AcasăCamera de gardaSchengen, prima pe stânga

Schengen, prima pe stânga

N-am aşteptări mari de la Ministerul de Externe, câtă vreme e condus de jacuzzistul Baconschi. Cu atât mai puţin am aşteptări, în materie de politică externă, de la Traian Fermecătoru’. De fapt tot ce poate face el, în chestiune, e să se dea la o parte când trece vreun nene cu funcţie, de pe afară.

În mandatul lui Băsescu am devenit curul şutabil al Uniunii Europene. Toate beliturile politicii europene, când se văd în picaj în sondaje, mai trag un şpiţ în nară României, că duce. După ce ne-au muit alde Berlusconi şi tot felul de alte căzături ale politicii italiene, ne-au căcat irlandezii şi flegmuit spaniolii, acum are şi Sarkozy meci cu mufa României. Şi, previzibil, autorităţile române fac ce ştiu şi pot: fac pe pliznoţii.

Declaraţia asta cu parfum de ameninţare, conform căreia aderarea României la spaţiul Schengen ar putea fi amânată, pentru că are Sarkozy bâzdâci, trebuia promt şi fără menajamente taxată. Iar atunci când de la Paris ni se anunţă că ţiganii ar urma să fie expulzaţi, ar fi fost cazul ca cineva să  aibă o reacţie minimă. În care să amintească ce fel funcţionează expulzarea unui cetăţean UE dintr-un stat al uniunii. Adică: nţ !

Dar cine să reacţioneze? Cine să apere poziţia României? Jacuzzistul francofon? Băsescu? Boc?

Să ne înţelegem: ţiganii provenind din România fac  probleme. Le fac şi aici. Nu am să umblu la recitări de texte aiurea, de genul „ţiganii sunt o problemă a Europei”, ” e nevoie de eforturi conjugate pentru integrare” etc. Chestiile astea sunt corecte, dar le vorbim degeaba. Hai să vă spun cum e cu gargara asta cu „România nu şi-a achitat obligaţiile privind integrarea ţiganilor”. Aşa e! România e o loază şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile alea. Aşa că ţiganii au venit în Franţa. Adică la ăia care ne explică cum se procedează cu integrarea. Acum, iubiţi sarcozişti, îi aveţi, integraţi-i. Na poftim! Doar că statul lor e la fel de capabil ca şi al nostru când e vorba de gestionarea acestei probleme. Aşa că ni-i trimit pachet înapoi cu textul: integraţi-i voi, că noi suntem stresaţi.

Nu mă interesează problema ţigănească. Ţigani, ferengi sau mesopotamiemi, dacă încalcă legea să meargă la pârnaie. Simplu şi clar. Invocarea permanentă a pretextelor jegoase, însă, a ajuns să mă sictirească. Ori de câte ori avem de aderat în UE, MUE, Schengen sau organizaţia filateliştilor astmatici, se găseşte câte un şmecher care să ne ia la muls. Şi sub pretexte mai mult sau mai puţin valide să mai ceară una, alta. Ba nişte înlesniri pentru ceva investitori franţuji, ba o privatizare pe sprânceană, ba nişte comenzi de la statul român, ba trecerea în mâna lor a vreunui monopol de al nostru etc. etc. etc.

Iar autorităţile noastre execută. Le tremură chiloţii şi dau. Orice li se cere. Că vor să mai mănânce şi ei o chiftea, un parizer la o reuniune internaţională. Şi să se mai pozeze şi ei odată cu nişte nenea cu funcţie de afară, chit că din postura de boul bălţii. Şi dau. Că nu dau de la ei. Şi noi înghiţim, ca Margareta din parcare.

Dar poate ne-am săturat să tot fim futuţi cu linguriţa. Aşa că, pe banii noştri, le putem cere autorităţilor o reacţie demnă. Dacă ştiu ce e aia. Dacă nu … să se ducă în pizda mamii lor. Şi ei şi Sarkozy. Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Cum povesteam şi pe alte bloguri, dl. Baconschi freacă wok-ul, dovedind o crasă lipsa de talent şi viziune pe postul acesta iar dl. Băse este prea puţin interesat de eroisme externe el fiind preocupat de caraghioslâcuri în CSAŢ.

    Pe de altă parte e şi faza aia, niciun sport din România nu este mai popular ca „asumatul”. Ne asumăm orice doar să se încheie întrevederea mai repede că avem colegi la terasă şi neveste acasă.

  2. Văzui acuma la tembelizor cum franţujii exercitau democraţia cu pulanul pe spinările unor franţuzoaice cu fuste înflorate. Şi m-aduceam aminte de momentele când autorităţile noastre încercau să potolească scandaluri între ţigani, când ţigăncile îşi foloseau copii pe post de ghioage, sau îşi ridicau fustele pentru a ne arăta aer ozonat, de fofoloancă… În acele vremuri, europenii, inclusiv franţujii, urlau scandalizaţi, că drepturile omului, că hâr, că mâr, că suntem rasişti…. Ei, uite că acum a picat bucuria la ei… Şi lor nu le zice nimeni că-s rasişti… După cum nu le-a zis nimeni că-s rasişti nici la luptele de stradă cu cetăţenii FRANCEZI veniţi în Paris din fostele colonii… Franţa scapă basma curată…
    Cât despre Sarkozy, ăsta nu-i decât un fel de băsescu care vorbeşte franceza un pic mai corect….

  3. Oricâtă unitate în diversitate demagogică ar promova, Uniunea urmăreşte, evident, resursele de pe-aici. Că suntem popor de curve, asta e evident! Am putea, totuşi, să ne vindem scump (la valoarea reală) şi să fim respectaţi pentru asta.

  4. Am lucrat 3 ani pentru o firma franceza (alta decit Renault). Fostul meu sef e de 8 ani aici si n-are de gind sa se intoarca la ei. Directorul industrial a plins cind a fost nevoit sa se intoarca in Franta. Stiau aia impejurimile Sibiului mai bine decit mine. Le-au gasit cu talpa sau cu bicicleta.
    Nu toti francezii sint sarcozisti! Sint si oameni faini. Cel putin cei cu care am lucrat eu asa sint.
    Banzai!

  5. Gresesti profund in finalul articolului, draga rabbi.
    Cum adica noi, romanii, avem politicieni de mana a 16-a? Ii jignesti degeaba, pentru ca ei de fapt nu sunt politicieni. Sunt niste oameni de nimic care au pasit pragul politicii achitand costul demntitatii ocupate cu zeci de mii de euro, in speranta ca si-i vor scoate inzecit, insutit. Au cumparat. Au facut o investitie. E o afacere demnitatea pe care o ocupa. Ce mi-e un mafiot care saboteaza economia statului, ce-mi sunt ei? Toti o apa si-un pamant. Si ce e de plans, e ca nu putem sa-i facem sa raspunda pentru faptele lor. E o vorba. „Pestele de la cap se impute”. Perfect adevarata in cazul „politicienilor” nostri. Si „de la coada se curata”. Din pacate nu am vazut pana acum acest lucru. O avere confiscata, o condamnare pe viata… Pana cand o viata amara?
    Referitor la Szarkozy, nu pot sa afirm ca e excesiv de nesimtit.

  6. Multumesc! Asta ziceam si eu. M-am saturat sa tot aud ca restul triburilor europene ne-ar fi superioare moral, intelectual etc. Poate ca unii nemti/francezi… le sunt superiori unor romani. Dar sa nu generalizam.

    Merci.

  7. Uite că mă bag şi eu ca musca în lapte, puţin pe lângă dar poate concluzionaţi voi.

    Ultimele studii pe care le-am citit arătau că percepţia străinilor faţă de România (nu români) nu este chiar „atât de rea”. Din contră, printr-o analiză comparativă am observat că ei ne percep mai bine decât ne percepem noi şi mai bine decât credem că suntem percepuţi. Dar astea e din alea cu procente, indicatori, indici şi alte prostii.

    Câţi dintre voi simţiţi nevoia să vorbiţi în engleză când treceţi pe lângă români (nu ţigani) pe stradă, în altă ţară? Uite că eu o simt şi astfel, undeva în mine, falia se măreşte.

    Nu generalizăm – spunea cineva. Nici eu nu sunt fanul generalizărilor, dar când 90% sunt muncitori care îmi fluieră nevasta când merge singură pe stradă, sau când din trei cuvinte unul este (o) „p…ă”, mai şi generalizez. Cum dracu pot vorbi cu bulgari, ruşi, unguri etc. liniştit, dar cu românii nu ? Cunosc şi români ok, vreo 2.

    Până la urmă, generalizările au şi nişte funcţii foarte importante, unele de auto-apărare.

    Cum naiba asiaticii miros frumos şi arată decent, dar românii put şi se urcă cu curu pe statui ? Nivelul de trai scăzut nu este o explicaţie aici.

    Dacă te fereşti de un malac 2×2 tuciuriu şi cu aspect de mafiot, nu eşti rasist. Dar cum vei vedea că 90% din tuciurii sunt malaci 2×2 cu feţe de mafioţi, vei ajunge să te fereşti de toţi.

    Corect, toate au cauze şi se pot explica, se pot elabora strategii care ar pleca din sistemul de învăţământ şi educaţie etc.. Dar pe stradă, paradigmele nu sunt de prea mare folos. Iar fiecare stat încearcă să îşi îndeplinească una din funcţiile bazale – protecţia cetăţenilor – poate asta ar trebui să învăţăm.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...