AcasăCapitalismul proletarComerţul - sufletul reclamei

Comerţul – sufletul reclamei

Un amic becher mă târăşte după el la cumpărături. L-a lovit damblaua hărniciei. Ca un burlac adevărat, are o justificare pentru erupţia asta de hărnicie: „Băi, nu mai am nimic curat! Tre’ să spăl şi n-am detergent! De-aia e bine de ăştia însuraţi…”. N-am înţeles de ce e bine de ăia însuraţi, dar trebuie să ia detergent. Asta e clar.

Maşină, parcare, supermarket. Până sa ajungem la detergenţi coşul se umple cu tot felul de prostii. De ce ai nevoie de o sticluţă cu „sare şi piper”? Sau „sare cu usturoi”? Ori de „sare cu ierburi de provence”? Amicul consumă prea multă sare. Clar. În fine, ajungem la detergenţi. Aici e locul marilor decizii. 3 minute. 5 minute. Şi amicul nu se mai hotărăşte. Până la urmă iau eu o pungă cu detergent şi i-o arunc în coş. Problemă rezolvată. Sau aşa cred eu. Dar nu… amicul are un mecanism deliberativ complicat. Ia punga şi  o pune la loc în raft:

– Nu, mă! Ăsta nu e bun…

– De ce?

– Las’ că ştiu eu!

După mult studiu la raft, în fine, alege un pungoi cu detergent. Mi-l arată satisfăcut:

– Ăsta! E cu oxigen activ!

Oxigen  activ? Ce puii lu’ Boc e ăla?

– Ce e ăla oxigen activ, bre? Ce are , bre, oxigenul ăla? Face culturism? E oxigen ninja? Are facultatea terminată la stat? A lucrat în Italia? Cum adică e activ? La oxigen e ca în bancurile cu poponari: unul activ, altul pasiv?

Nu ştie să-mi răspundă. Dar ştie el din reclamă că e o mare chestie. Mai încerc un argument:

– Bre, nu fi nărod! Şi aerul e plin de oxigen. Şi-mi pare destul de activ. Şi mai ştii ceva? E gratis … încă.

Degeaba. El vrea din ăla scump. Şi activ. Că are studii aprofundate de chimie din reclame.

***

Nu mai ştiu care producător îşi laudă deodorantul. Care e o mare şmecherie. Adică anti-perspirantul lor, deodorantul lor asigură, nici mai mult, nici mai puţin: „protecţie timp de 72 de ore”. Dacă deodorantul ăsta nu e special conceput pentru cei care îşi propun să se rătăcească prin nu’ş ce junglă, dar vor să miroasă frumos, nu văd cui i-ar putea fi de folos.

Adică, să ne înţelegem, dacă ai nevoie de produsul ăsta, e limpede că îţi propui să nu te speli mai des de o dată la trei zile. Şi atunci avem un deodorant pentru împuţiţi. De ce nu spun  ăia din reclamă aşa?

***

Fac unii reclamă la o bere pentru şantierişti disponibilizaţi. Undeva în textul reclamei li se explică şantieriştilor virili că unu’ dintre ei este esenţial „ca stratul de ozon”. Haidi, bre, ca stratul? Ăştia încearcă să atragă între consumatori şi pacienţi de-ai lu’ Ciomu?

***

Ăştia la care am eu abonament de cablu-telefon-net fac reclamă la greu. Că dacă închei un contract cu ei primesc nu ştiu ce imprimantă multifuncţională moka. Verific. Eu am contract cu ei pe doi ani. Şi expiră peste două săptămâni. Când am încheiat contractul cu ei era tot un fel de ofertă din asta. Trebuia să primesc un telefon. Am semnat contractul, dar telefon nu mi-au dat. Că nu aveau „pe stoc”. Mă sună o gagică de la ei. Că dacă vreau să prelungesc contractul. Zic că vreau, da’ să-mi dea multifuncţională de-aia.

– Nu se poate…

– Păi de ce?

-Aia e doar pentru clienţii noi…

– Aha. Păi renunţ la contractul cu voi şi…

– „Computer says no” – îmi pare că sună răspunsul ei, ca în Little Britain. A, nu, că rămâneţi în baza  de date…

– Aha, deci vreţi să aveţi cât mai mulţi clienţi, nu?

-Daaa…

-Păi, vă învăţ o şmecherie: pe lângă clienţii noi, încercaţi pe dracu’ în patru să ţineţi de clienţii vechi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Rabi taica, esti sigur ca ala e barbat?
    Ca barbatii merg la cumparaturi pe stilul „Punct ochit, punct lovit” dupa care se roiesc repede, nu abuzeaza de supermarket. 🙂
    Iar Shogunu are dreptate. Cea mai faina (tampita) reclama e aia cu constipatia. 🙂 🙂 🙂

    • Prietene, se vede că nu mă cunoști… Câteodată mă uită dracu în Cora, Auchan sau Carrefour… Ultima dată am intrat punct ochit punct lovit, si am lasat vreo doua milioane, uitând să cumpăr ce era mai important: Vroiam să-mi fac salată de ton și am uitat să cumpăr… ton… Mi-am amintit abia acasă, când am început să prepar salata…

  2. Ne arătai, cu puțină vreme în urmă, cum știu alții să facă publicitate, altfel decât castratul de ozon de pe la noi. Am remarcat că reclama cu castratul s-a schimbat, ulterior: unul dintre ei a devenit esențial ca lumina pentru fotosinteză.
    O dovadă că aici nu se vorbește (scrie) degeaba, mai devreme sau mai târziu apare și schimbarea!

  3. reclama aia la deodorantul de 72 de ore ar putea avea o valoare anume, având în vedere că CET Palas a intrat în revizie, și Constanța a rămas, parțial, fără apă caldă… Inclusiv cartierul unde locuiesc eu acum în concediu… Îți dai seama, vin de la baie în mare, dau să mă spăl și o fac cu apă rece… Nu există pe net atâtea pagini porno cât ar trebui să mă facă să uit dușurile reci din ultimele 2 zile 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....