AcasăUncategorizedDe ce moare presa...

De ce moare presa scrisă

Treceţi prin „articolul” de aici şi încercaţi să judecaţi „stilistica” autorului. Umorul scremut şi raţionamentul poticnit. Decideţi singuri apoi cât de ticălos poate fi cineva care foloseşte fotografia făcută cu un om aflat in doliu după pierderea părintelui, pentru a-l face să pară ridicol. Comentariile la acel articol sunt un bonus.

*

Dacă tot e vorba de comentarii, ce ar fi să vedeţi şi comentariile la acest articol. Comentariile cititorilor carevasăzică.

*

Acum încercaţi să vă ţineţi cu degetele de nas. Şi citiţi „eseul” lu’ domnu’ maestru Cristoiu. Dincolo de discuţia corectă pe fond, notaţi subtitlul. Domnu’ maestru simte nevoia de a introduce neapărat în subiect semnele loialităţii faţă de obiectul recentei sale iubiri. Articolul apare în ziarul lui Patriciu. Şi, e uşor de presupus, atunci când domnu’ maestru nu va mai lua parale de la Patriciu îl va introduce şi pe acesta în enumerări de subtitlu.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Plange cineva dupa presa scrisa ? Eu nu….. iar daca ma gandesc bine, la calitatea articolelor propuse spre citire cred ca sunt mult prea putin ziaristi si mult prea multi fatarnici cu patalamaua de ziarist in mana.

  2. OO daaa
    Cica: „a ! Domnu e cu el , …. i-i smulge Domnu bucàti de ficat din trup cu clestele , si i-i trage Domnu puloio lui ennorm uràt si * in gurà ! Grav de tot este pedepsit acest pàcàtos !” Now realllyyyy… cate probleme sa ai sa iti reprezinti Fiinta Suprema ca pe un mascul hiper-agresiv?

  3. nope, n-am putut citi articolul maestrului. am citit numa’ titlul, mi-a fost suficient.
    zice acolo că_Cristoiu e scriitor.
    aciddu zice: mare scriitor! uite ce titlu mişto a scris!

    presa scrisă de la romania? e moartă de mult, da’ ne mai bântuie duhu’ ei, pen’ că n-a îngropat-o nimeni creştineşte. 🙂

  4. Cine e Cristoiu ? Insu’ ala care a scris o carte obscura si s-a dus cu ea pe la toate emisiunile tv sa si-o promoveze ?…
    Presa scrisa moare acum si pentru ca ziarele, multa vreme, le-au vandut marketerii, nu jurnalistii !

  5. Rabbi, cel putin in romanica, presa scrisa nu va muri prea curand atata vreme cat exista o mare masa de prostani care pun botul la toate prostiile „pentru ca scrie la ziar” … Inca suntem prea prosti ca natie ca sa trecem informatiile si prin filtrul logicii proprii.

  6. D-aia moare! Că nu se mai cumpăra. De ce aş da banii să citesc tîmpenii. Varianta electronica e mai comodă. Nu-mi place, nu citesc. Simplu şi gratis.
    Despre comentarii…. Am încercat de cîteva ori, da’ nu-s masochist.
    Banzai!

  7. dacă ăia mi-s creştinii, mă trec la terorişti.
    adică, „i-i trage Domnu puloio lui ennorm uràt si * in gurà”. booon, deci El se ocupă de cazne, că aşa am învăţat la Religie, sau nu? şi pe aia care-s buni îi lasă să şi-o tragă între ei? iar Satana unde intră în schemă? sau stă pe margine, crapă seminţe şi dă o labă?
    dar dacă nu doresc servicii sexuale în Viaţa de Apoi?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...