Post scriptum

Acum câteva zile mă apucaseră dracii pe Sarkozy şi pe politicienii care ne reprezintă. Spuneam că trebuie să încetăm să mai acceptăm şantajul jegos la care ne supun vecinii de NATO sau Europa, ori de câte ori mai vor să jumulească, de pe aici, câte ceva. Că Băsescu e liber să i-o sugă cărui licurici vrea, poate să treacă şi la libelule şi ţânţari. Dar noi nu ar trebui să mai fim puşi în situaţia aceea.

Spuneam atunci că Sarkozy foloseşte problema (reală) ţiganilor pentru a stoarce iar ceva afaceri pentru ai lui. Ulterior, un amic mi-a reproşat că am omis tocmai lucrul pe care îl cer întotdeauna de la alţii: argumentul.  Am să repar acest neajuns. Şi am să vă dau un argument. Doar unul deocamdată. Avem şi altele, dacă se impune.

Ei bine, supărarea subită şi foarte zgomotoasă, a lui Sarkozy, pe ţiganii din România e doar un moft. Omul şi-a inventat un bâzdâc pentru a putea impune autorităţilor române voinţa sa în chestiunea Cernavodă!

Aşa cum ştiţi, de ani buni se tărăgănează demararea proiectului pentru unităţile 3 şi 4 ale centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Deşi România ar avea nevoie ieri de  energia care s-ar putea produce acolo. Practic unităţile 3 şi 4 se află în faze incipiente de realizare, dar există. Specialiştii care ar putea finaliza acele unităţi, în bună parte, mai există şi ei. Există şi experienţa de la unităţile 1 şi 2. A existat şi disponibilitatea unor investitori privaţi care doreau să se asocieze cu statul român în realizarea acestor obiective. Pentru că de energie ieftină este şi va fi nevoie.

Cu toate acestea proiectul stagnează de ani buni. Este blocat sistematic. Ce legătură are asta cu Sarkozy? Veţi afla îndată.

Centrala de la Cernavodă este construită, în parteneriat cu Atomic Energy of Canada Limited (AECL) şi Ansaldo ( Italia) sub licenţă CANDU. Adică sub licenţă canadiană, cu asistenţă canadiană şi cu o parte importantă din furnitură procurată din America de Nord. Motivele pentru care, acum foarte mulţi ani, s-a optat pentru sistemul CANDU au fost legate mai ales de siguranţa în exploatare şi eficienţă. Sistemul CANDU funcţionează cu uraniu natural, nu necesită îmbogăţirea uraniului pentru a putea fi folosit drept combustibil.

În acelaşi timp Franţa este un important furnizor de tehnologie nucleară. Şi, lesne de înţeles, şi-ar dori să ia o felie importantă din afacerea energiei nucleare româneşti. Lucru care nu se poate întâmpla dacă România continuă investiţia de la Cernavodă. Pentru Franţa este, deci, important ca România să renunţe la investiţia de la Cernavodă şi să demareze proiectul unei alte centrale nucleare, într-o altă locaţie, cu tehnologie, asistenţă şi furnitură franţuzească, lucru mult mai costisitor pentru România. Presiunile franceze, în această direcţie, sunt extrem de importante şi, cum se vede, destul de eficiente. Resursele României sunt reduse, iar demararea lucrărilor la unităţile 3 şi 4 ar însemna amânarea pentru bună vreme a unui eventual proiect al unei noi centrale nucleare, într-o altă locaţie, cu parteneriat francez. Miza este de miliarde şi interesul francez evident.

Acesta este un argument. Cât de eficiente sunt presiunile franceze vă rămâne să constataţi mai departe.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. Tigani la schimb cu energia nucleara? Io zic ca merge facut deal-ul 😀

    Daca toata tarasenia e iscata de dorinta franceza de a ne nucleariza, Sarkozy are o mana moarta in acest caz, parerea mea. Nu dam noi atomul din mana pe cioara de pe gard, ma-ntelegi?

  2. Nu e numai asta Rabi.

    Mai e si pt ca informatiile despre economie (care nu sunt prea bune) in Franta or sa explodeze in septembrie. Din marea „viziune” sarkoneziana nu prea mai ramane alta treaba decat „bla bla-ul” cu „securitatea cetateanului”. Pe asta „marseaza” gagiul dupa pumnii in cap pe care i-a luat si ii mai ia vu eric vorst

  3. Interesant! Uite chestia asta nu o stiam. Totusi sper sa se gaseasca unul cu destule OO, care sa ii spuna NU> prefer mai bine sa Ii aduc acasa cu avionul pe fiecare din tiganii de acolo, decat sa renuntam la 3 si 4 de la Cernavoda! 😉

  4. Treaba asta cu cine continua la Cernavoda lucrul la reactoarele 3 si 4 e destul de controversata si nu prea transparenta. Pentru ca se pare ca nu ii mai vor pe canadieni, ci un consortiu:

    „Cei sase investitori care au depus oferte si au fost selectati sunt: Arcelor Mittal Romania care va detine 6,2 din actiunile viitoare companii, Grupul CEZ Republica Ceha – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% si RWE Germania – 9,15%, in conditiile in care statul roman va detine 51% din actiuni.”

    http://www.nuclearelectrica.ro/despre-noi/zona-tehnica/dezvoltare-investitii-aff7e/

    E o treaba despre care romanii ar trebui sa fie informati, mai ales ca informatiile astea sunt din 2008! Ce s-a mai facut pina in 2010?

    Curios insa ca partea canadiana iese din ecuatie…

  5. Prin 2003, acelasi Sarko facea spume pe aceeasi tema: tot tiganii romani, tot cu intrarea in spatiul Schengen, si tot asa. Nastase a „inchis” problema, „inchidere” care i-a permis actualului ocupant al Cotrocenilor celebra zicere cu si despre un anume tain pentru Raffarin (n-am gasit alta rima).
    Azi, din nou, pe Sarko il apuca damblaua. Pe aceeasi tema. Si ceva imi spune ca ai nostri au memoria al dracului de scurta, ca sa nu mai vorbesc de obiceiurile alea cu peschesul, care nu s-au estompat. Doar Poarta difera. Si secolul.

  6. Argumentul este valabil.
    Centrala de la Cernavoda a fost proiectata pentru 5 unitati din care s-a reusit finalizarea a doua unitati. Toata lumea uita ca inainte de ’89 multe intreprinderi s-au specializat sa lucreze in sistem de asigurare a calitatii pentru centrale nucleare. Si se obtineau bani frumosi. Dupa ’89 s-a distrus totul si importam de la altii pe bani frumosi. Oare cine a luat spaga?
    Atunci când toata clasa politica româneasca îi injura din plin pe chinezi francezii în frunte cu presedintele lor Jacques Chirac au facut o vizita la Beijing si au incheiat un contract de 1 miliard € plus transfer de tehnologie aero. Asa se face politica in slujba tarii.
    Ceea ce noi nu stim sa facem.

  7. Pare valabil ce spui. Dar mi-e teama ca toti cei care sunt interesati in chestia asta, ma refer aici la firmele de afara, nu sunt interesati in a da shpaga. Prea se lalaie de ceva ani cu reactoarele alea. Inseamna ca nu le-a iesit parandaratul in cuantumul dorit. 🙂

  8. Asta fiind aspectul civil.

    Militar vorbind, Sarko e suparat pe Romania pentru ca a picat contractul pentru SAM MICA VL, pentru ca Rafale a iesit din carti cam ciudatel, pentru ca n-am pus botul la Mirage 2000 s.h., pentru ca in loc de Gowind preferam corvete Meko germane, etc.

    Daca luam Rafale, devenind primul client extern, eram super-baieti in ochii Frantei.

    Si in plus, nici n-a mai venit pe la noi asa cum era programat. A vazut omul ca nu ne poate vinde nimic si a trecut la alta tactica.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...