AcasăUncategorizedTurismu' lendovcioisit

Turismu’ lendovcioisit

Dacă n-ai mâncat destule pufarine când ai fost mic, poţi ajunge să ai năluciri şi să îţi închipui că trăieşti într-o ţară civilizată. Acela e momentul când trebuie să iei o decizie: To pufarină or not to pufarină.

Aseară, pe la vreo opt, eu am zis: not to pufarină. Şi hai la drum, spre Bucureşti. Zis şi încercat făcut. Cu făcutul nu e aşa de simplu, că în România nu merge treaba aşa, simplu; adică nu umblă fiecare pe drum după cum vrea rovinieta lui. Nu, tati. În lendovciois un drum din punctul A către punctul B e un adevărat rit iniţiatic, o probă de anduranţă. Şi ca să ajungi la B-ul ăla tre’ să demonstrezi că meriţi.

La intrarea pe autostradă… balamuc. La Feteşti, la punctul de taxare, păţeşti două lucruri:

a) ţi se aminteşte că eşti fraier. Că plăteşti rovinietă, accize, taxe şi impozite ca boul. Dacă vrei să treci mai departe mai plăteşti o taxă.

b) ai de aşteptat. Cam 35-40 de minute.

Păi ce credeaţi, că e aşa simplu? Nu v-am spus că trebuie să meriţi? Pe la mijlocul podului de la Feteşti m-am întrebat de ce zăbovim atât, lipiţi bară la bară. M-am dumirit iute. Coadă la punctul de taxare. În România trebuie să rabzi ca să dai bani statului.

Într-un târziu m-am hotărât să scot aparatul de fotografiat si să trag la repezeală o poză. Asta e.

Cam aşa arăta coada, văzută de la jumătatea ei.

Când, într-un târziu ajungi la punctul de taxare, pregătit să-i dai statului cei 10 lei, descoperi că statul, în înţelepciunea lui, te răsplăteşte. Ce ar fi, dacă tot ai stat la ditamai coada, să nu plăteşti tu doar 10 lei, ci 11 lei, ca să simţi că a meritat aşteptarea? Şi plăteşti. Organizarea unei asemenea cozi costă mulţi bani aşa că înţelegi că merită să plăteşti.

Odată plecat îţi dai seama ce băftos eşti. Pe sensul opus coada se întinde, şi se întinde, şi se întinde pe kilometri buni. Ăia care merg spre mare au parte de o coadă muuuult mai lungă. Pe ei i-o taxa cu 15 lei? Ăla a fost momentul când am decis să le fac şi lor o poză.

O nimica toată. I-a ciuruit.

Intru la prima benzinărie, pentru gaz şi oleacă de apă. Acolo puhoi de maşini. Parcarea plină de cocălari care sărbătoreau trecerea probei „punctul de taxare”. Atmosfera placută, manele urlând din zeci de boxe, urelete, piţipoance călare pe maşini, manelişti îmbrâncindu-se şăgalnic în joacă, puradei ţinuţi de mămicile lor pe vine, să hrănească asfaltul parcării cu un caca mic, gunoi aruncat peste tot, mitocani mâncând pepene pe ziarul întins pe capota maşinii… Cum spuneam, atmosferă plăcută, prietenoasă.

Cred că Udrea are dreptate. Avem un mare potenţial turistic.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Ce? Au avut tupeul nesimtit ca, dupa ce ma impoziteaza de doua ori pentru ca ma plimb pe limba aia de ciment numita autostrada (odata ca imi pretinde rovinieta, a doua oara ca fiecare strop de benzina are il el taxe la greu, courtesy Baselu’), sa mai si scumpeasca taxa de trecere? Anul trecut era 10 lei, nu 11. Heil sictir. Ptiu.

  2. După cum tot zic de atâta timp. Suntem o minoritate (din ce în ce mai marginalizată) într-o ţară de manelişti, condusă de manelişti..
    Ei or trăi bine (l-ar vota şi acum dacă ar putea), noi ne sufocăm..

  3. Probabil ca turismul nostru se va adresa cat de curand celor din India care sunt curiosi sa isi vada rudele indepartate in toata splendoarea lor. Asa ca fii tu schimbarea, alege AK-47.

  4. @Mordechai – raspunsul tau la postul meu mi-a adus aminte de o chestie senzationala. Ma duc lalataieri sa imi cumpar rovinieta pentru masina (ca tot facui mai sus vorbire de dansa) si ce vede je pe geamul ghiseului postal? ‘Avem rovivgnete – ‘j de euro – cursul euro/leu – si la urma victorios, pretul in lei INCLUSIV TVA. Adicatelea tva pe taxa, visul de aur, multimilenar cum ar veni, al scumPULUI stat roman.
    Pai nu e minunata tara ce-o locuim???
    E clar, not to pufarina.

  5. si cel mai tare e ca in pretul benzinei sunt accize ce se duc direct la drum si … drumul nu e! as fi inteles pretul ridicat la conbustibil daca se si facea ceva din banii aia, dar asa …. aiurea.

    ne bat bulgarii aia cu ceafa lata la fundu gol cand e vorba de autostrazi!

  6. telegrafic:
    Aseara în Mamaia. Aglomeratie infernala. Chiar nu înteleg de ce lumea merge acolo. Cum la fel nu înteleg de ce taxa de bariera e de doar 3 lei. în locul lui Mazare as pune-o de 30 pentru cei care nu stau la un hotel din Mamaia. E o tîmpenie sa vii în satiune si sa respiri gaz de esapament si zgomot de la cîrduri de masini ce circula bara la bara. Deci ocoliti Mamaia. Alt sfat e ca litoralul poate fi chiar placut în cursul saptamînii, deci de evitat în weekend. Ma rog asta sunt impresiile unui familist care îsi tîrie copiii an de an o saptamîna pe litoralul lui lendofcios (nu în Mamaia).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...