12 D.G.

Mai nou demonstraţia erudiţiei are un mecanism cu care nu reuşesc să mă obişnuiesc. Până şi Marean Vanghelie, intelectual fin şi versatil, a înţeles că noua erudiţie funcţionează cu generator  „gu-gogu-gul-gulgăl ăla”.  A existat, credeţi sau nu, o vreme când primul argument era recursul la memorie, iar ultimul recursul la bibliotecă. Desigur, apelul la memorie presupunea, la rândul său, un stăruitor şi atât de obositor proces de trecere tot prin bibliotecă. Ce primitivism! În vremurile acelea precaritatea argumentaţiei invita la temeinică lectură şi tratament intensiv cu inhalaţii de praf de bibliotecă. Ca să îţi dai cu părerea prindea bine să ştii, iar pentru a ajunge să ştii trebuia să fi citit. Iar când venea vorba de citit, foloseam nişte chestii numite „cărţi”. Greu să îi explici unui contemporan că există lucruri care nu se citesc pe Google, oricât de încăpător ar fi burdihanul său. Şi mai greu să explici că spoiala de competenţă pe care ţi-o dă căutarea pe net e doar atât: o spoială.

Apoi a venit instrumentul ăsta senzaţional, numit Google. Scula asta oferea informaţia rapid şi înghesuită într-un link. Un fel de McDonalds informaţional. Inhalaţiile mai sus pomenite deveneau inutile. Neuronul nu mai trebuie stresat, memoria nu mai e ca o garsonieră supra-populată. Mecanica e simplă: google-search-copy-paste.

Google a instaurat o trainică democraţie a informaţiei. Instrumentul de căutare născocit de Larry şi Serghei a generat o relativă uniformizare; exerciţiul search-copy-paste îi face pe toţi egali cu sursa citată, cu link-ul furnizat. Competenţa, indiferent care ar fi subiectul, e relativizată, lăţimea de bandă e infinit mai importantă. Semnele imposturii apar abia când textului trecut prin copy-paste i se adaugă panseurile proprii ale gânditorului vremii celei noi.  Şi atunci precaritatea ortografică, promiscuitatea gramaticală, sărăcia vocabularului şi pauperitatea ideilor anulează orice aparenţă a inteligenţei. Asta până când cineva se va găsi să citeze ( Google nu discriminează) tocmai acele panseuri. Apoi altcineva… şi tot aşa. Până în ziua în care toţi vor da search-copy-paste şi nimeni nu va mai genera conţinut valid intelectual. Iar atunci procesul de uniformizare al Google se va transforma într-un proces de tasare.

Dar până la vremea aceea mai e. Iar noi trăim cu toţii fericiţi şi dependenţi de click. Minunându-ne de belşugul informaţiei în brava lume nouă. În anul 12 După Google.

P.S.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nIR6bFqcog0&feature=player_embedded#!]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Nu neg importanţa cărţilor. Ce vreau să subliniez e că mult înfieratul Google, respectiv Internet, m-a ajutat să aflu un milion de lucruri, din te miri ce domenii, pe care nu le-aş fi aflat niciodată dacă trebuia să mă duc la bibliotecă.

    Te-ai gândit vreodată să afli câte ceva despre tipurile de bere? Varianta modernă: caută câteva articole pe Google. Un articol de Wikipedia, aşa, pentru bază. Varianta „alternativă”: îţi cumperi o carte despre bere, dacă vrei informaţii suplimentare îţi mai cumperi una, mergi pe la bibliotecă şi-ţi iei o carte despre istoria berii (dacă există), aştepţi ca în revista preferată să apară un articol despre bere, mergi în Austria, Germania, UK, Cehia, Belgia etc. etc…

    Sigur, aplicând varianta a doua vei învăţa mult mai multe despre bere şi nu numai. Cunoştinţele nu vor mai fi superficiale şi vei putea spune că stăpâneşti cât de cât domeniul.

    Însă ce se întâmplă dacă poimâine mergi la Viena şi tot ce vrei să afli e care e diferenţa dintre „lager” şi „ale” sau care e diferenţa dintre „dunkel” şi „bock”? Nu e mai practic să gugăleşti?

    Lumea nu trebuie să fie specialistă în toate cele.

  2. Nu cred în asta! Era plin de mediocri şi idioţi şi printre cei care citeau în era A.G. Simpla lectură nu-ţi oferă acces la cine ştie ce cunoaştere (nu mai mult ca search-ul). Şi cine are de procesat în profunzime şi de pus întrebări serioase face asta şi acum.

    Eu am prins era referatelor, a cărţilor de comentarii şi a Google-ului de prin liceu, dar toate astea nu m-au împiedicat să citesc sau să merg la bibliotecă! Şi nu mă împiedică nici acum! E drept că până în acel moment mi se insuflase deja dragul de lectură şi de cunoaştere, dar asta a fost responsabilitatea părinţilor şi a profesorilor, iar responsabilitatea asta rămâne a lor şi pentru generaţiile de acum şi pentru cele de mâine!

    E drept şi că lucrurile se schimbă, dar poate nu neapărat în rău. Accesul facil la informaţie e un progres remarcabil şi trebuie apreciat la justa valoare. Totuşi, poate ar trebui să regândim procesul de educaţie – dacă informaţia e accesibilă oricui şi oricând, atunci să nu mai pierdem timpul cu asta, să ne gândim la dezvoltarea creativităţii, a mecanismelor de folosire constructivă a informaţiei. Fireşte, mă refer la informaţiile de bază, căci informaţia de specialitate (şi de calitate) nu este (şi nici nu cred că va fi) disponibilă (gratuit) pe Google. Cine se respectă nu se prezintă cu o lucrare de licenţă (de exemplu) luată de pe Google; merge la bibliotecă, citeşte, accesează baze de date ştiinţifice (de pildă ProQuest) şi asimilează, procesează, restructurează mental informaţia şi construieşte, în final, ceva de calitate.

    Nu cred că se va schimba vreodată „curba lui Gauss”. Mediocritatea va ocupa în continuare aceeaşi plajă largă, iar vârfurile vor fi şi ele, la extreme…

      • Cine avea de căutat „scurtături” şi „aproximări” le căuta şi înainte de Google prin rude, vecini, cunoştinţe. Şi, oricum, informaţia este mereu procesată în funcţie de nivelul individului. Dacă te duce capul de aici până mai încolo cred că te informezi din mai multe surse (electronice sau nu) şi iei o decizie în cunoştinţă de cauză. Şi dacă e o problemă serioasă e musai şi o părere avizată. Cine sare peste pasul ăsta îşi merită soarta, iar soarta asta n-ar fi fost grozavă în nicio epocă. Dacă eşti în pericol să-ţi pierzi casa nu-i suficient să cauţi pe Google sfaturi juridice, cum nici acum X ani nu era suficient să-l întrebi pe vecinul Costel care are el un văr care parcă a avut problema asta. Dacă te doare în stânga pe nu ştiu unde poţi primi pe orice canal răspunsul că e fie junghi inter-costal, fie durere de splină (simptom pentru leucemie) şi e alegerea ta dacă-ţi convine prima variantă şi bei ceai de talpa melcului şi speri să treacă. Nu e normal ca pentru animalul evoluat să fie şi informaţia un criteriu de selecţie darwiniană?

  3. Este adevărat ca exerciţiul search-copy-paste dăunează grav sănătăţii individuale şi colective dacă este făcut fără discernămant, curiozitate, tandrețe pentru scris, lectură atentă, exactă, afinitate sentimentală, infinită iubire pentru frază,respect pentru sursă…

  4. Este, fara indoiala un punct de vedere foarte pertinent. Before Google, de fapt prin 90-91, cumparasem o carticica despre istoria formatiilor rock. Era o premiera (pentru mine), eram foarte mandru de ea si o studiasem atata, ca ii invatasem continutul aproape in intregime. Acum folosesc Wikipedia pentru asa ceva si pentru altele, IMDB pentru filme, dar stocate prin memorie cred ca sunt mai putine. In schimb, indexez mai mult.:wink:

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...