AcasăPtiuPace, pace, între două...

Pace, pace, între două…

Băsescu zice:

„Parlamentarii sunt bronzaţi şi s-au şi supărat că le-am luat 25% din salariu, deşi ei nu sunt niciodată de găsit în sălile de şedinţe „.

Antonescu zisese şi el, mai înainte:

„În primul rând, trebuie să spun că sunt mânios, având în vedere că sunt doar bugetar.În al doilea rând, vreau să vă spun că această tăiere cu 25% se simte dramatic evident la cei cu venituri foarte mici, se simte însă şi la cei cu venituri ceva mai mari sau medii, cum este cazul parlamentarilor, pentru că suma tăiată de acolo este una consistentă. Nu ştiu foarte bine de unde am să tai, o să văd pe parcurs”

Bun. Pe care îl luăm primul?

Ia recitiţi zisa lui Băsescu. Remarcaţi diateza. Conjugarea la persoana întâi. „Le-am luat 25 % din salariu”. „le-am”. Adică el, bulibaşa, el ciumetele, el brânza de pe… el „le-a luat”. Afirmaţia asta lămureşte, dacă mai era nevoie, cine şi ce face în statul român – dacă ne încăpăţânăm să-i mai spunem „stat”. Altfel, evident, dacă beleşti la bugetari, e corect să-i beleşti pe toţi. Dar pe toţi. Începând de la Cotroceni. Şi nu mai dai prime, nu inventezi sporuri şi şmecherii ca să-i protejezi pe ai tăi.

Altfel, oricât de silă mi-ar fi de Băsescu, pe bune… tocmai Antonescu se găseşte mâniat de reducerea la leafă? Pe bune? La faza asta, Antonescu demonstrează un tupeu comparabil cu al lui Băsescu. Crinule, păpuşel, da’ cam ce leafă crezi tu că meriţi ? Şi un spor de chiulangiu fruntaş nu vrei? N-ar fi mai de bun-simţ ( ştii de ce folosesc termenul ăsta?) ca mai întâi să meriţi leafa aia, chiar şi aşa, redusă cu 25 de procente? Ce ar fi să începi tu revoluţia aia celebră cu trezitul de dimineaţă. Şi cu mers la muncă. Ca să meriţi leafa aia de care eşti nemulţumit. Că pentru rânjeli şi trăncăneli la tocşoaie nu te plăteşte nimeni, domnu’.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Aia cu „le-am luat” am ginit-o si io. Da-i ceva normal la băsel. El crede că ţara asta-i tarlaua lu’ mumă-sa. Pînă nu-i rupe careva gura.
    Cît despre Crin… Cum să se scoale de dimineaţă, cînd stă pînă tîrzîu la tocşoaie… Orişicît io i-am dat votu’!
    Banzai!

  2. Si eu am votat cu candidatii PNL-ului din 1990 pana acum,dar nu am sa mai fac acesta greseala pana acest domn Antonescu se afla in fruntea partidului.Urasc chiulangii.Voi vota doar la locale,in rest mai stau si eu pe acasa.

  3. De acord, Antonescu a fost cel puţin neinspirat la faza aia. Nu trebuia să se plângă şi n-avea niciun motiv să facă pe mâniosul. Tocmai el – nu-i aşa? – chiulangiul… Căci, uite, nu mai departe, doamna Viorica de mai sus: s-a ofuscat pe toţi liberalii pentru gafa unuia singur. Antonescu s-a corectat oarecum când a făcut referire la cei (mulţi) afectaţi cu-adevărat, dar inepţia rămâne. Din păcate, liderul PNL este totalmente neinspirat în ultima vreme, iar discursul lui, alambicat şi cu din ce în ce mai puţină priză la un public altfel avid de soluţii concrete.
    De Băsescu nu zic nimic: n-am absolut nimic în comun cu omul acesta, nici cu susţinătorii lui. Pur şi simplu, mă declar oripilat vis-a-vis de starea lui de bine (ba, chiar de foarte bine) într-un spaţiu carpato-danubiano-pontic căzut iremediabil în derizoriu. O stare indusă, de bună seamă, de calitatea de Prim Înotător al ţării, care osteneşte 16 ore pe zi pentru… Pentru ce?

  4. Prin occident e valabil sa-ti aperi proprietatea, mai ales când stii ca ti se cuvine. La noi, însa, de-abia acum a ajuns poanta aia cu „divide et impera”. Frigu-mi-i la iarna, da’ ma încalzeste gândul ca si lui Crin i’o fi.

  5. uh, nu vreau sa intru in polemica politica, da’ fraza „ei sint suparati ca le-am furat mingea” poate fi spusa chiar daca eu nu le-am furat mingea. ei pot pot fi suparati pe orice, indiferent ca e adevarat sau nu motivul supararii 🙂

  6. deh, in timpul asta Boc a facut el o scamatorie de pitic si si-a infipt nepoata pe la ministerul de externe, ceva diplomat, din cate am inteles … ca si egalitatea, si criza este doar pentru unii

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...