AcasăRabbi ziceIancu Lipeală

Iancu Lipeală

Dacă v-aţi obişnuit cu poveştile de spionaj asezonate cu ţâţe mari şi cururi fatale, din James Bond, n-o să înţelegeţi nimic din recentul „scandal de spionaj” în care este implicat un diplomat român. Jeimzbondu nostru, Iancu Lipeală, n-are faţă de Sean Connery şi a picat ca blonda în mâinile serviciilor ruseşti.

Ce mama dracului şi de ce vrem noi să spionăm la ruşi? Asta e o întrebare pe care ne-o punem degeaba. Situaţia României, în planul politicii externe, este tot mai fragilă. Deşi membri în NATO şi UE, nu suntem deloc prea bine priviţi în cancelariile occidentale. Cu foştii colegi de CAER, deveniţi membri UE, nu am reuşit să avem relaţii prea strânse. Cu cei de la răsărit nici atât.

Este dificil de comentat un eveniment de genul acesta. Pentru că informaţiile la care avem acces sunt extrem de reduse. Tăcerea ministerului român de externe nu e de niciun folos informării publice, dar poate fi utilă în gestionarea acestei crize. Un singur lucru se poate spune, judecând după modul în care au procedat şi termenii în care şi-au explicat ruşii gestul. Moscova a decis să reformuleze termenii în care defineşte relaţia cu România, de la rece la ostil. Şi asta nu ne face niciun bine.

Reţinerea „diplomatului” nostru păşeşte pe lângă Convenţia de la Viena. Şi ar fi o greşeală să nu se ţină seama de acest detaliu. Ruşii au ştiu foarte bine ce fac şi de ce. Reţinerea sa, în ciuda imunităţii diplomatice, e parte a mesajului pe care vrea să-l transmită Moscova. Este mai puţin important dacă este vorba de un autentic scandal de spionaj sau e vorba de o provocare a ruşilor. Gabriel Grecu a picat ca ornitorincul în mâinile FSB. Iar ruşii au livrat mesajul care era de transmis.

Nu aş face în nicun caz vreo legătură cu întâmplarea de acum ceva vreme, legată de cei trei spioni ruşi pe care i-ar fi dibuit românii. În cazul respectiv reacţia română a fost mult mai discretă. Ruşii au preferat un ton mai răstit. Iar acesta este adevăratul mesaj.

Dincolo de asta orice comentarii nu-şi au rostul. Informaţiile pe care le avem la dispoziţie nu ne ajută.

P.S. Abţinerea de la orice comentarii, a autorităţilor române, este în acest caz reacţia corectă. Şi trebuie salutată.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Zici că „Ruşii au preferat un ton mai răstit”. Normal. Şi io mă răstesc la o potaie care mă latră. Poate-i mai trag şi o labă peste bot!
    Mai bine-i spionăm pe americani. De la ăia ai ce invăţa. Au experienţă în puşcatul de preşedinţi.
    Banzai!

  2. Mi-a placut asta cu Iancu Lipeala. Tare. Mi-a placut si comparatia cu blonda, desi prostia astuia depaseste cu mult „inteligenta”proverbiala a blondelor.
    Intrebare retorica, asta cu ce sa spionam noi la rusi… Avem ce, multe, multe. La care trebuie adaugata si chestia aia care se cheama orgoliu profesional. Pe vremuri, le-o cam trageam, peste tot pe unde-i prindeam. KGB contra DSS. Si nu multi dintre „actorii” din piesele de acest gen se puteau lauda cu asta. Azi ne-au cam tras-o. Nu tare, ca baiatu’ ala e „nevinovat”. Ca numai un „nevinovat” face asemenea greseala. Da’ ramane orgoliul. Ala ranit. Daca Plesita mai traia, il batea.
    Ai dreptate cu imunitatea. Dar rusii se prevaleaza de 31 c. De aceea au facut montajul asta literar-artistic.

  3. Bre, Rabbi, e un pic mai complicat de-atat. Rușii și-au luat-o un pic pe la București, anul trecut, așa că povestea asta era oarecum previzibilă. Mie mi se pare interesant că au umflat mediatic întâmplarea asta. Mie îmi denotă frustrare din partea rușilor.
    Cât despre semnal, el e, cum ar zice Gigi, pă parte dă spioni.
    Relațiile între state sunt ceva mai complexe de-atât, mai ales că în lumea asta mare toată lumea spionează pe toată lumea. Sau măcar încearcă, da’ nu te poți supăra din atâta lucru…

  4. nu cred ca tacerea MAE a aratat altceva decat incapacitate decizionala. cat despre precedent, paraca era cu bulgari si / sau ucraineni si nu diplomati. sau poate ma insel.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...