AcasăRabbi ziceBrânză bună în format...

Brânză bună în format aiurea

Răzvan Dumitrescu e unul din oamenii de televiziune pe care îi apreciez. Nu are exaltări inutile, e prieten cu limba română şi are deprinderea dialogului civilizat. M-am bucurat când am auzit de venirea lui la Antena 3. Asta nu înseamnă că m-a bucurat plecarea lui de la Realitatea. Dar trecerea lui la Antena 3 îmi scuteşte telecomanda de stress. Când spun că m-a bucurat venirea lui la A3 încerc să spun că, de fapt, salut continuitatea. Absenţa lui mai îndelungată de pe ecran ar fi fost o pierdere.

Răzvan e unul dintre moderatorii care chiar ştie să conducă un dialog. Ştie să pună întrebări, fără poza justiţiarului, fără agresivitatea inchizitorială a altora şi mai ales fără a dicta deja răspunsul. Poate conduce discuţia în zona concluziilor logice, reuşind, de cele mai multe ori, să evite mlaştina răbufnirilor isterice. Stilul sobru şi echilibrat, dar mai ales ştiinţa dialogului fac din el un moderator respectabil.

Acum vorbim despre prima ediţie a „Subiectivului” său. E evident că formatul nu e încă bine stăpânit, că echipa sa nu e încă familiară cu studioul. E abia prima ediţie şi lucrurile astea se pot îndrepta. Dar mai e ceva: formatul însuşi. Care se vrea complex şi alert. Care are o anume notă de pamflet. Care încearcă să spună prea multe în prea puţin timp.

Cred că formatul nu i se potriveşte. Câta vreme emisiunea are nişte invitaţi în studio, ritmul emisiunii nu are cum fi dictat doar de format, ci şi de capacitatea acelor invitaţi de a susţine ritmul alert pe care formatul îl propune. La fel cum notele de pamflet sunt mai greu de susţinut când invitaţii nu au verbul potrivit intenţiei. Cu alte cuvinte prea multe variabile, într-un format care nu admite asemenea variabile.

Formatul ăsta de emisiune nu pune în valoare principala calitate a lui Răzvan: aceea de agregator al dialogului. Iar programul devine o aglomerare de rubrici înghesuite în desfăşurător.

Vom mai vedea, în ediţiile viitoare. Dar sunt tentat, încă de pe acum, să cred că formatul nu este cel mai fericit. Eu îi urez succes lui Răzvan.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Nu am reusit sa-i vad prima emisiune, din pacate, dar am auzit din mai multe directii, de la cei care au urmarit-o ca nu a fost foarte reusita. Ma asteptam sa fie foarte tare…..

  2. Mie mi s-a părut un fiasco, aseară emisiunea a fost lider de piaţă pentru că toată lumea a fost curioasă să vadă ce şi cum. De acord cu ceea ce ai scris. Dacă se păstrează formatul atunci şi Trinitas TV o să aibă audienţă mai mare pentru că văd că prefericitul s-a orientat şi a adus oameni politici la emisiune. Desigur, un om politic pe val, Sever Voinescu..

  3. Am încercat să urmăresc aseară a doua ediție…. Nici o șansă: RD făcuse eroarea s-o invite pe jigodia aia înrăită de Țațoiu, și n-am avut nervi să ma uit, am folosit imediat, în mod instinctiv, telecomanda….

  4. Singurul lucru demn de remarcat este multitudinea plasmelor, trecea unul care avea prune in gura, de la una la alta. In rest, aceeasi gargara. Nimic nou sub soare. La urmatoarea aparitie am zis pas.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...