AcasăRabbi ziceÎntoarcerea la popor

Întoarcerea la popor

E absolut încântător să descoperi că imbecilitatea nu este însoţită şi de timiditate. Doar pentru că omul e cretin nu înseamnă că trebuie să fie timorat şi să îşi reprime nevoia de a vocaliza. Şi, ca să fie foarte clar, mă refer la iubitorii de Băsescu. Aici avem două categorii: nătângii şi imbecilii. Nătângii, teoretic, sunt de bună credinţă. L-au votat, s-au lămurit, acum tac cu obidă. Imbecilii nu. Dacă ar recunoaşte că a votat un cârnat, imbecilul ar fi pus în situaţia de a-şi admite propria monumentală prostie. Aşa că e mai confortabil să continue să îşi imagineze că Băsescu e Iisus pogorât pe pământ, dar e înconjurat de oameni răi. Imbecilului preferă să continue încercarea de argumentare a unei opţiuni evident greşite.

Pe vremea lui Ceauşescu existau suficient de mulţi mononeuronali care aveau acelaşi discurs: „Nea Nicu e băiat rău, da’ ăia de lângă el nu-i spun care e adevăru adevărat”. Categoria gogoşarilor îndrăgostiţi de Băsescu admite că: Boc e caca, Berceanu e naşpa, Eba e tută, Udrea e piţi, Videanu e borfaş etc. etc. etc. Dar! Şi aici vine marele „dar”! Dar Băse e băiat bun, din popor, care iubeşte poporul, ţine cu poporul, vrea binele poporului. Şi încă multe pomeniri ale poporului.

Idiotul e pus în situaţia de a admite că Băsescu e un derbedeu, un borfaş şi un mitocan. Şi implicit să admită că el, idiotul, a votat ca un tâmpit. Ei, o astfel de situaţie nu e deloc comodă. Aşa că, un adevărat idiot, o va ţine langa.

Să luăm ştirea de aici. Unde aflăm cum decurge dialogul ebanezului cu poporul. Şi dacă tot sunteţi acolo, citiţi şi comentariile. Altfel nimic nou în crizele de isterie băsesciană. Presa e naşpa. Şi conform bunei tradiţii acum îi scuipă fix pe ăia care îl pupau în cur până acum puţine zile. Şi bine le face.

Repet: citiţi comentariile de acolo. Şi veţi afla că Băsescu este un înger, „un caracter frumos”, „un adevărat O M”. Iar sinistraţii nişte jigodii, nişte puturoşi şi nişte ticăloşi care umbresc strălucirea marelui om. Şi amintiţi-vă că şi unii, şi ceilalţi sunt români.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

23 Comments

  1. Ai observat şi tu, Rabbi? Când citesc ce mai debitează câte-un cretinel din ăsta, involuntar îmi zboară gândul la ce zicea Badea deunazi: „Mă întreb, oare din ce bani sunt plătiţi limbiştii ăştia?”

    Sigur, există şi exemplare care nu au nevoie de niciun alt stimulent în afară de propria retardare şi inerenta nevoie de a se exprima (oare de ce merg astea mână în mână mereu?). M-am ţinut de nas şi m-am încumetat să citesc un pic din comentarii şi cum era de aşteptat am găsit din prima un exemplar de toată frumuseţea. Cică: „Tu cu ce drept injuri pe preseedintele tari? Cu ce drept il batjocoresti?”
    Poate o fi şi omul de la SOV (SPP Onlain Voluntar, să ne înţelegem), enervat că s-a luat un om al uliţei (avea casă, da’ i-a luat-o viitura) de şefu’. Na, îşi face şi el treaba.

    • Mai e ceva curios.
      Mârlanul tutuieşte pe toată lumea! Oamenii ăia, în vârstă, în necaz… nu merită respect. E tipic pentru mitocan, el îşi poate îngădui să tutuiască pe oricine, ca în bufetul gării. Şi, din păcate, niciunul dintre oamenii ăia nu l-a pleznit peste ochi aşa cum merită.

      • Absolut adevărat. Trist şi adevărat. M-a zgâriat şi pe mine pe timpan, dar nu e prima oară (sigur nici ultima) şi m-am obişnuit, la fel cum te obişnuiesti cu zumzăitul traficului din Bucureşti. Odată ce e pe fundal, nu îl auzi decât dacă te face cineva atent.

        Cât despre amărâţii aia.. Li se vede disperarea în ochi, iar ingratul ăsta hăhăit, din păcate e văzut de ei ca o unică şansă pentru supravieţuire; de aia nu-şi primeşte flegmele bine meritate. Şi asta, iar, e trist.


  2. Fara de alte comentarii
    Cele scrise si spuse de dvs sunt fara echivoc!
    Asta e tara si cred ca meritam ceea ce ni se intampla…
    Din nefericire toti sufera…
    Pentru cine sau pentru ce?

  3. Am incercat, D-zeu mi-e martor, am citit cam primele 10 comentarii, nu am indraznit sa merg mai departe, o senzatie de greata ma incerca, nu aveam antivomitive in casa si ma temeam ca voi fi nevoit sa ma duc pana la mama dracului in Bolintin sa-mi cumpar, asa ca am renuntat sa mai citesc comentariile ))). te rog Daniel nu ne mai chinui, nu ne aduce aminte ca avem asemenea specimene printre noi, vreau sa uit…

  4. Ingrozitoare comentarii. Mai era si optiunea de Comentarii inadecvate, pe care n-am avut curajul s-o consult. Dumnezeu sa-i ocroteasca pe unii romani! Unii au mare nevoie.

  5. In ciuda celor multi care au votat pentru Base, alegerile au fost furate cu tupeu. Ca si in urma cu 5 ani cand Nastase conducea confortabil si spre finalul timpului aferent votarii, au inceput masiv hotiile. Base nu a castigat niciodata. Cei care l-au sprijinit au folosit toate furaciunile posibile.
    Si vreau sa mai stiti ceva, nici functia de primar general nu a castigat-o. Oprescu il batuse, dar persoane importante din PSD au dat ordin sa i se fure din voturi. Unii spun ca e vorba de 8 mii, altii de 11 mii de voturi. De ce au facut asta? Pentru ca le era teama ca la urmatoarele alegeri prezidentiale, daca ar fi candidat, ar fi avut un avantaj indubitabil.
    Probabil ca daca Base nu se alegea la primarie, nu mai avea nicio sansa la presedintie. Poate ca nici nu ar mai fi concurat.

  6. dar poate commenturile nu-s din covingere, ci pentru ca-s platiti. nu ne zicea flutur ca ei au la pdl niste baieti de lasa com. pe forumuri si bloguri? poate aia sunt, altfel nu-mi explica!

    • Da´ daca-s din convingere? Sau crezi ca romanii
      is un popor de intelectuali puri? Nu uita ca in Bucuresti s-a stigat : „Noi muncim, nu gandim!”.
      Macar sa fi muncit…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...