N-acoperă

(Sursa foto : Photo Donut. Photo by: Vladimir Lelyuk)

Dacă vii pe A2, către mare, ori dacă, dimpotrivă, fugi de aici, speriat de preţuri şi apucăturile ospătarilor, la Feteşti trebuie să faci un popas, la barieră. Să -i dai un ban lu’ Berceanu. Cică e taxă de pod. Pe care n-ai fi plătit-o dacă tac’tu nu era un puturos şi îţi lăsa moştenire un bac, un şlep, un barcaz ceva. Oricum, ca să ai dreptul de a plăti taxa de pod, trebuie mai întâi să fi plătit rovinieta. Şi musai accizele din preţul combustibilului. Dacă îl întrebi pe vreunu’ de la ministerul transporturilor de ce mai trebuie să plăteşti şi taxa asta, după tot potopul de taxe, impozite, accize şi biruri, ţi se răspunde simplu:

– Alea n-acoperă!

În sistemul românesc de sănătate s-a inventat o nouă trăznaie: coplata. Un fel de şpagă la vedere. Teoretic, tu plăteşti asigurări de sănătate. Angajatorul tău plăteşte şi el la greu. Condiţiile din spitale sunt mizerabile, cadrele medicale plătite la limita batjocurii, dar achiziţiile de medicamente şi echipamente se fac cu parandarat de Wagner, în Dă bemol major. Dacă întrebi vreun politruc de la Ministerul Sănătăţii de ce, primeşti iar răspunsul:

– Alea n-acoperă!

În armată e sărăcie lucie. Învăţământul românesc se zbate între sărăcie şi promiscuitate. Drumurile noastre sunt ferfeniţă, iar autostrăzi nu prea avem. Dacă intri în Mamaia lu’ Mazăre, plăteşti la barieră, că iar… taxele tale „n-acoperă”.

Cotizezi la bugetul de pensii şi tu şi angajatorul, dar pensiile trebuiesc belite sau măcar impozitate. Că ţi se explică imediat cum e cu banii din contribuţiile tale:

– N-acoperă!

Acum mai e o trăznaie. Legea 260 din 2008.  Prin care ţi se impune să faci o asigurare. Obligatorie. Degeaba ai tu deja o asigurare, mult mai avantajoasă şi mai cuprinzătoare. Tre’ să mai faci una. Că trebuie. Că aşa vrea statul. Să cotizezi la nişte firme de asigurări. Că la bănci cotizezi la greu, plătind creditul de la FMI. Că asigurarea asta se referă la inundaţii, alunecări de teren şi cutremur. Dacă vine cutremurul s-ar putea să fii despăgubit. Dacă firma de asigurări nu se declară insolvabilă. Şi dacă te despăgubeşte o să primeşti cel mult 20.000 de coco.Pentru inundaţii n-am nevoie, că stau la etajul 8. Şi dacă vine potopul şi ajunge apa la etajul 8, atunci asigurarea aia chiar e ultima chestie de care să-mi pese. De alunecări de teren mă doare  în cur, că pe aici nu alunecă decât nea Stere când e beat mangă. Dar statul a decis că tre’ să mai cotizez eu o tură. Că asigurarea mea nu e bună. Ştiţi de ce?

– N-acoperă!

Una peste alta descopăr că plătim impozite, taxe, contribuţii, accize, taxe speciale etc. etc. etc. până căpiem. Şi „n-acoperă”. Abia acoperă leafa de eba la Bruxelles şi  indicatoarele 3D. Şi mă loveşte întrebarea, bre, dacă n-acoperă, nu e mai bine să ne lipsim?

Că dacă mă duc să-mi iau o pereche de chiloţi, pe care dau o chiuvetă de bani, şi descopăr că sunt tot în pula goală, pen’ că „n-acoperă’, mai bine îi dau la toţi dracii de chiloţi de fiţe, păstrez banii şi reciclez budigăii lu’ tataia. Sau mă exhibiţionez şi transform umblatul în pula goală în stil de viaţă. Şi nu mă mai costă nimic.

Şi nu-mi povestiţi că de fapt chiloţii tanga sunt mama sexoşeniei. Că nu vreţi să-l vedeţi pe Boc tăngănind. Nici pe Hoară. Şi dacă sunt aşa de sexoşi, de ce naiba toate dublucururile celulitoase îşi scot bucile prin tangalăi?

Ia să acopere!