freca aceleaşi cărţi de joc. Ca să nu îşi piardă îndemânarea- zicea el.

Mi-am amintit de el ieri. Aflând despre scărmăneala dintre Mihail Boldea şi Ada Meseşan. Pe scurt, dacă mai e cineva care nu ştie despre ce e vorba, lucrurile au stat aşa: bravul pedelic a acuzat-o pe şefa biroului de presă al propriului partid că i-a cerut şpagă. Motiv pentru care  tipesa n-a mai pupat şefie la TVR.

Care e legătura? Păi pedelicii sunt ca fostul meu coleg. Adică ăştia sunt atât de stricaţi că au ajuns să-şi ceară şpagă şi între ei! Ca să nu-şi piardă îndemânarea, probabil.

N-ar fi o bună idee ca guvernul să nu mai perceapă impozite, ci şpagă? Pentru că rata de colectare la şpagă e indiscutabil mai mare decât la impozite.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Intrebarea ta, Rabbi, este mai mult una de forma… filosofica s-ar putea zice.
    Fondul este clar, zic eu: daca banu’ pleaca de la mine, cetatean, si ajunge in conturi din Elvetia sau prin eu stiu ce insule este hotie, delapidare, spaga, samd. Oricum i-ai spune tot aia este.
    Deci, iti raspund raspicat: DA! NU! POATE!

    Cipul de pe coliva mi s-a parut cum ii plateam tot noi pe niste baieti destepti sa ii caute pe „preacinstitii” conducatori de patrie la averi. Dupa multa sudoare si nopti nedormite, ce le-a basit mintea? Sa ii caute la conturile din tari straineze! Deadline, 2 saptamani (anunt in direct la A3). Cateva luni de scarpinat in cur mai tarziu.. ANI nu mai e, iar realizarile-i sunt asezate in rastel (ca sa-l citez pe un instigator), dupa cum urmeaza:


    (1) Te intreb, cat de tare a fost faza asta din analele luptei anticoruptie?

    Deunazi il auzeam pe guristul ANI(purtator de cuvant sau ceva) jelind cum ca aveau Nspe mii de dosare deschise care, aoleu Doamne!, nu vor mai fi solutionate ever.
    (2) Te intreb, exista 1 (un) dosar rezolvat de acesti idi.. aparatori ai intereselor nationale? Unul!? Aici ma refer la ani seriosi de racoare si recuperarea prejudiciilor (macar partial), nu la excursiile de 3 ore cu catusele la maini si cu insotitori mascati spre deliciul populatiei retardate..

  2. Sărăcie mare,bre! De unde dracu’ să mai furi dacă nu de la cine are? Nu-i bai că-s de-ai tăi!
    Ar fi fost ceva taaare de tot să ajungă aia televizistă şefă. Să le ceară şpagă la ăia de la FIFA să le dea meciurile pe post.
    Să mori de rîs si alta nu!
    Banzai!

  3. Prietene, hai să te întreb ceva, ca să vedem dacă ntră tot la categoria deprinderi pedeliste:
    Astăzi, în M. Of. nr.438 a apărut hotărârea Parlamentului nr.36/2010 privind numirea membrilor Consiliului Fiscal, conform Legii 69/2010. Între membrii proaspăt numiți îl găsim și pe un oarecare Silviu-Marius Șeitan.
    Întrebare nr.1: Nu cumva e rudă cu Șeitan de la Muncă?
    Întrebare nr. 2: Nu-s prea mulți diavoli în conducerea statului? (pentru cine nu știe, Șeitan e unul din numele Satanei – lb. turcă sau arabă, nu-s sigur)

  4. Asta nu se pune ca-i intre colegi. Si ce mare caca se face la TVR. Ca si io o am in pachet, da´ nu m-am uitat deloc…
    Iar de tanti ANI, io zic sa-i fie tarana grea, ca s-a nascut cu grave malformatii si a murit in chinuri.
    Oricum erau neste bani dati alora la misteaux.
    Auzi, maram sunt pe urmele unor conturi prin
    Elvetia. Ne lasi?!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...