Sâmbătă seara. În Cernavodă. De fapt e noapte. Trecut bine de miezul nopţii. Centrul oraşului e inundat. De fapt nu e centrul. E impropriu zis. E o margine a oraşului. Partea dinspre Canalul Dunăre-Marea Neagră. Dar acolo sunt prăvăliile, primăria… deci trece drept centru. De vineri toată zona asta e sub apă. O veneţie mai prăpădită. În partea superioară a oraşului străzile stau să se surpe. Pietre, gunoaie, bucăţi de zid… toate aduse de torentele care au curs spre „centru”. Dar în tot oraşul urlă muzica. E chef mare.
Cârciuma e înconjurată de ape. Dar dinăuntru urlă o muzică de porc. Şi se aud petrecăreţii zbierând. Cârciuma e norocoasă. Apa ajunge până la mijlocul scărilor care duc la intrare. Aşa că înăuntru se chefuieşte. Pe apa din jur pluteşte o creangă de copac, smulsă de furtună. Şi multe pet-uri goale. Ceva mai încolo se văd, iţindu-se din apă, acoperişurile câtorva maşini. Bum-bum-bum. Urlă muzica. Iuuuu! Chiuie petrecăreţii! Bravi urmaşi ai dacilor, chefliii sfidează urgia din jur. Şi strigă cât îi ţin bojocii, dimpreună cu numitul Salam. Până în zori.
Duminică la prânz, pe strada care duce spre pod, devenită un fel de esplanadă, cetăţenii oraşului se îmbulzesc să facă poze. Aparate foto digitale telefoane… toate pozează de zor mica lagună „din centru”. Cupluri ieşite la promenadă se opresc pentru o poză. Familişti convinşi îşi pozează puradeii cu inundaţia pe fundal. În „centru” câţiva pui de ţigani se bălăcesc, fericiţi că stihiile le-au făcut rost de o nesperată piscină. De la o terasă urlă manelele. Iar lumea se plimbă pe stradă, pe pod, privind la inundaţie. La capătul dinspre sensul giratoriu al străzii care duce spre „centru” e o panglică galbenă şi o maşină a poliţiei care blochează accesul. Poliţistul e rezemat de maşină. Sparge seminţe şi se conversează cu o piţipoancă.
– Puţin mai la stânga, că nu se vede apa! strigă un june care îşi pozează perechea, cu telefonul mobil.
Azi nu plouă. Adică „afară nu plouă”. Doamna Udrea e aşteptată în vizită. Sloganul e gata „Cernavodă- Veneţia lendovcioisului”.
Foarte bun. Aş intervieva reporterii care relatează de la inundaţii. Dacă le asiguri anonimatul, ce colecţie de istorii ridicole primeşti…
Păi, e clasic: dacă e anonimă o semnăm:)))
De unde si expresia: „tu ce-ai facut de inundatie?” 🙂
Aia e!
Poate daca nu ne uitam 10 zile la tv, chiar o sa ni se para Romania altfel! 🙂
offtopic: dor eu vad asta? Moshe & Mordechai zambesc! 🙂
http://img534.imageshack.us/img534/9814/moshesmile.jpg
🙂 Au mai văzut-o şi alţii în ăştia 3 ani.
Ala e semn muscacios.
Când am văzut-o prima dată era o trimitere, n-am înteles prea mult dar am considerat-o din categoria ‘corectitudine tehnică’.
Minunat. Natura moarta cu inundatie. Sau Venetia cu centrala nucleara. Sau nebunie romaneasca pe fundal manelistic…
PS
Relatarile televizate ale vizitelor de partid si de stat
de la locul faptei devin tot mai penibile…
PPS
Da´ daca vine -Doamne feri!- vre-un cutremur. Cu astia la butoane si manete…
cartuş! să rămână cinci milioane de români, dar unul şi unul!
Si undei poza
Si ce daca bietii oameni petreceau in plin potop? Cei de pe titanic nu s-au scufundat valsand? Pacat ca nu aveau si eu telefoane cu camera: „alo! mama? nu.. eu sunt bine, ma scufund, da fii atenta ca-ti trimit un mms. pune-l tu blog, sa se oftice toti de ce moarte am avut eu….”