Cum a fost

Hai să vă povestesc ceva. Atunci când am primit invitaţia pentru emisiunea de dumincă, am acceptat fără rezerve. Ar fi trebuit să discutăm evenimentele săptămânii. Abia ajuns în sediul antenelor am aflat că un alt subiect face freza actualităţii: demisia lui Piţurcă de la Steaua.  Mărturisesc, priceperea mea în ale fotbalului este egalată doar de interesul pentru acest sport. Iar suma celor două este egală cu zero. Antena 3 este, totuşi, o televiziune de ştiri şi evenimentul respectiv era o ştire de interes pentru mulţi telespectatori. Asta nu avea cum îmi adăuga, totuşi, competenţe care îmi lipsesc.

Încă din primele secunde ale emisiunii am trăit un acut sentiment de inadecvare. Am improvizat, mi-am dat cu părerea, fără să mă pricep şi fără a avea informaţia necesară, încercând să mă fac, pe măsura posibilităţilor, util. Colegul de emisiune, Sorin Avram, avea avantajul de a fi un pasionat de fotbal. Pe măsură ce emisiunea avansa, sentimentul că locul meu nu era acolo devenea tot mai apăsat. Atât cât a fost cazul, am încercat să îmi dau cu presupusul, să emit propoziţii în care măcar subiectul şi predicatul să aibă acordul corect. E intervievat telefonic Adrian Porumboiu, care chiar face parte din fenomenul numit fotbal. Dar refuză să îşi dea cu părerea. Pentru că nu e treaba lui ce se întâmplă la Steaua. Sunt privilegiatul telespectator care poate vedea emisiunea asta chiar din studio. Pentru că, dincolo de improvizaţie şi încercarea de a fi simpatic pe sticlă, nu mă pricep, sunt inutil, mai mult încurc acolo.

În a doua parte a emisiunii realizatorii au inspiraţia de a-l aduce în studio pe Radu Naum. Şi lucrurile se schimbă. Omul are ce spune. Ştie ce spune. E din filmul ăsta. Lucrurile capătă sens, coerenţă. Devine chiar interesant. Ca telespectator o spun. Într-un târziu emisiunea se  încheie şi mă simt izbăvit. Pot pleca. Aştept emisiunea viitoare, la care să mă pot revanşa.

La plecare nu am avut cum îmi împiedica un gând pus pe şotii, care ar trebui să fie morala acestei  întâmplări: oare atunci când eşti preşedinte ori prim-ministru nu ţi se întâmplă să ai aceleaşi trăiri pe care le-am avut eu ieri? Nu îţi poţi da seama că nu ai nicio pricepere, nicio competenţă, că prezenţa ta acolo mai mult încurcă? Ori aştepţi ca cetăţenii să procedeze precum spectatorii noştri de ieri, care aveau opţiunea de a schimba canalul?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Eram rupt de oboseală şi n-am reuşit să văd emisiunea. Înţeleg că n-a fost mare chestie. Nu se impunea nici măcar o luare la mişto?

    P.S. Ştiu că nu mai sunt pe lista simpaticilor. Dar ajung în doo săptămâni la Constanţa. Îmi faceţi onoarea să bem o bere?

      • Offf! Ne-nţelegem din pix! Dvs. să-i luaţi la mişto!!!

        Eu, dacă eram acolo, o ardeam pe turbo$$istem şi băgam următoarele:
        1. Balonul e rotund!
        2. Niciun meci nu seamănă cu altul.
        3. Dacă ar fi înscris mai mult decât ceilalţi, poate c-ar fi câştigat…
        4. Orice drum începe cu un pas.
        5. Focu’ la ei (sau dânşii, dacă erau moldoveni)!

        Etc. etc.!!!

  2. Io am schimbat iute-iute. N-am prins de la început, am văst despre ce-i vorba, nu te-am vast în zonă…PA!
    Subiectul fotbal românesc e închis definitiv pentru mine.
    Sa vedem tura aviatoare.
    Banzai!

  3. Cand accepti invitatii la emisiuni unde sa discuti „evenimentele săptămânii „, trebuie sa iti asumi riscul de a fi implicat in subiecte cu care esti mai mult sau mai putin la curent. Bine zice maica-mea: „Daca te bagi in tarate, te mananca porcii”.
    Uite si ceva optimist: puteai sa fii invitat in saptamana cu celebrul sinucid cu pesticid:)

    Ce s-o fi intamplat cu lumea asta? Pe vremea tineretii mele erau emisiuni separate despre literatura, despre arta, despre fotbal, politica etc. Acum e un fel de hai sa intram live, aducem niste agarici si vedem noi ce o sa iasa? Cool…

  4. Dragă Daniel,

    Rămân la părerea multora… – e mai bine să vorbeşti aşa cum scrii pe blog (şi să publici ce scrii aici), decât să scrii şi să publici – başca pe sticlă – ceea ce e doar blândeţe poetică. Bună şi ea, creştineşte, dar biciul e bici, şi e tot creştin.

    Cu prietenie,
    Felix

  5. Re PM si ministri – poate ca da, dar covarsiti fiind de responsabilitate continua ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Asta sacrificiu de sine, pentru poporul de ungratefuli care nu-i merita..,

  6. Si eu am vazut crampeie din emisiune. Nu integral ca nu ma pasiona subiectul.
    Ce ma intriga? Ca trage jiji o basina si toate asa zisele televiziuni de stiri comenteaza-n draci. N-o sa ne mai facem bine -n veci.
    Da, CLAR , locul tau nu era acolo la acel moment …

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...