Ştirea

Dracii prezidenţiali nu mai interesează pe nimeni. E chiar plicticos să tot vorbim despre manifestările clinice ale afecţiunii primului tralala al ţării. Despre restructurările promise de guvernboc , iar n-are sens să vorbim. De ce nu le-au făcut acum un an? Acum jumătate de an? Înainte de umflarea birurilor.

Să comentăm declaraţiile lui Bulă Videanu despre cota minimă şi teoretica ei reducere la 10% iar e o aiureală. Nici despre bâlbele de la BNR nu are sens să vorbim acum. Nici despre starea economiei. Ştiţi care e ştirea pe care o găsesc emblematică pentru starea noastră ? Asta de aici.

Vorbim despre mall. Altarul, templul, Mecca societăţii de consum, emblema capitalismului cu zorzoane. Pentru capitalismul contemporan, ca să schimbăm registrul, mall-ul e ceea ce e iepuraşul pentru Playboy.  Ei bine, la noi se prăbuşeşte tavanul. La mall. Spuneţi voi că asta nu e ştirea cea mai semnificativă pentru starea lucrurilor. Spuneţi voi că asta nu defineşte cel mai precis halul în care se află capitalismul băştinos.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Total de acord. Totul are un început! A început cu tavanul, urmează restul…
    Am intrat nu de mult într-un mall, căutam ceva și speram să găsesc rapid, acolo. M-a izbit degradarea din interior, comparând cu ceea ce văzusem acolo cu 2 ani în urmă. Marfă rămășițe, rafturi nearanjate și chiar goale, lume puțină, toate îmi dădeau impresia că se mută sau se desființează. Un fel de demolare…

  2. Asta e stire?
    Asta e normalitate.
    Cand va exploda scaunul sub curul basescului, sa te tii.
    Sau poate abia atunci e normal.
    Intampla-se si sa vezi atunci, necaz.

  3. Sincer m-a mirat ştirea. Mall-ul chiar arată bine şi, din câte ştiu, e cel mai extins ca suprafaţă din seria Iulius Mall… E drept că noua aripă a fost făcută într-un ritm mai alert, iar proiectantul probabil n+a calculat bine scurgerile pentru intemperii…. În zona asta a plouat destul de mult în ultima perioadă, putând fi afectată o clădire proiectată şi construită prost…
    Ce e relevant e că nu doar „la stat” se lucrează nepăsător şi prost, ci şi când se construieşte pe bani din sectorul privat, ceea ce dovedeşte din plin „seriozitatea”, „competenţa” şi hărnicia muncitorilor, rude de-ale lui Dorel probabil…

  4. No las bre ca se repara. Esential este ca lumea merge sa mai cumpere; oare pana cand ca astia va iau toti banii? Dupa marlan sunteti cu totii vinovati de situatia tarii; de-a valma, copii, tineri, maturi si batrani; barbati si femei, privati si bugetari, sefi si subalterni. Devalmasie. Dar EL, alesul si realesul, este curat. Lacrima Christi. Vodca Wiborova. Cristal.
    Il bag in ma-sa.

  5. am fost de fata la prima ploaie in mall, parca pe 21.
    si a picat din tavan si atunci. doar ca nu s-a anuntat.
    partea din dreapta magazinului Millenium. si asta e in partea veche de mall.
    sus, la mancare, in partea noua, era dush pe la becuri si pe la pishatoarele anti-incendiu.

  6. Toate sistemele astea marsaluiesc spre victoria finala. Ma tem ca e inevitabil sa repetam timpeniile din trecut. Probabil intr-o alta forma, dar tot revolte impotriva establishmentului. Cei saraci, flaminzi si multi impotriva Basestilor, Videnilor, Bocilor, Udrelor si a celorlalti Basinosi ai neamului. Si iar urmeaza 20 ani sa se formeze o alta oligarhie kleptocrata. Rabdator popor!

  7. Rabbi, am auzit o stire urita de la voi. Ceva cu un mall, un crater de vreo 8 metri, blocuri in buza prapestiei, strada inchisa! Zi-mi ca nu-i adevarat!
    Banzai! si feri-ne Doamne de rele!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...