AcasăRabbi ziceUn fel de pauză

Un fel de pauză

Sunt plecat prin patrie, aşa că o să fiu mai lapidar zilele astea. Scapă şi Băsescu neînjurat câteva zile. Iar când mă întorc am să vă povestesc ce legătură există între Videanu şi smardoiala de la Cogealac. Ca să îi intre în cap că nu suntem „populaţie”. Îi prevenisem!

Şi sunt dator un act de dreptate. Mă refer la europarlamentarul Cristian Preda. Pe care l-am pizduit ieri, pentru că merita. Şi căruia am să-i recunosc meritele, acolo unde sunt. Pentru că cei de la VoteWatch notează o prezenţă de 100 % la vot. Şi o activitate europarlamentară notabilă. Dar mai văd acolo o chestie curioasă. Asta:

Recunosc, am altă viziune despre rostul europarlamentarilor acolo. Aşa că o loialitate faţă de grupul politic semnificativ mai mare decât cea faţă de „country majority” e o chestie nu tocmai la locul ei. Dar aici pot exista explicaţii obiective.

Asta e.

Mai vorbim. Atât am apucat să scriu în pauza asta.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. „O loialitate faţă de grupul politic semnificativ mai mare decât cea faţă de “country majority” e o chestie nu tocmai la locul ei. Dar aici pot exista explicaţii obiective.”
    Dacă doar tu eşti loial şi “country majority” îţi înşeală aşteptările…înveţi sa fi loial
    grupului politic…Dar nu te mai poţi baza pe nimeni în ziua de azi…De cele mai multe ori în spatele loialităţii stă interesul…

  2. Absolut de acord cu demersul tău (cinstit). Totuşi nu pot să văd statistica de pe VoteWatch ca pe altceva decât o confirmare a faptului că dom’ preşedinte ştie să construiască o maşină care să lucreze pentru „binele ţărişoarei”. Idee ce-mi e întărită de „loyalty to political group” ~= 100%.

    Îmi cer scuze, dar statistica asta nu poate decât să mă scârbească şi mai tare în legătură cu guristul prezidenţial, pentru că asupra respectivului „political group” căruia individul îi este ~100% loial m-am edificat în perioadă de 6(!) ani în care îmi(ne) tot dă cu toată puterea în ţeastă… aşa… ca să trăim bine.

    Sunt pe lângă?

  3. Ai ajuns in „Gradina Carpatilor”?

    Bre, amu’ ca lendu’ a ramas fara cios, brandu’ asta nou a lu’ Nutzica mergeeeeee! E-n ton cu politica lu Basescu de atragere a fortei de munca talibaneze pe la Marea Neagra, de unde, dupa-o scurta lectura „Pe Drumuri de Munte”, numitii oaspeti poposesc direct in Gradina subcarpatica. Hai baaaa ucrainienilor ca-ti zbircit-o cu Carpatii vostri, v-am luat gradina!

  4. Preda nu ne ajuta nici daca loialitatea fata de Romania il impinge sa-si faca harakiri in fata guvernului.E prea prost,prea pupist,prea slugoi.Avem nevoie de oameni loiali dar nu de nechematul asta.Cand il aud vorbind ma simt de parca as manca hartie.Mi se rupe de prezenta lui la sedinte.Nu ne aranjeaza cu nimic.Noi continuam sa mergem in jos cu el sau fara el.Ba cu el parca o luam mai tare la vale.

  5. Datorita deficitul de imagina externa a Romaniei nici un fel de campanie nu poate fi eficientea daca este difuzata pe baza de spoturi pe suporturi media sau la targuri internationale de turism si in campanie outdoor deoarece orice specialist in Branding si comunicare stie foarte bine ca atunci cand o perceptie negativa si care pune in pericol viata unor oameni este asa de bine consolidata nici o informatie indiferent de cit de bine este ilustrata si pusa pe un suport media nu va reusi sa invinga o astfel de perceptie si tocmai de aceea in astfel de situatie modul de a promova turismul este cu totul alta http://www.partyboom.net

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...