Acasăimprastiati-va!Cărţile şi traficul

Cărţile şi traficul

Am primit link-ul acesta şi mă grăbesc să-l dau mai departe. Se întâmplă la New York. Acolo unde cărţile au oprit traficul. Traficul rutier. Pentru puţină vreme. Şi pentru că erau întinse pe asfalt, nu pentru că  mărul cel mare ar fi fost năpădit de o epidemie de citit.

Incontestabil, gesturile astea au simbolistica lor. Dar, tot mai des, mă întreb dacă nu cumva ne lăsăm, tot mai des, vrăjiţi de lucruri fără sens, de demonstraţii inutile de o clipă, de tâlcuri uşoare şi recuzită plăcută ochiului. Toate întâmplările de genul ăsta îşi propun „să atragă atenţia”, ” să tragă un semnal de alarmă”, ” să trimită un semnal”. Nimeni nu îşi propune să schimbe nimic. Doar ne trimitem semne. Ne facem unul altuia cu mâna din spatele decorurilor interesant montate. Un soi de exhibiţionism elaborat. Care nu-şi propune să schimbe nimic, doar să arate că noi suntem mai cu moţ.

Altfel, desigur… frumoase fotografii. Frumoasă întâmplare.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Vorba aia: defapt nimeni nu incearca niciodata…

    Despre incalzirea gloabala, despre ora pamantului si despre cum devin oamenii „eroi, artisti, etc.” dupa moarte o sa se vorbeasca mult si bine. Despre cum sa fim mai buni and so on.

    Vorbe in vant.

  2. De acord. Totusi eu cred ca semnele astea, lipsite de impact pentru unii dintre noi, pot influenta o gramada de lume (si americanii au masele lor). Cam in acelasi mod in care iPhone a cucerit piata chiar din pre-lansare: nu fiind un produs superior, ci prin publicitate masiva, prin „hype”. Daca le toci non-stop ca telefonul X e o noua revolutie in domeniu, vei avea coada de kilometri la lansare – fara ca oamenii aia sa il fi vazut sau atins vreodata macar. Similar, daca le luminezi frumos cartile pe strada si le zici in mod repetat pana la obsesiv cat de „cool” e sa citesti e posibil sa dea iama in carti. Asta cred ca incearca ei sa faca – si bine-ar fi daca ar reusi. Oricum efectul pe retina e placut, zic eu.

  3. Părerea mea este că dacă un singur individ a fost influenţat profund şi într-un mod pozitiv de acţiune, atunci a meritat.

    Ca voluntar prin multe onegeuri, am compensat idealul adolescentin de a schimba lumea prin dorinţa de a schimba o mică parte.

    Un clişeu vechi mai spune „fii tu schimbarea pe care vrei să vezi în lume”.

    A trecut vremea revoluţiilor. Acum strigăm şi întindem o mână în tăcere, singuri şi timid. Poate…

  4. iata un subiect care poate imbogati paleta blogului.
    Dario Fo a avut ideea, intr-o piesa de-a sa, sa-i puna pe hoti sa intre in greva. Rezultatul? Politia s-a rugat cu cerul si pamantul a revina,pentru a avea si ei de lucru.
    Nu imbratisati ideea unei greve generale a mass media de a mai reflecta viata politica a tarii macar pentru 30 de zile?
    Subiecte sunt destule. Hai sa-i ignoram?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...