-Bună ziua, sunt… , de la firma X. Aveţi la noi o restanţă de 345 lei, trebuie să o achitaţi.
– Ce firmă ???
– X. Aveţi la noi o restanţă de…
– Am înţeles asta. Greşiţi.
– Sunteţi domnul cutare, adresa cutare?
– Da.
– Aveţi al noi o restanţă de…
– Stop! Am înţeles placa. Nu am contract cu firma dvs. de cablu. Şi nu am avut niciodată.
– Nu ştiu. La noi figuraţi ca restanţier. Aveţi la noi o restanţă de…
– Doamnă, domnişoară, duduie. Nu mă interesează cum figurez la dvs.. Nu am niciun contract cu firma dvs.. Nu am avut niciodată. De când locuiesc aici sunt abonat la firma Y.
– Şi aţi fi interesat să încheiaţi un contract cu noi dacă vă ştergem restanţa de 345 lei!
– Du-te în pizda mă-tii!
***
” Mă, e muncă de câine. Sunt de şase ani acolo, da’ nu mă plâng. patronu’ e serios, dă banii la timp. Italienii e mai într-o ureche, da’ dacă îţi vezi de treabă n-are nimeni nimic cu tine. Da’ ţi-am zis, acolo e munca grea, la lipit cartoane, da’ în România cine ti paga 1200 de euro? Uite, aşa, cu cartoanele mele, după şase ani am pus ceva deoparte. I-am făcut nunta lu’ fie-mea şi l-am adus pe Guţă. Dacă nu câştigam afară îmi permiteam? Eu nu mă mai întorc aici. Ce să faci aici? Că nu se respectă munca! Şi vreau să-l iau şi pe fiu-meu. Decât să îi dau nu ştiu câţi bani ca să se bage la facultate privată, mai bine vine cu mine la cartoane. Acolo munca se plăteşte. Îşi ia el diplomă după aia dacă vrea. Că diplome are toţi, da’ câţi poate să-l aducă pe Guţă când e socri? E muncă grea la cartoane, da’ se plăteşte.”
***
– Frate, mă laşi? Ce o tot frecaţi cu emineştii voştri şi astea? O tot zgudui cu cultura şi vrăjeli din astea. Ăla de la patru nu e de la operă? L-a dat şi la televizor. Şi are dacie de pe vreme lu’ ceaşcă, dă-l în pula mea. Şi labă tristă ăla care e scriitor, care stă la b-uri. Mare sculă, da’ merge cu autobuzu’. Şi cred că n-are două perechi de pantofi. Mă piş pe cultura voastră. O tot frecaţi cu emineştii voştri! Dacă era Click, Cancan şi astea pe vremea lui, nu-l dădea în gât paparaţii cum o ardea el cu bagaboanta aia?
***
– Roşiile-i turceşti sau olandeze?
– Olandeze.
-Alea-i bune. Bagă juma de chil. Ardeii?
– Greceşti.
– De ăia argentinieni n-ai?
– Doar ceapă argentiniană.
– Neah, ceapa italienească e bună. Ai?
– Argentiniană.
– Nţ. Neşte vinete spaniole ai?
– Am.
-Dă trei bucăţi. Neşte fructe este?
– Pere, prune…
– Prunele de care e?
– Greceşti şi spaniole.
– Dă spaniole. Juma de chil. Pepenii e turceşti? Ăia-i buni.
– Din Tunisia.
– Dă unu’ să vedem.
– Strugurii de care e?
– Franţa.
– E buni. Pune doi ciorchini. Cât face totu’?
– 30 de lei. Vreţi si nişte kiwi?
– Kiwi?
– Da. Românesc.
– Mă piş pe el!
***
– Vecinu’ , ai văzut la Mazăre?
– Ce?
– Se ia la muci cu a lu’ Udrea.
– Cum adică, nea Stere?
– Păi, aia vrea turism dă cultură, că la ea e cultură mare. Măzărică zice că nu, că mergem pă bagaboante şi miştoteci, cluburi d-alea…
– Şi?
– Bre, păi. Să facem cum zice Mazăre. Că în cluburi d-alea bagă muzică străină. Ei cu cultura, noi cu curvele.
Bre, avem di tăte.
Şi cultură vastă, internaţională.
Şi tupeu… Şi pofta de câstig, există. ( bine, p-aştia din urmă, îi las mai uşor, cică pentru unii sunt un fel de vax albina) Şi atunci, cum puşcociu nostru ne târăsc ăştia din criză în criză ( de isterie, de neputinta,personalitate, aia -aia ), fi-le-ar urzica frunzei mamii lor a dracu’ .
Ai văst dacă te pune dracu’ să dai copie după buletin şi cîn’ te pişi la privată-n centru? D-aia ai datorii la firma X! Ce, io nu figurez cu datorii la „casa de avocatura dubluveanu’ ” din Bucureşti? Cu vreo 3000 şi ceva că dracu-ştie ce contract am avut io cu Telefonica acu mai ştie dracu cîţi ani! Şi că să plătesc iute-iute. Că de nu… . I-am băgat în pizdele mă-sii, că n-am avut niciun contract. Că să dovedesc. Da’ dovedeşte tu c-am avut dă-te dracu’! Că de unde avem noi datele? De la mă-ta! Şi PA! Acu aştept liniştit să dovedească, da’ ăia tac ca căcatu-n iarbă de vreo 6 luni.
Banzai!