AcasăRabbi zicePace, pace... partea a...

Pace, pace… partea a doua

Pesediştii au obosit să se lupte cu Băsescu şi acum se războiesc între ei. Războiul mucilor între Geoană şi Ponta.

Ponta dă cu biluţe în Geoană, cocoşindu-se, ca un lider măreţ ce se crede. Că Geoană e, ca să vezi, simbolul eşecului. În vreme ce el, ginerică, e un june de mari succesuri cu semnificaţie planetară.

Breaking news: Geoană e mistreţul care a reuşit să piardă nişte alegeri care nu puteau fi pierdute. Cum? Fiind tâmpit. Aici Ponta are dreptate. Dar memoria funcţionează ca dozatorul de bere şi uite aşa iese cu spumă: şeful de campanie, strategul băşinilor roşii în campania aia electorală era Ponta. Aşa că în meciul „cine-i cel mai bou dintre boi” se poate declara remiză.

S-ar putea ca miza să fie conducerea Senatului. Funcţie care devine esenţială în cazul unei suspendări şi revocări a lui Băsescu. Ori dacă o aşa mişculaţiune ar ieşi şi scăunelul cu trei picioare de la Cotroceni ar fi ocupat de Geoană… pentru Ponta se pot anunţa vremuri de echimoze dorsale.

Altfel e aşa cum v-am mai spus. Pe cine votaţi?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Aparent, micutul Ponta – suparat ca nu il ia nimeni in serios – a inceput sa se vrea mare sef. Pentru un om care a tot promovat respectul fata de cei care au fost inaintea lui si a tot ciripit pe problema diplomatiei, tocmai a demonstrat ca este din acelasi neam prost cu ceilalti.

  2. Pînă n-apare vreun competent, cu guru’ de la secta vot canci. Da’ acasă tot nu stau! Ma duc şi pun ştampula, cu o cadenţă de maşină de cusut, pe toate pătrăţelele. Macar aşa ştiu că nu votez după închiderea urnelor „cu cine trebe’ „.
    Banzai!

  3. Care suspendare? Care revocare? Cine e Ponta? Cumva ginerele lu’ socru? Care a lucrat 3 ani la o alianta? Aia de succes care a ramas acum de insucces? Aha!
    Canci vot!
    Indiferent care.

  4. Hmm … Ponta … pe 6 decembrie … pe la prînz … i-am dat un sms … avertizîndu-l că liderii pedişti, din teritoriu… au primit asigurări ferme … de la centru … că „jocurile sunt făcute” … şi spînu cîştigă sigur … rugîndu-l să fie foarte atent … la numărătoare …
    Dacă era loial … putea să-l sfătuiască pe pros … ca măcar să nu mai ţopăie … ca fraieru … ca să fie de rîsu bourenilor … în veci 😉

  5. Dintre doi boi , il prefer FARA NICI O EZITARE pe „boul-naiv” , decat pe „boul-nesimtit si tupeist” , avand memoria foarte SELECTIVA :
    – memoreaza DOAR gafele rivalilor , iar in ceea ce-l priveste , pozeaza intr-o „madona-ingenua” , ce „nici usturoi n-a mancat , nici gura nu-i miroase…!”
    Gretos ! Bleah !

    PS: desi ma refeream mai sus la rivalii din PSD , un reprezentant de seama a celei de-a doua categorii , il avem si-n fruntea tarii , fiind , de altfel definitoriu PT. O CATEGORIE FOARTE REPREZENTATIVA din populatia Romaniei ! (din pacate 🙁 )

  6. Totusi sa respectam adevarul. Ponta nu a fost strategul lui Geoana ci doar purtatorul de cuvant din campanie. Geoana a pierdut pe mana lui, Ponta a facut tot ce putea ca Geoana sa fie ales. Poate ca in consecinta are si el frustrarile lui fata de G.
    Ca nu trebuie sa se certe in public asta este altceva…

    • Sunt de acord cu prima parte. E o corectură binevenită. Totuşi, chiar Ponta s-a prezentat, în câteva ocazii ca „şef de campanie”. Altfel e corect. la fel de corect că Geoană a pierdut datorită prostiilor lui. Am spus asta.
      Că Ponta a făcut tot ce putea… la partea asta mă amuz discret.

  7. Ar fi cea mai mare prostie a lui Ponta să scoată la mezat funcția lui Geoană. Când ai a doua funcție din stat in portofoliuyl pertidului, nu o risti. S-ar putea trezi cu surpriza neplăcută să ajungă Anca Boagiu ăn fruntea Senatului, ceea ce ar fi tare nasol atât pt țară cât și pt PSD… (că doar nu-și închipuie cineva că Voiculescu va prelua Senatul :D)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...