AcasăRabbi ziceFrunza şi Ninel

Frunza şi Ninel

Că tot se întrebau unii: la ce-s buni bloggerii? V-a explicat Piticu la ce-s buni! Bravo, Piticule!

Cristi are meritul că nu s-a mulţumit să dea în vileag „originalitatea” logo-ului ajuns de acum de poveste, ci merge mai departe, articulând o investigaţie în toată legea. Lucru pentru care merită tot respectul. Vlad s-a avântat şi el în meandrele concretului şi lucrează cu metodă la studiul privind rolul frunzei în prăduirea banului public. Subiectul e omniprezent în blogosferă. Presa tradiţională nu s-a lăsat nici ea mai prejos. Pe madam Udrea o doare fix în curul ei ministerial. Boc face ce  ştie el mai bine: e ridicol. Iar Băsescu e ocupat: are o sesiune de brainstorming cu Bercea Mondialu.

Am tot auzit, în ultimele zile, pomenindu-se de „brandul de ţară”, până mi-a intrat timpanul în grevă. Că madam Udrea habar nu are pe ce s-au dus banii… nu e nicio şmecherie. Voturile din Spania trebuiau cumva plătite. Mai grav e că oameni oarecum educaţi au repetat până la saturaţie sintagma asta „brand de ţară”. Hai să ne înţelegem: nu e vorba de niciun brand! Discuţia se învârte în jurul unui logo. Atât. Iar hilara construcţie a firmei spaniole are ca obiect atributele de identitate vizuală. Plus un slogan cretin. Am convingerea că se găseau în ţară graficieni talentaţi care puteau concepe un logo mai inspirat, original şi cu mai multă semnificaţie. Iar pentru slogan aveam şi pe aici destui copywriteri care puteau născoci ceva care să ne reprezinte.

Brandul, fie el şi de ţară, e o chestie mai complexă, care poate conţine şi un logo ori un slogan, dar care categoric nu se limitează la asta. Iar brandul ţi-l faci singur. Niciun consultant, oricât de priceput ar fi, nu are cum face asta în locul tău. Pentru că, în cele din urmă, brandul se referă la acele atribute, subiective şi obiective, care descriu un produs sau un serviciu ori un pachet de produse şi/sau servicii. Adică acele atribute care îl diferenţiază şi îl individualizează. O anume reputaţie, suma unor anumite calităţi, toate acestea pot fi elemente ale unui brand. Un logo e doar un briz-briz care conferă identitate vizuală.

Anul trecut am avut parte de ridicolul operaţiunii „lendvciois”. Astăzi suntem umiliţi cu frunza copy-paste. Şi serbări şcolare la Shanghai. Pe banii noştri. Pentru că banii ăia europeni sunt tot banii noştri, bani adunaţi tot din punga contribuabilului. Iar madam Udrea e bine-merci. Stă cu curul pe fotoliul de ministru, de unde continuă să îşi facă de cap. Într-un stat normal, putorişca asta ar fi fost demisă şi cercetată penal. Într-un stat anormal, să zicem Coreea de Nord,  ar fi fost executată pentru sabotaj. Noi nici anormali nu mai suntem.

Întâmplarea cu frunza este emblematică pentru starea în care am ajuns.O şleahtă de putori şi derbedei au pus mâna pe ţară. Iar ticăloşia lor se poate compara doar cu imensa ignoranţă, cu incompetenţa de care dau dovadă. Piţipoance şi grohăitori care confundă guvernarea ţării cu fâţâiala pe la băşinile mondene. În toate zonele de decizie ale administraţiei publice ne-am pricopsit cu fii, fiice, nepoţi, fini, amante şi soţii. O colecţie de semi-analfabeţi cu diplome procurate din restul de la limuzină.

Modelul Udrea este replicat, iar şi iar, la toate nivelurile. Piţipoance şi piţiponci căftăniţi cu demnităţi publice. Iar pentru piţipoancă totul se reduce la logo: pe poşetă, pe chiloţi, pe pix sau pe ţară.

Va mai scrie Piticu o vreme. Va mai aduce Petreanu argumente. Vom mai înjura şi noi, ceilalţi, ceva timp. Presa va mai despica firul în patru. Apoi mergem mai departe. Alt scandal, altă prostie, altă pungăşie. Iar la sfârşit de lună mergem cuminţi şi ne plătim birurile. Iar lucrurile vor continua aşa până vom crăpa. Sau ne vom deştepta. Şi vom pune mâna pe ciomag.

Observ că toată lumea se fereşte să spună ceea ce este evident şi din avion. Pentru că trebuie „probat”, pentru că „nu se face”, pentru că te-ar putea „lucra informativ” madam Udrea. Ce e aşa de greu de văzut şi înţeles? Pentru imbecilii care încă mai grohăie a simpatie pentru Băsescu nu este evident că ne costă miliarde de dolari mersul lui la curve?

De ce nu l-aţi votat, bă, pe Potârcă? Ce cusur avea Ninel?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

30 Comments

  1. in primul rand, bine ai revenit din vacanta.

    dupa, banuiesc ca te-ai mai plimbat prin tara si ai vazut cam care e brandul ei … n-ar strica se se mai duca la sala tara asta sa mai puna un brand, sa mai faca o sosea , doua …

    in incheiere, ce a facut piticu o fi de admirat, dar nu si pentru mine. mie mi se pare o manevra de toata jena si n-as crede asta cum nu cred ca schitele trimise de firma cu brand-ul sunt inca de atunci si nu facute peste noapte ca sa se acopere, dar ma rog, fiecare crede ce vrea …

  2. Nu caut cearta, dar pe bune, sunt eu nebun si vad lucruri ce nu exista?

    Omul zice ca a vazut frunza pe agentii la 5 dim in ziua lansarii … cum a gasit el pe net site-ul ala? adica avea o banuiala si a luat google-ul la rand cautand ce? de ce banuiala? cum a cauta logoul original? a scris frunza pe net? in 2 ore deja stirea era peste tot si cu detalii gen cat costa, cum il cheam ape ala care a desenat, detalii despre firma din UK care a cumparat un logo similar … nu suntem de azi pe net … e imposibil sa gasesti ceva ce seamana cu ceva. cineva din grupul de construire a brand-ului a ciripit smecheria si vantu a dat-o pe piata … in fine, am zis povestea din capul meu la mine pe blog, vad ca sunt printre singurii de o si accepta.

    are rost sa mai continui din moment ce-s luat drept nebun? 🙂

    imi este permis un link ce analizeaza clar si obiectiv intregul brand? am gasit un site si ma gandea ca poate sunt unii interesati, pana la urma logo si sloganul sunt doar varful de lance

  3. @Ionut, ai aflat ce trebuia sa cauti şi amicul Google returna rezultate mulţumitoare ca să înţelegi. La 5 dimineaţa era probabil la tura la job, flux de ştiri la ora aia nu era, talibanii nu atacaseră sediul ONU, aşa că omul s-a pornit pe scotocit. De aia e Cristi acolo unde e (şi nu e blogger cum e cu nesimţire prezentat) şi noi ne contrăm aici. Pentru că pe noi nu ne-a dus mintea şi pe el DA.

  4. Am scris eu şi despre Ninel, şi despre meandrele concretului (chiar azi!), daaaaar… Domnu Mordechai, dacă vă place pozda din ultimul meu articol (aia cu grădina şi capra carpatină), promovaţ-o Dvs, că aveţ vizitatori mulţi şi tuate cele.
    Sănătate!

  5. domnu… daca dadea Udrea contractul la o firma Romaneasca, ia ghici ce s-ar fi spus in presa despre acea firma, oricare ar fi fost ea si oricat de onorabil ar fi fost incheiat contractul.
    Crezi ca Udrea e intr-o ureche sa-si asume astfel de risc politic? Daca vreunu din firma aia se dovedeste a fi vre-un nepot de frate al unui PD-L-ist?
    Asa ca plansul asta cu „vai de ce nu s-a gasit in tara” este ori de crocodil, ori de naiv.

  6. Am citit cu atentie ce ai scris. Rezultatul: am ajuns la concluzia ca indiferent cat as fi analizat problemele, nu as fi putut emite idei mai clare ca tine. Jos palaria !

  7. Eu cand ti-am povestit (la prima mana) ca Oprea a cerut si primit 500 de mii de coco spaga pentru atribuirea unui contract de constructii, mi-a spus ca daca nu avem dovezi tacem din gura.

    Atunci ai avut dreptate; acum cand este evident pentru toti (chiar si fara dovezi) ai din nou dreptate. Probabil ca imi vei da dreptate, ca si cadiul din poveste.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...