Astăzi cu greu mai putem vorbi despre stânga sau dreapta politică. Pe de o parte pentru că, în opţiunile alegătorilor, doctrina are o tot mai mică relevanţă, elementele determinante în formarea intenţiei de vot având mai degrabă de a face cu vot appealul personajului decât cu înclinarea lui spre stânga ori spre dreapta. Pe de altă parte pentru că nici tentaculul drept nu mai e înţepenit de balustradă, nici gheara stângă nu mai stă înţepenită pe roşu.
După dezastrul guvernării din perioada 1996-2000, PNŢCD a dispărut practic din politica românească. Nu încetez să cred că dispariţia ţărăniştilor a reprezentat o pierdere pentru politica românească. Iar zona dreptei tradiţionale, rămasă astfel liberă, a putut fi cu uşurinţă ocupată de către versatilul PD, un partid pentru care doctrina chiar nu contează.
S-a spus, nu de puţine ori, că PNŢCD şi-a meritat soarta. Şi afirmaţia e, în bună măsură, corectă. Partidul a reuşit, treptat, după 1990, să câştige un anume prestigiu datorită unor personalităţi de excepţie: Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Valul de simpatie populară provocat de dispariţia lui Corneliu Coposu a contribuit la victoria CDR, coaliţie având în frunte PNŢCD, în alegerile din 1996, într-o mult mai mare măsură decât mesajul anti-comunist al partidului. Rezultatele guvernării CDR-PD-UDMR nu mai trebuiesc amintite.
Se poate pune întrebarea: de ce PNŢCD a decontat eşecul acelei guvernări atât de dramatic, în vreme ce PD şi PNL au reuşit să se salveze politic? O parte a răspunsului este legată de încremenirea liderilor PNŢCD într-un soi de talibanism de dreapta, inflexibil şi, de cele mai multe ori, inargumentabil. În starea din anul 2000 a României, mesajul răstit anti-comunist, recursul la catehismul interbelic nu avea cum mai convinge pe cineva, mai ales după dezastrul guvernării de dreapta. O altă parte, mai importantă a răspunsului, e dată de profilul liderilor partidului: mediocritatea cu miros de naftalină a lui Ion Diaconescu, anti-charisma gureşă a lui Victor Ciorbea sau nesimţirea cu iz penal a lui Ion Mureşan nu aveau cum reprezenta magnetul aducător de voturi, repet, mai ales după o guvernare catastrofală, în care acuzaţiile de corupţie nu au lipsit.
Ingratitudinea cu care ţărăniştii l-au tratat pe Ion Raţiu şi mai ales felul în care au tratat dispariţia sa nu au trecut nici ele neobservate.
Degringolada care a urmat a scufundat şi mai adânc partidul lui Maniu şi Coposu. În locul unei necesare modernizării şi îmbunătăţiri a comunicării publice, ţărăniştii s-au lăsat scindaţi de stupide şi inutile lupte interne, care au împins partidul şi mai adânc, spre fundul mâlos al politicii romăneşti. În toată perioada aceasta ţărăniştii au încercat să îşi găsească marele lider care să readucă partidul în parlament. Mai întâi au încercat formula Ciorbea. Soluţie idioată. Să aşezi în fruntea unui partid cu imagine negativă un personaj cu imagine catastrofală era o mişcare de o inepţie fără pereche. După tot felul de alte formule, la fel de inteligente, s-a ajuns la soluţia „privatizări” partidului. Aşa s-a putut întâmpla ca partidul lui Coposu să devină jucăria unui caraghios precum Miluţ. Din momentul acela PNŢCD nu a mai putut aspira la alt statut decât acela de element de recuzită în circul OTV.
Astăzi PNŢCD e condus de bizara creatură cu numele de Aurelian Pavelescu. Alt produs marca OTV. Pavelescu reprezintă definiţia perfectă a traseistului politic, a oportunistului ghinionist. Este stupefiant să auzi că un personaj de genul acesta a putut ajunge să conducă PNŢCD. Şi, mă tem, în condiţiile acestea, şansele unei posibile revigorări a partidului sunt definitiv excluse. Din păcate.
Nu cred în valorile reprezentate în mod tradiţional de PNŢCD (nu carghioslâcul lui Pavelescu!) , dar le respect. Şi cred că în politica noastră e nevoie de un partid care să promoveze valorile dreptei tradiţionale, un partid de reală sorginte creştin-democrată. Dar, din păcate, PNŢCD nu mai are cum fi, astăzi, acel partid. Vreau totuşi să sper că ţărăniştii vor reuşi să se scuture din scufundarea în otevism şi se vor reinventa. Pentru asta vor avea nevoie, în primul rând, de un lider tânăr şi credibil. Apoi de o alianţă înţelept construită. Şi dacă vor şti face ceea ce trebuie, în 2012 ar putea spera să ocupe, în dreapta, locul pe care astăzi îl umple, nemeritat PDL.
Lucrurile cu PNŢ-CD sunt uşor mai complicate. Şi în perioada interbelică, şi după 1990 partidul a fost unul bicefal şi biconfesional. Şi înainte de realitatea guvernării, călăii PNŢ-CD au fost fraţii Boilă, greco-catolici, care au vrut să ducă partidul într-o direcţie radical de dreapta, pe care oportuniştii vopsiţi peste noapte ţărănişti n-o puteau accepta, ţinând cont de trecutul lor în comunism. Iar partea regăţeană a partidului a fost mai degrabă de stânga în interbelic.
Dacă ar fi fost condus de Raţiu, un om politic profund democrat, alta ar fi fost situaţia. Dar n-a fost să fie. Ca şi tine, îl consider pe Raţiu singurul ţărănist care ar fi putut face faţă misiunii de a reface partidul şi de a-l aduce în epoca noastră.
PNŢCD putea şi mai poate să renască doar printr-o transformare profundă. Sunt în contradicţie cu mulţi dintre colegii mei atunci când spun că partidul ar trebui să-şi redescopere valenţele sociale prin prisma umanismului integral. Mulţi visează un PNŢCD de dreapta, dar eu cred că tocmai acest deziderat ucide PNŢCD, nu liderii, nu contextele, nu adversarii, ci eşecul de a redefini şi repoziţiona partidul după dispariţia comunismului vizibil.
A-l considera pe Aurelian Pavelescu preşedinte al PNŢCD, omiţând faptul că de pe 24 august 2008 nici măcar Marian Miluţ nu mai era preşedinte al partidului, arată un defect de rigoare.
Da, Aurelian Pavelescu este soluţia optimă pentru scoaterea definitivă a PNŢCD de pe scena politică românească. Ori acceptarea sa ca preşedinte nu se potriveşte cu faptul de a deplânge soarta PNŢCD.
Înainte de a spune că persoanele care l-au ales pe Aurelian Pavelescu preşedinte sunt membri ai PNŢCD, puteţi inventaria presa vremurilor pentru a vedea că atât la „congresul” miluţian din septembrie 2009 cât şi la cel pavelist din acest an ponderea ţărăniştilor a fost neglijabilă.
Rămâne să se pronunţe justiţia asupra acestui aspect, însă noi ar trebui să ne ferim a legitima nulităţi politice conferindu-le funcţii departe de valoarea şi putinţa lor.
Na rigoare.
http://www.pntcd.ro/
Lumea are felurite culori, nu doar alb şi negru:
http://www.pntcd.eu/
E ţigănia voastră. Rezolvaţi-o.
Întocmai. Era doar deranjant să ne spună alţii cine ne este bulibaşă 🙂
Dar voi ştiţi? Văd că băgarea în seamă vă face rău. Până la urmă bine-meritaţi ceea ce aveţi şi sunteţi. Adică să fiţi ignoraţi. Atunci când cineva aduce aminte că mai existaţi, deşi sunteţi ridicoli şi stupizi, veniţi să vă văitaţi că nu stăm să numărăm bisericuţele, găştile şi facţiunile în care v-aţi spart.
Este şi asta o părere 🙂 Să nu confundăm totuşi „băgarea în seamă” a lui Pavelescu cu cine ştie ce reclamă făcută PNŢCD. Răsuciţi cuţitul, o merităm, dar măcar nu vă daţi buni samariteni.
Hai , că deja mă calci pe bombeu. Ia vezi, că ăsta nu e OTV-ul unde vă desfăşuraţi de obicei. Aşa că vezi cum scazi sub un procent şi apoi dispari.
Vad ca va deranjeaza si o fractiune cat de mica, daca nu este portocalie. Deci nu ar fi chiar ignoranta, poate teama.
Viorica, dar doar se ştie că eu sunt portocaliu până în măduva oaselor. Acum rezum: voi ăştia care vă manifestaţi pe aici, sunteţi ţărănişti , da?
Ok. E bine aşa.
Hihihihihi, rabbi portocaliu !!!
Ţineţi-măăă să nu mooorîîî!
Banzai!
Când Sfinxul nu-i acasă… Plecarea în concediu a marelui om din fruntea PNŢCD a generat o avalanşă de concedii în rândul membrilor. Dar ce prostii spun, concediu e mult spus, oamenii pur şi simplu chiulesc de la partid că n-are cine să-i caute.
Iar unii profită şi de faptul că prin PNŢCD nimeni nu are tupeu să-l sune pe Sfinx atâta timp cât este în concediu, să-l întrebe dacă a dat verde pentru prostiile fostului deputat Pavelescu care a rămas fără vopsea portocalie.
@ Mordechai, eu sunt mai de la tara, se pune ?
Ai uitat o cauza de baza in decredibilizarea PNTCD. Si anume, comportamentul alesilor locali si a filialelor. Acelasi mod in care se comporta reprezentantii PDL la ora actuala. Tot soiul de sefi, sefuti si sefulete de la PNTCD care ajunsesera sa se comporte ca pe mosia proprie. Plus scandalurile din interiorul unor filiale judetene.
PNTCD-ul a fost partidul cel mai puternic infiltrat de tot soiul de elemente dubioase, datorita dorintei absurde de a ajunge un partid de mase.
Ehe, ar fi multe de scris, dar e mic spatiul si deja disecarea fenomenului disparitiei PNTCD il consider un efort inutil. Pentru mine. 🙂
1. Sfinxul, marti a fost la RTV, azi la Tv-net, online. Deci nu e in concediu.
2. Si daca e in concediu si daca e in spital la mama zmeului, raspunde la telefon daca pe cineva mananca undeva, de ceva.
3. De cautat lumea ne cauta la telefon, acasa, pe bloguri, in mediul virtual, daca uneori sediu real nu avem.
4. Probabil de aia ca izvor spiritual dincolo nu exista.
5. Pavelescu este o tiganie, corect, de aia NU DORIM sa vorbim de ea, dar unii carora le place ”tavalitul”, o aduc mereu pe tapet (?!). Nu v-am cerut sperijin ca sa o rezolvam, nu ne plingem, nu vad de ce aruncati cu noroi. Stim sa ne faem curatenie singuri.
6. Paul Tita are dreptate, ne vom muta mai la stanga. Unde am fost initial. Deja ultimele aparitii in presa ale Sfinxului confirma. Ca sa nu mai existe trunchieri facute de ziaristi, interpretari, tipete ale ”talibanilor” ca suntem de foarte de dreapta, etc. o sa vin cu documentele scanate si semnate de Sfinx. Pe medii, soon.
7. Buturuga mica rastoarna carul mare. Citat din intelepciunea populara. Suntem singurul partid care am rezistat la 10 ani de la caderea din parlament, integru, neabsorbit de altii. Nu neaparat un lider tanar si neexperimentat, plantat sus, in situatie de criza economica (si va fi si politica), va fi inspirata pt PNTCD. Insa o echipa tânara, sudata, in spatele Sfinxului, (ma refer aci la 30-40 ani maxim), care sa aiba o enduranta psihica si o valoare intelectuala si profesionala indubitabile, probabil ca da.
[…] http://moshemordechai.wordpress.com/2010/08/12/pntcd/ […]
Bre, frate, ce se activara pe bloguri peneteii! Ei sunt cu valori, cu alea, cu alea si ajung sa fie condusi de Pavelescu, care auzi-i ca totusi nu-i chiar asa de bun!
Ai dreptate: tot ceea ce li s-a intamplat e din cauza celor enumerate de tine plus inca ceva: „contributia” pd-ului de atunci. Bine asta s-a intamplat tot pentru ca pnt-ul a acceptat. Ideea este ca celor de la pdl le doresc sa li se intample exact acelasi lucru! Si nu simt nevoia sa revad in Parlament pntcd-ul pentru ca, prin liderii de pana acum, s-a dorit plasarea partidului într-o direcţie radical de dreapta, asa cum bine se afirma in comentariile de mai sus.
Mersi pentru „bagarea in seama”!
… cu lipsuri, dar e mai mult decit nimic