Hai să vă povestesc ceva. Atunci când am primit invitaţia pentru emisiunea de dumincă, am acceptat fără rezerve. Ar fi trebuit să discutăm evenimentele săptămânii. Abia ajuns în sediul antenelor am aflat că un alt subiect face freza actualităţii: demisia lui Piţurcă de la Steaua. Mărturisesc, priceperea mea în ale fotbalului este egalată doar de interesul pentru acest sport. Iar suma celor două este egală cu zero. Antena 3 este, totuşi, o televiziune de ştiri şi evenimentul respectiv era o ştire de interes pentru mulţi telespectatori. Asta nu avea cum îmi adăuga, totuşi, competenţe care îmi lipsesc.
Încă din primele secunde ale emisiunii am trăit un acut sentiment de inadecvare. Am improvizat, mi-am dat cu părerea, fără să mă pricep şi fără a avea informaţia necesară, încercând să mă fac, pe măsura posibilităţilor, util. Colegul de emisiune, Sorin Avram, avea avantajul de a fi un pasionat de fotbal. Pe măsură ce emisiunea avansa, sentimentul că locul meu nu era acolo devenea tot mai apăsat. Atât cât a fost cazul, am încercat să îmi dau cu presupusul, să emit propoziţii în care măcar subiectul şi predicatul să aibă acordul corect. E intervievat telefonic Adrian Porumboiu, care chiar face parte din fenomenul numit fotbal. Dar refuză să îşi dea cu părerea. Pentru că nu e treaba lui ce se întâmplă la Steaua. Sunt privilegiatul telespectator care poate vedea emisiunea asta chiar din studio. Pentru că, dincolo de improvizaţie şi încercarea de a fi simpatic pe sticlă, nu mă pricep, sunt inutil, mai mult încurc acolo.
În a doua parte a emisiunii realizatorii au inspiraţia de a-l aduce în studio pe Radu Naum. Şi lucrurile se schimbă. Omul are ce spune. Ştie ce spune. E din filmul ăsta. Lucrurile capătă sens, coerenţă. Devine chiar interesant. Ca telespectator o spun. Într-un târziu emisiunea se încheie şi mă simt izbăvit. Pot pleca. Aştept emisiunea viitoare, la care să mă pot revanşa.
La plecare nu am avut cum îmi împiedica un gând pus pe şotii, care ar trebui să fie morala acestei întâmplări: oare atunci când eşti preşedinte ori prim-ministru nu ţi se întâmplă să ai aceleaşi trăiri pe care le-am avut eu ieri? Nu îţi poţi da seama că nu ai nicio pricepere, nicio competenţă, că prezenţa ta acolo mai mult încurcă? Ori aştepţi ca cetăţenii să procedeze precum spectatorii noştri de ieri, care aveau opţiunea de a schimba canalul?
Altadata invatare de minte sa intrebi despre subiectul emisiunii si sa nu mai accepti fara rezerve.
Cred că am explicat deja.
nu s-a vazut cum nu se vede nici la Boc ca nu-i economic. crezi ca cei ce se uitau la tv stiau mai multe despre fotbal decat tine?
Eram rupt de oboseală şi n-am reuşit să văd emisiunea. Înţeleg că n-a fost mare chestie. Nu se impunea nici măcar o luare la mişto?
P.S. Ştiu că nu mai sunt pe lista simpaticilor. Dar ajung în doo săptămâni la Constanţa. Îmi faceţi onoarea să bem o bere?
Ba era loc de multă luare la mişto. O meritam.
bem şi mai multe, doar anunţă cu o zi înainte.
Offf! Ne-nţelegem din pix! Dvs. să-i luaţi la mişto!!!
Eu, dacă eram acolo, o ardeam pe turbo$$istem şi băgam următoarele:
1. Balonul e rotund!
2. Niciun meci nu seamănă cu altul.
3. Dacă ar fi înscris mai mult decât ceilalţi, poate c-ar fi câştigat…
4. Orice drum începe cu un pas.
5. Focu’ la ei (sau dânşii, dacă erau moldoveni)!
Etc. etc.!!!
RAHAT!!! Şi mama zicalelor:
,,Decât să fie rău, mai bine să fie bine!”
Io am schimbat iute-iute. N-am prins de la început, am văst despre ce-i vorba, nu te-am vast în zonă…PA!
Subiectul fotbal românesc e închis definitiv pentru mine.
Sa vedem tura aviatoare.
Banzai!
Cand accepti invitatii la emisiuni unde sa discuti „evenimentele săptămânii „, trebuie sa iti asumi riscul de a fi implicat in subiecte cu care esti mai mult sau mai putin la curent. Bine zice maica-mea: „Daca te bagi in tarate, te mananca porcii”.
Uite si ceva optimist: puteai sa fii invitat in saptamana cu celebrul sinucid cu pesticid:)
Ce s-o fi intamplat cu lumea asta? Pe vremea tineretii mele erau emisiuni separate despre literatura, despre arta, despre fotbal, politica etc. Acum e un fel de hai sa intram live, aducem niste agarici si vedem noi ce o sa iasa? Cool…
N-aveau de ales, îi halea Realitatea dacă făceau pe principialii. Iar pe voi nu vă puteau întoarce din uşă. Asta vrea poporul suveran, asta i se dă…
Perfect de înţeles. Dar măcar eu am recunoscut că nu mă pricep.
Mordechai, de ce te-ai inhaita cu jurnalisti care is „principiali” doar cand nu exista altii mai abjecti ca ei sa le fure ratingul?
Dragă Daniel,
Rămân la părerea multora… – e mai bine să vorbeşti aşa cum scrii pe blog (şi să publici ce scrii aici), decât să scrii şi să publici – başca pe sticlă – ceea ce e doar blândeţe poetică. Bună şi ea, creştineşte, dar biciul e bici, şi e tot creştin.
Cu prietenie,
Felix
Re PM si ministri – poate ca da, dar covarsiti fiind de responsabilitate continua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Asta sacrificiu de sine, pentru poporul de ungratefuli care nu-i merita..,
Si eu am vazut crampeie din emisiune. Nu integral ca nu ma pasiona subiectul.
Ce ma intriga? Ca trage jiji o basina si toate asa zisele televiziuni de stiri comenteaza-n draci. N-o sa ne mai facem bine -n veci.
Da, CLAR , locul tau nu era acolo la acel moment …
Rabi, te-am vazut la masa aia. Dar subiectul nu ma interesa deloc. Asa ca am dat skip. Si peste tot a fost la fel. Skip general. 🙂
Deci asta era problema. Pai atunci exista o singura solutie. Nicolas sa ne-o suga, iar Carla sa stea capra. Jegosul naibii, ungur pocnit.