Un amic becher mă târăşte după el la cumpărături. L-a lovit damblaua hărniciei. Ca un burlac adevărat, are o justificare pentru erupţia asta de hărnicie: „Băi, nu mai am nimic curat! Tre’ să spăl şi n-am detergent! De-aia e bine de ăştia însuraţi…”. N-am înţeles de ce e bine de ăia însuraţi, dar trebuie să ia detergent. Asta e clar.
Maşină, parcare, supermarket. Până sa ajungem la detergenţi coşul se umple cu tot felul de prostii. De ce ai nevoie de o sticluţă cu „sare şi piper”? Sau „sare cu usturoi”? Ori de „sare cu ierburi de provence”? Amicul consumă prea multă sare. Clar. În fine, ajungem la detergenţi. Aici e locul marilor decizii. 3 minute. 5 minute. Şi amicul nu se mai hotărăşte. Până la urmă iau eu o pungă cu detergent şi i-o arunc în coş. Problemă rezolvată. Sau aşa cred eu. Dar nu… amicul are un mecanism deliberativ complicat. Ia punga şi o pune la loc în raft:
– Nu, mă! Ăsta nu e bun…
– De ce?
– Las’ că ştiu eu!
După mult studiu la raft, în fine, alege un pungoi cu detergent. Mi-l arată satisfăcut:
– Ăsta! E cu oxigen activ!
Oxigen activ? Ce puii lu’ Boc e ăla?
– Ce e ăla oxigen activ, bre? Ce are , bre, oxigenul ăla? Face culturism? E oxigen ninja? Are facultatea terminată la stat? A lucrat în Italia? Cum adică e activ? La oxigen e ca în bancurile cu poponari: unul activ, altul pasiv?
Nu ştie să-mi răspundă. Dar ştie el din reclamă că e o mare chestie. Mai încerc un argument:
– Bre, nu fi nărod! Şi aerul e plin de oxigen. Şi-mi pare destul de activ. Şi mai ştii ceva? E gratis … încă.
Degeaba. El vrea din ăla scump. Şi activ. Că are studii aprofundate de chimie din reclame.
***
Nu mai ştiu care producător îşi laudă deodorantul. Care e o mare şmecherie. Adică anti-perspirantul lor, deodorantul lor asigură, nici mai mult, nici mai puţin: „protecţie timp de 72 de ore”. Dacă deodorantul ăsta nu e special conceput pentru cei care îşi propun să se rătăcească prin nu’ş ce junglă, dar vor să miroasă frumos, nu văd cui i-ar putea fi de folos.
Adică, să ne înţelegem, dacă ai nevoie de produsul ăsta, e limpede că îţi propui să nu te speli mai des de o dată la trei zile. Şi atunci avem un deodorant pentru împuţiţi. De ce nu spun ăia din reclamă aşa?
***
Fac unii reclamă la o bere pentru şantierişti disponibilizaţi. Undeva în textul reclamei li se explică şantieriştilor virili că unu’ dintre ei este esenţial „ca stratul de ozon”. Haidi, bre, ca stratul? Ăştia încearcă să atragă între consumatori şi pacienţi de-ai lu’ Ciomu?
***
Ăştia la care am eu abonament de cablu-telefon-net fac reclamă la greu. Că dacă închei un contract cu ei primesc nu ştiu ce imprimantă multifuncţională moka. Verific. Eu am contract cu ei pe doi ani. Şi expiră peste două săptămâni. Când am încheiat contractul cu ei era tot un fel de ofertă din asta. Trebuia să primesc un telefon. Am semnat contractul, dar telefon nu mi-au dat. Că nu aveau „pe stoc”. Mă sună o gagică de la ei. Că dacă vreau să prelungesc contractul. Zic că vreau, da’ să-mi dea multifuncţională de-aia.
– Nu se poate…
– Păi de ce?
-Aia e doar pentru clienţii noi…
– Aha. Păi renunţ la contractul cu voi şi…
– „Computer says no” – îmi pare că sună răspunsul ei, ca în Little Britain. A, nu, că rămâneţi în baza de date…
– Aha, deci vreţi să aveţi cât mai mulţi clienţi, nu?
-Daaa…
-Păi, vă învăţ o şmecherie: pe lângă clienţii noi, încercaţi pe dracu’ în patru să ţineţi de clienţii vechi.
Cele mai faine reclame îs ale cu constipaţi!
Banzai!
Da’ aia la apa minerală Dildor nu vă place?
N-o ştiu.
http://www.strategic.ro/marketing/bilbor-un-nou-brand-de-apa-minerala.html
Rabi taica, esti sigur ca ala e barbat?
Ca barbatii merg la cumparaturi pe stilul „Punct ochit, punct lovit” dupa care se roiesc repede, nu abuzeaza de supermarket. 🙂
Iar Shogunu are dreptate. Cea mai faina (tampita) reclama e aia cu constipatia. 🙂 🙂 🙂
Prietene, se vede că nu mă cunoști… Câteodată mă uită dracu în Cora, Auchan sau Carrefour… Ultima dată am intrat punct ochit punct lovit, si am lasat vreo doua milioane, uitând să cumpăr ce era mai important: Vroiam să-mi fac salată de ton și am uitat să cumpăr… ton… Mi-am amintit abia acasă, când am început să prepar salata…
Ne arătai, cu puțină vreme în urmă, cum știu alții să facă publicitate, altfel decât castratul de ozon de pe la noi. Am remarcat că reclama cu castratul s-a schimbat, ulterior: unul dintre ei a devenit esențial ca lumina pentru fotosinteză.
O dovadă că aici nu se vorbește (scrie) degeaba, mai devreme sau mai târziu apare și schimbarea!
Ma bucur ca se mai uita si altcineva la Little Britain. Mie mi se pare absolut genial! 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=nWlXEpj8WvA
reclama aia la deodorantul de 72 de ore ar putea avea o valoare anume, având în vedere că CET Palas a intrat în revizie, și Constanța a rămas, parțial, fără apă caldă… Inclusiv cartierul unde locuiesc eu acum în concediu… Îți dai seama, vin de la baie în mare, dau să mă spăl și o fac cu apă rece… Nu există pe net atâtea pagini porno cât ar trebui să mă facă să uit dușurile reci din ultimele 2 zile 😀