AcasăPtiuFurnizorii de "emoţii"

Furnizorii de „emoţii”

Naţia asta e irecuperabilă. Moliile au mâncat zdrenţele din şifonier, meduzele fornăie prin frigider, iar poporul carcalac îşi cere recensământul. Dar românii sunt răpuşi de emoţii complexe şi intense ca gustul răcoros al noii paste de dinţi. Nu contează care. Toate au gust nou şi răcoros.

Lovite în creştetul bunului simţ cu leuca ratingului, televiziunile dau năvală să ocupe nişa ce va să rămână liberă dacă Diaconescu îşi ia poporul şi se votează preşedinte. Bunul simţ se topeşte şi el- căldură mare. Poporul ornitorinc, burduşit cu manele, telenovele şi băsisme,  vrea un răgaz, în care să-şi lase epiderma, tăbăcită şi mâncată de eczeme,  bine marinată cu unsoare de emoţiuni profunde. Iar televiziunile se reped precum calicii la colivă să livreze „boborului suverane” materie proaspătă pentru maţul creierului.

Emoţia numărul 1, sinuciderea Mădălinei Manole. O fostă divă, răpusă de spleen, a optat pentru fiţa supremă. Nu e treaba mea să judec.Povestea asta, de fapt, nu mă interesează. Însă o faună numeroasă, aţâţată de mirosul de hoit, pare teribil de interesată. Iar furnizorii de emoţii televizate abia au început să livreze haitei hălci din cadavrul proaspăt. E un hoit bunicel, care va hrăni necrofagii vreme bună, dând saţ şi nevoii de rating a unei prese cretinizate.

Emoţia numărul 2, arestarea lui Diaconescu. Diaconescu este exemplul care demonstrează perfect că maşinăria care permite teleportarea există deja. Trebuie doar să apeşi butonul potrivit al telecomenzii şi un căcat cât toate zilele va fi livrat în camera ta. Sub formă de televiziune cu moţ de O. Duhoarea sulfuroasă din jurul OTV-ului nu împute aerul de ieri, de azi. Arestarea lui – din nou nu judec, nici justeţea, nici oportunitatea- a excitat iar nervul ornitorincului flămând de emoţie. Şi iar televiziunile s-au aruncat buluc să umple maţul nesătul care umple cutia craniană a multor contemporani. Iar poporul s-a trezit invocat ca martor in procesul penal. Şi când poporul râgâie, ţara ar face bine să pută.

În fine, s-a mai găsit un soi de emoţie, numai bună de livrat dobitoacelor răpuse de toropeală. Dezgroparea ceauşeştilor. Că trebuiau inspectaţi viermii care i-au halit, să aibă pantofii făcuţi cu cremă. Şi dacă ceauşeştii sunt îngropaţi acolo, ce? Şi dacă nu sunt, ce? După M. Manole, alte hoituri sunt de arătat boborului. Cu pauze publicitare. Şi nu mai ştii care sunt hoiturile mai puturoase: cele despre care se vorbeşte, cele care vorbesc despre ele sau cele care ascultă.

P.S. Sincronism sau pură epidemie de scârbă, CTP scrie un editorial pe acelaşi subiect. Şi o face mult mai bine.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Televiziunile au speculat curiozitatea morbidă a populaţiei, înclinaţia patologică a multor români spre detalii morbide „suculente” (filmarea momentului in care sicriul a fost coborât în groapa a fost apogeul morbidităţii televizate…) Ştirile de la ora 5 s-au mutat la ora 19.00. Probabil asta cer telespectatorii: înmormântări programate astfel încât să poată fi transmise în direct la ore de maximă audienţă, cu care de reportaj montate în apropierea gropii… (apropo, de la înmormântările lui Brejnev, Andropov, Cernenko şi Lady Diana n-am mai văzut un asemenea interes pentru o îngropăciune. Oare telespectatorii şi fanii au consumat şi popcorn în timpul tristului spectacol?)
    Şi, din cauza subiectului Mădălina, au trecut neobservate două evenimente triste: moartea sportivului Alex Grădinaru, şi moartea lui Mircea Micu…

    Dar cele trei emoţii la care te referi tu au avut şi efectul unei guri de aer pentru actuala putere… Atenţia televiziunilor a fost captată de subiectele MM şi DD, măgăriile guvernului şi ale chiorului trecând aproape neobservate…

  2. Rabbi, mulţam de link. 100% de acord.
    Emoţii care să te facă să uiţi pe moment de frisoanele ce te-ncearcă dacă te uiţi în jur. Să nu mai zic de alea ce te-apucă dacă te mai şi gîndeşti că vine iarna.
    Banzai!

  3. vis à vis de p.s.
    De la titlu (genial) si pîna la p.s. articolul tau e mai bun, fara suficienta înteleptului care le stie si deci pricepe pe toate. Ctp sufera de martirism ulcerat si boala natiunii îi vine ca un balsam numai ca parul n-o sa-i mai creasca niciodata chiar daca se mai scarpina cu bun simt din cînd în cînd.

  4. Am scris si eu azi de subiectile vietii in Romania. Ce zici daca intr-o luna aflam ca nu sunt ei acolo? Pleaca fraierii in Cuba dupa ei????:))

  5. Am citit pe CTP. Ceausescu a distrus biserici. Doare. Dar mult mai mult doare ca post-Ceausescu s-au construit mult mai multe biserici pe metru patrat decit spitale, scoli, biblioteci publice, drumuri de acces pentru persoane cu handicap, benzi pentru biciclisti, parcuri, bazine publice, centre comunitare (ce e aia?). Pentru romani viata buna incepe doar pe lumea cealalta.

    • Măi, nu ar trebui să doară deloc că s-au construit multe biserici. Dimpotrivă. Ar fi bine, dacă asta s-ar simţi puţin şi am vedea că, după asta, pogoară o mare de bun-simţ şi iubire creştinească pentru rumâni. Ceea ce nu se prea întâmplă. Că bisericile alea sunt doar locuri de muncă pentru popi. Şi asta e problema.
      Nu pentru că se construiesc biserici nu sunt drumurile asfaltate, iar şcolile stau să se prăbuşească.

      • Nu am facut nici o deductie eronata: nu am spun ca pentru ca s-au construit biserici nu s-au construit sosele. Doar am vrut sa subliniez ca societatea si-a concentrat atentia in mod dezechilibrat asupra contructiei de biserici (in mare parte probabil datorita comunismului si relatiei statului cu biserica). Dar foarte bine puteau sa faca si biserici si sosele, pastrind aceleasi proportii de crestere numerica.

        De acord cu popii si afacerile lor.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor,...

- A word from our sponsors -

De citit

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...

Locuri de poveste: Trăbulești

Într-o epocă în care interesul turiștilor pare să se îndrepte mai ales către destinații exotice, există un loc aparte de care, probabil, puțini au auzit: Trăbulești. Turiștii dornici de frumos, de peisaje încântătoare și de autentice incursiuni culturale, nu vor găsi aici nimic care i-ar putea interesa....

Post-istorie sau preistorie

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și instalarea temeinică și permanentă (părea pe  atunci!) a lumii unipolare, Fukuyama s-a grăbit să anunțe sfârșitul istoriei. Conform acestei ipoteze, navigam în apele veșnic calme ale post-istoriei. Umanitatea era ferită de acum de  sezoniere confruntări ideologice, căuutări ori rătăciri. Hegemonia americană...