AcasăRabbi ziceImpozitul pe buric

Impozitul pe buric

Văd că a devenit un subiect de mare dezbatere, mare tulburare şi mare freamăt naţional. Emil Boc vrea să-i impoziteze pe manelişti. Grea încercare. Să-i dai dreptate lui Boc înseamnă să-i aperi pe manelişti. Nu se face! Şi până la urmă de ce nu ar avea Boc dreptate? Ne întâlnim frecvent cu soiul ăsta de fundamentalism care îţi atrage, răstit, atenţia: dom’le, dacă eşti anti, păi eşti anti până la orbire, până la capăt!

Ei, da! Boc are dreptate. Furnizorii de scuturat din buric ar fi trebuit de mult timp impozitaţi. Nu ştiu de ce nu s-a întâmplat până acum. Nici nu îmi dau seama cum se va proceda pentru ca din fiecare  sută lipită cu scuipat de frunte să fie decupat exact 16 %. Repet: principiul e corect: orice venit ar trebui impozitat. Nu cred că pensiile sub 1000 de lei ar trebui impozitate. Nu cred că veniturile aflate sub nivelul aceloraşi 1000 de lei ar trebui impozitate. De fapt nu nu cred că e foarte sănătoasă ideea de cotă unică, dar asta e o altă discuţie.

Am mai auzit rostită o întrebare, adresată marilor bogătaşi ai ţării: dacă ar fi de acord să doneze o parte din avere statului român, pentru a-l ajuta să iasă din criză. Iar cei care au răspuns au spus, cu toţii, un NU răstit.

Mai adaug un amănunt. În Suedia aia socialistă, comunistă, etc. nivelul impozitării veniturilor este cu mult, mult mai ridicat decât la noi. Cu toate astea evaziunea fiscală se află la cote minime. Iar din discuţiile avute ( şi recunosc, nu sunt foarte multe) cetăţenii suedezi nu sunt teribil de nemulţumiţi de nivelul impozitelor. Pentru bunul motiv că banii lor sunt bine folosiţi. Există o infrastructură impecabilă şi servicii sociale de invidiat.

Acum ajungem la concluzie. Maneliştii trebuiau de mult impozitaţi. Ba trebuiau supuşi şi unei taxe pe prost gust. Cu toţii avem datoria de a ne plăti dările către stat român. Şi apoi? Aici e marea discuţie. Şi apoi??? Plătim impozite ca să ce? Pentru frunze? Pentru a-i asigura securitatea lui Băsescu la întâlnirile cu Bercea Mondialu? Pentru a îmbogăţi furnizorii de găuri în asfalt? Şi aici e locul unde vă întreb: care ar fi acel ceva, numiţi unul singur, pe care aţi vrea să-l vedeţi îmbunătăţit în schimbul banilor din impozitele plătite de voi. Numiţi unul singur.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. Clasa politica! Orice cetatean platitor de impozite mai mari sau mai mici va simti ca doreste sa stie ce se intampla cu banii sai, va vrea sa aiba un feed-back la obligatiile sale. Daca nu e total cretin! Si asa poate primenim si clasa politica.

  2. Rabbi, vad ca se converge incet-incet spre educatie… Totusi nu cred ca asta e sursa problemelor. Eu tot aud de si stiu oameni extraordinari, valori in adevaratul sens al cuvantului (nu cum e „valoarea” in manele), care nu stiu cum sa isi ia talpasita mai repede din tarisoara. Si nu le e greu deloc. Iar tatucu ii mai si aplauda ca nu stau aici „la pomana” de somaj..

    In cazul asta inclin mai mult spre doleanta Shogunului. Oameni care pe langa furatul (stare de fapt, deja) pentru a-si rotunji buzunarul propriu sa mai faca si ceva pentru tarisoara (orice „ceva” e mai bine decat calcatul in picioare care se deruleaza de vreo cativa ani buni).

  3. educatia. si nu e un cuvant in van, asta a fost cheia succesului pentru Finlanda, o tara saraca, izolata de restul lumii, cu un vecin neprielnic la Est si unul – fost invadator la Vest. Nu au resurse, nu au clima, insa sunt knowledgeable pentru ca investesc in educatie. iar de acolo incepe totul – cinste, onoare, loialitate, harnicie, gospodarire, management
    ce inseamna educatia in FI si cat de performanta nu mai e ea in RO, e alta discutie, dar sa spunem doar ca aici e o mandrie sa fii profesor, nimeni nu umileste in public sau in privat, in general sau in particular aceasta categorie. Profesorii sunt bine platiti, dar niciunl nu e milionar, insa sunt apreciati, respectati, pot face performanta, au un mediu sanatos de lucru…

  4. Am cateva comentarii:
    -manelistii trebuie impozitati. Trebuiau impozitati de mult. Cum? simplu. Daca-ti cumperi o casa, treci intai pe la fisc. Daca-ti iei o masina, tot la fisc ajungi. O fi asa greu ca fiscul sa coreleze cheltuielile cu veniturile persoanei? si daca n-are venituri declarate, sa-l intrebe de sanatate (da, stiu, averea se prezuma a fi dobandita licit, da’ o intrebare, acolo…)
    -la noi taxa este definita ca o suma platita de o persoana, in schimbul unui serviciu prestat de cel care percepe taxa. In cazul impozitului, cel care incaseaza nu are si obligatia de a presta un serviciu in schimbul acestor sume incasate. Deci fara contraprestatie. Aia e.

    La intrebare, raspunsul nu poate fi, dupa parerea mea, decat unul singur: EDUCATIA.

  5. educaţie.
    chiar dacă tinerii pleacă masiv, dacă obţii un număr apreciabil de oameni educaţi, nu vor pleca toţi. 1% vor rămâne în ţară, iar din aceştia se vor găsi câţiva cu idei geniale care se pot pune în aplicare pentru a schimba situaţia socio-economică actuală.
    în plus, obţii şi alte avantaje: un popor educat este şi activ, nu mai poate fi manipulat atât de uşor, se coagulează o societate civilă puternică.
    un doctor care lucrează într-un sistem sanitar precar, dar are know-how, tot reuşeşte să facă treabă bună.
    aşa se rezolvă toate. adcă tot e să „furăm”, am putea să ne întindem aşa: sistemul de educaţie japonez, politico-administrativ suedez, economic cubanez de după URSS (thinking locally i-a scos pe ei din rahat, spre deosebire de Coreea, care a trecut prin aceleaşi încercări, dar a eşuat din cauza inflexibilităţii)

  6. Te salut! Ştii că eu comentez rar şi cred că e mai bine aşa.
    Păi e corect ce ne faci tu nouă? Cum adică unul singur? Dacă eu aş fi singur pe lume poate aş avea un singur „ceva” de rezolvat dar nu sînt singur. Am soţie, copil, părinţi, maşină, boli, casă, serviciu, prieteni, blog… 🙂 Ca să pot răspunde la întrebarea ta ar trebui să tai de pe listă tot. Nu mai pot tăia nimic, sînt sărac, trist, obosit, bolnav, olog, singur, înfometat, batjocorit şi umilit. Cum aş putea să uit de toate şi să mă limitez la o singură metodă de ieşire din impas? E corect ce ne faci tu nouă? 🙂

  7. Intradevar se platesc impozitele in mare parte degeaba, ce se da e furat. Dar daca romanul de rand da bani iar banii sai sunt furati, ai manelistilor ce au? Aaaa… scuipat, ca sa stea lipiti de frunte. Bun asta e un comentariu care poate fi prost inteles(partea de mai sus). Partea mai nasoala, e nu ca nu platesc aia impozite, taxe etc. ci ca banii din buget sunt prost folositi. Daca ar fi folositi inteligent, iar coruptia nu ar fi atat de mare, incompetenta s-ar micsora si ea, azi nu am mai avea subiecte de acest gen, ci doar atat: cineva s-ar ocupa sa le ia impozite si lor, in liniste, asa cum ar fi normal(sper ca nu se va intelege ca eu critic acest subiect).

  8. Dixit!
    Nu adaug nimic. Poate doar faptul ca Danemarca vizitata de mine era asa perfecta incat te enerva de plictiseala. Se scoteau in schimb cu sexul… Ca in povestea aia, reala, cu cele patru nordice violate vara in Italia, in vacanta. Un comentator (fireste, italian) a rostit: „Au avut ghinionul sa dea peste singurii patru impotenti din Cizma. Restul blondelor vin si la anul…”

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...