AcasăUncategorizedAm voie să nu...

Am voie să nu dau doi bani pe sondaje?

Sondajele din ultima vreme dau aripi ,ca redbullu, unora dintre partidele noastre. Şi par că le iau vitamina altora. Desigur, sondajele astea pot funcţiona ca barometre de opinii, ca indicatori ai popularităţii unor partide, dar nu cred că au capacitatea de a măsura opţiunea de vot. Pentru bunul motiv că nu ştim încă ce fel vom vota la viitoarele alegeri, fie ele în 2012 sau mai iute. Fie că vom avea acelaşi sistem uninominal aiuristic, fie că se va opta pentru uninominalul pur, cu vot în două tururi, sistemul de vot nu va fi cel pe liste. Şi atunci lucrurile devin ceva mai complicate.

În cazul în care se va opta pentru sistemul uninominal în două tururi, partide cotate pe la 20 de procente ar putea avea reale dificultăţi cu atingerea pragului parlamentar. La fel de bine PDL-ul aflat în cădere liberă ar putea obţine un scor net superior celui indicat în sondaje. Chiar în sistemul actual de vot, cu brambureala aceea de uninominal, urmat de redistribuire, lucrurile nu sunt tocmai sigure.

Aşa că haideţi să vorbim despre cine ar obţine o nouă majoritate când o să ştim care e  sistemul de vot.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. calculul verosimil, ca precis oricum e imposibil, nu se va putea face nici atunci, pentru ca voteaza mai mult STSul decat oamenii. ca procente. Singura sansa sa scapam de buimacii astia e sa fie o diferenta atat de mare incat sa nu se poata acoperi din butoane si din furtul la urna, ceea ce, contrar tuturor asteptarilor mele, nu e deloc sigur nici acum, nici cand vor fi alegerile. faptul ca cineva in tara asta, acum – in afara de cei direct si nemijlocit interesati sa ramana astia la butoane – mai exista 0,001% care sa declare ca ar pune stampila pe ei este stupefiant si imposibil de acceptat logic. In consecinta cred ca discutia despre sistemul de vot e, din pacate irelevanta. daca nici dupa ce ne-au bagat la propriu mana in buzunar nu-i rejectam in sondaje…

  2. Uninominalu-i o prostie! Deocamdată. Poate peste vreo cîteva ture de alegeri să devină pe bune. Io habar n-am avut cine era candidatul pentru cameră pe care l-am votat. Pe senator am avut „plăcerea” sa-l cunosc personal că ne-am intersectat prefesional. El client pizdos, io furnizor de servicii. Dacă tot l-am gratulat verbal fix în firma lui (bineînţeles că m-a reclamat şi a trebuit să dau extemporal la direcţiune) m-am gîndit să-l şi votez. rept pentru care i-am votat pe ambii, că erau pe acelaşi panou, cu săgeată. Senatorul s-a ales.
    Iar despre sondaje, îţi urmez exemplul şi-mi ţin banii. Poate oi bea o bere c-oi fi mai cîştigat.

  3. Daca chiar ai bani de dat pe sondaje … scenariile de care vorbesti nu-s de nedapasit.

    Pentru bugetul potrivit poti sonda si scenarii pe colegii si simulari pe sisteme de vot.
    Daca oricum nu dai „doi bani” …. „certitudinile” pot sta pe vorbe 🙁

  4. Io-te ca tocmai frunzaream niste cursuri de prin facultate (melancolia, de) si taman de sondaje citeam, ca de fapt sunt destul de putin relevante la analiza. Sunt excelente in schimb la capitolul manipulare. Daca e sa le iei la bani marunti, descoperi ba ca esantionul de fapt nu era chiar asa de reprezentativ, ba ca metoda de calcul nu e chiar in regula si asa mai departe. Basca faptul ca chiar subiectii sondajului sunt schimbatori: acu’ declara una si voteaza alta sau peste ceva vreme, declara altceva in alt sondaj.
    Uite aici, daca imi permiti linkul – http://www.zoonapolitikon.ro/2008/12/22/de-ce-sunt-prostii-fericiti/

  5. Domnii cu sondajele, domnii cu sondajele!!! Meseria dumneavoastra a ajuns un mic apendice la cotaitoarea domnilor politicieni ca sa stie cum sa se aleaga intre ei si nu mai cred in aceasta meserie asa cum nu cred nici in politicieni, pentru ca NU MAI VREAU.

    Chiar va respectati meseria si credeti ca puneti intrebarile corecte? Sau le puneti doar pe cele platite ca sa afle Base de cate ori sa ii dea la coaie lui Ponta sau vitavercea si de cate ori sa mai faca Crin pe nebunu si sa mai targheteze niste telectuali?

    Ia sa faceti dumneavoastra moca la comanda lui nea Cosmosu un sondaj „cu intrebarile bine explicate” pe subiectul votului NICIUNUL.

    http://nenea.wordpress.com/2010/05/20/schimbati-legea-electorala/

    Ia sa vedem, cata lume ar dori sa aiba la dispozitie casuta NICIUNUL in ipoteza ca daca aceasta casuta ia mai mult decat orice candidat se repeta alegerile cu ALTI candidati, NEAPARAT cu ALTI candidati, indiferent daca alegerile sint locale sau parlamentare sau pentru presedinte. Cati s-ar prezenta la vot in aceste conditii? Citi ar accepta votul obligatoriu in aceste conditii?

    Si la sondajul asta as include si politicienii separat. Citi ar avea resursele (coaiele) necesare sa se bage la asa ceva?

  6. Sa vedem intâi dacă vom mai avea alegeri libere… Tare mă tem că, motivat de criză, se va renunța la ele.
    Și să vedem cine numără voturile…. (apropo, avem ambasador la Paris? sau l-a expulzat Sarkozy? Și cine dracu va mai vota la Paris dacă Sarkozy a expulzat toți votanții pedelici cu fuste înflorate?)

  7. Uninominal ar trebuii sa fie altceva decat este acum, pur si simplu c, daca te clasezi pe locul 1 , 2 , 3 si poti intra in parlament …eu as mai baga si un fel de examen pentru parlamentari (subicte din constitutie + probe practice) ceva ca la faculate sau bac…daca te duci undeva ai un interviu si porma proba de lucru dca te cheama.
    Iar daca ai ajuns parlamentar si ai lipsit nemotivat sa fii „exmatriculat”…….

    http://www.leninbz.wordpress.com
    http://www.georgylyx.blogspot.com

  8. Eu cred ca problema nu e la sondaje. Ci la cine numara voturile si la cine foloseste aplicatia care centralizeaza numaratoare. Prietenii cu ochi albastri stiu de ce

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...