Naţia asta e irecuperabilă. Moliile au mâncat zdrenţele din şifonier, meduzele fornăie prin frigider, iar poporul carcalac îşi cere recensământul. Dar românii sunt răpuşi de emoţii complexe şi intense ca gustul răcoros al noii paste de dinţi. Nu contează care. Toate au gust nou şi răcoros.
Lovite în creştetul bunului simţ cu leuca ratingului, televiziunile dau năvală să ocupe nişa ce va să rămână liberă dacă Diaconescu îşi ia poporul şi se votează preşedinte. Bunul simţ se topeşte şi el- căldură mare. Poporul ornitorinc, burduşit cu manele, telenovele şi băsisme, vrea un răgaz, în care să-şi lase epiderma, tăbăcită şi mâncată de eczeme, bine marinată cu unsoare de emoţiuni profunde. Iar televiziunile se reped precum calicii la colivă să livreze „boborului suverane” materie proaspătă pentru maţul creierului.
Emoţia numărul 1, sinuciderea Mădălinei Manole. O fostă divă, răpusă de spleen, a optat pentru fiţa supremă. Nu e treaba mea să judec.Povestea asta, de fapt, nu mă interesează. Însă o faună numeroasă, aţâţată de mirosul de hoit, pare teribil de interesată. Iar furnizorii de emoţii televizate abia au început să livreze haitei hălci din cadavrul proaspăt. E un hoit bunicel, care va hrăni necrofagii vreme bună, dând saţ şi nevoii de rating a unei prese cretinizate.
Emoţia numărul 2, arestarea lui Diaconescu. Diaconescu este exemplul care demonstrează perfect că maşinăria care permite teleportarea există deja. Trebuie doar să apeşi butonul potrivit al telecomenzii şi un căcat cât toate zilele va fi livrat în camera ta. Sub formă de televiziune cu moţ de O. Duhoarea sulfuroasă din jurul OTV-ului nu împute aerul de ieri, de azi. Arestarea lui – din nou nu judec, nici justeţea, nici oportunitatea- a excitat iar nervul ornitorincului flămând de emoţie. Şi iar televiziunile s-au aruncat buluc să umple maţul nesătul care umple cutia craniană a multor contemporani. Iar poporul s-a trezit invocat ca martor in procesul penal. Şi când poporul râgâie, ţara ar face bine să pută.
În fine, s-a mai găsit un soi de emoţie, numai bună de livrat dobitoacelor răpuse de toropeală. Dezgroparea ceauşeştilor. Că trebuiau inspectaţi viermii care i-au halit, să aibă pantofii făcuţi cu cremă. Şi dacă ceauşeştii sunt îngropaţi acolo, ce? Şi dacă nu sunt, ce? După M. Manole, alte hoituri sunt de arătat boborului. Cu pauze publicitare. Şi nu mai ştii care sunt hoiturile mai puturoase: cele despre care se vorbeşte, cele care vorbesc despre ele sau cele care ascultă.
P.S. Sincronism sau pură epidemie de scârbă, CTP scrie un editorial pe acelaşi subiect. Şi o face mult mai bine.
Pai doar suntem poporul care a avut ca bestseller „Almanahul crima si viol” …
si pe post de cantec de adormit pruncii pe bancile scolii o balada c-un cioban plans de-o oaie;) hai ca suntem o „populatie” minunata…
Televiziunile au speculat curiozitatea morbidă a populaţiei, înclinaţia patologică a multor români spre detalii morbide „suculente” (filmarea momentului in care sicriul a fost coborât în groapa a fost apogeul morbidităţii televizate…) Ştirile de la ora 5 s-au mutat la ora 19.00. Probabil asta cer telespectatorii: înmormântări programate astfel încât să poată fi transmise în direct la ore de maximă audienţă, cu care de reportaj montate în apropierea gropii… (apropo, de la înmormântările lui Brejnev, Andropov, Cernenko şi Lady Diana n-am mai văzut un asemenea interes pentru o îngropăciune. Oare telespectatorii şi fanii au consumat şi popcorn în timpul tristului spectacol?)
Şi, din cauza subiectului Mădălina, au trecut neobservate două evenimente triste: moartea sportivului Alex Grădinaru, şi moartea lui Mircea Micu…
Dar cele trei emoţii la care te referi tu au avut şi efectul unei guri de aer pentru actuala putere… Atenţia televiziunilor a fost captată de subiectele MM şi DD, măgăriile guvernului şi ale chiorului trecând aproape neobservate…
Aşa e. Au parastasele mai mare căutare decât Rahan-urile pe vremea lu’ Ceaşcă.
Rabbi, mulţam de link. 100% de acord.
Emoţii care să te facă să uiţi pe moment de frisoanele ce te-ncearcă dacă te uiţi în jur. Să nu mai zic de alea ce te-apucă dacă te mai şi gîndeşti că vine iarna.
Banzai!
vis à vis de p.s.
De la titlu (genial) si pîna la p.s. articolul tau e mai bun, fara suficienta înteleptului care le stie si deci pricepe pe toate. Ctp sufera de martirism ulcerat si boala natiunii îi vine ca un balsam numai ca parul n-o sa-i mai creasca niciodata chiar daca se mai scarpina cu bun simt din cînd în cînd.
Mă lauzi pe mine sau îi dai mustrare ctp-ului? 🙂
Am scris si eu azi de subiectile vietii in Romania. Ce zici daca intr-o luna aflam ca nu sunt ei acolo? Pleaca fraierii in Cuba dupa ei????:))
Am citit pe CTP. Ceausescu a distrus biserici. Doare. Dar mult mai mult doare ca post-Ceausescu s-au construit mult mai multe biserici pe metru patrat decit spitale, scoli, biblioteci publice, drumuri de acces pentru persoane cu handicap, benzi pentru biciclisti, parcuri, bazine publice, centre comunitare (ce e aia?). Pentru romani viata buna incepe doar pe lumea cealalta.
Măi, nu ar trebui să doară deloc că s-au construit multe biserici. Dimpotrivă. Ar fi bine, dacă asta s-ar simţi puţin şi am vedea că, după asta, pogoară o mare de bun-simţ şi iubire creştinească pentru rumâni. Ceea ce nu se prea întâmplă. Că bisericile alea sunt doar locuri de muncă pentru popi. Şi asta e problema.
Nu pentru că se construiesc biserici nu sunt drumurile asfaltate, iar şcolile stau să se prăbuşească.
Nu am facut nici o deductie eronata: nu am spun ca pentru ca s-au construit biserici nu s-au construit sosele. Doar am vrut sa subliniez ca societatea si-a concentrat atentia in mod dezechilibrat asupra contructiei de biserici (in mare parte probabil datorita comunismului si relatiei statului cu biserica). Dar foarte bine puteau sa faca si biserici si sosele, pastrind aceleasi proportii de crestere numerica.
De acord cu popii si afacerile lor.
Dlui CTP i s-a cam tocit condeiul…articolul asta are zvac. Ai putea sa ii imprumuti stimabilului o ascutitoare:)
Pai bine si popi aia unde sa lucreze. Ca la cati oameni sunt in somaj tu vrei inca sa mai ai inca si popi in somaj.
genial!