AcasăRabbi ziceFilme cu Bruce Lee,...

Filme cu Bruce Lee, Chuck Norris şi Traian Băsescu

Iar pomenesc despre smardoiala de la Neptun care îl are protagonist pe Fermecătoru’. Administraţia prezidenţială admite că a existat o altercaţie. Că, adicătelea, s-a lăsat cu scuipat şi înjurături, dar fără dosuri de labă. Am mai spus-o: în toată mizeria asta e vorba de cuvântul lui Chitic versus cuvântul lui Băsescu. Iar în ţara asta doar oligofrenii mai pot da un căcat pe cuvântul lui Băsescu.

Ce fel a înţeles maşinăria propagandistică a goebbleşilor portocalii să demonteze panarama? Scormonind în existenţa acestui Chitic. Ca şi cum asta are vreo relevanţă. Nu mă interesează dacă alde Chitic fumează fără filtru, dacă nu respectă zilele de post ori dacă nu reciclează hârtia. Ăla era doar un cetăţean care a dat nas în nas cu preşedintele ţării, care preşedinte tocmai ieşea de la bodegă. Chitic a reacţionat cum l-a dus capul, Băsescu asemenea.

Întrebarea care se pune – pentru că văd că încă există imbecili care sunt gata să jure că Băsescu e o fiinţă suavă, cu şcoala lui Gandhi- este: îl credem pe Băsescu în stare de aşa ceva? Iar răspunsul e: ohooooo! Da!

Acum fiţi buni şi imaginaţi-vă că ambasadorii prezenţi la Bucureşti transmit nişte informări către capitalele lor. Care relatează următoarele fapte:

– preşedintele român ieşea de la cărciuma Cireşica (!!!);

– preşedintele român e un familiar al bodegilor;

– Băsescu era, probabil, cherchelit;

– un cetăţean îl interpelează pe preşedintele român. Acesta răspunde agresiv, insultându-l, în mod repetat, pe acel cetăţean.

– ulterior preşedintele român l-ar fi lovit pe acel cetăţean- conform susţinerilor cetăţeanului respectiv- profitând de faptul că acesta fusese imobilizat de către gărzile de corp;

– nu este primul incident de acest fel în care este implicat Băsescu.

Sună fain, nu? Vă daţi seama cât o să ne respecte occidentalii ăia aflând asta? Cum să nu! De vreme ce şeful statului îşi respectă astfel proprii cetăţeni, ăia se vor simţi obligaţi să ne acorde acelaşi tip de respect.

Dar ne-am obişnuit cu ideea că suntem conduşi de un derbedeu. Şi privim asta cu resemnare, ca pe o fatalitate insurmontabilă.

P.S. O aud pe Olguţa Vasilescu, o pesedistă de sorginte peremistă, care îmi e statornic antipatică, cerând să nu mai pomenim despre asta. Că, vezi Doamne, îl victimizăm pe derbedeu şi creşte iar în sondaje! Îmi imaginez că tipul ăsta de „gândire strategică” fermentează pe la PSD. Atâta au înţeles ăştia? Sper, totuşi, că asta e doar o prostie a doamnei Vasilescu şi nu rezultatul gândirii strategice a dibacilor pesedişti. Pentru că dacă atât au priceput ăştia… e jale. Jale mare de tot!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Rabbi, eu cred că palma aia s-a produs. Altfel nu înţeleg de ce se mobiliză imediat „artileria grea” din Hotnews (Tapalagă) să deturneze atenţia de la incidentul pugilistic la persoana lui Chitic („play the man, not the ball” strategy). Mai mult, zecile de pupincurişti, mobilizaţi să posteze comentarii pozitive pe toate site-urile, mă conving că zmardioala aia a fost pe bune.
    Dar după tâlhărirea unei ziariste de telefonul mobil (art. 211 C. pen.) în faţa camerei, urmată de insultarea acesteia (art. 205 C.pen.), lovirea unui copil la miting (art. 178 C. pen., formă agravată) sau încălcarea gravă a Constituţiei prin „indicaţiile preţioase” date judecătorilor CCR cu ocazia învestirii, sau când bea un kil de whiskey în faţa camerei şi apoi se suie la volan … nu pot să cred nimic de bine despre der

    • Cum spuneam, chestie de credibilitate. Şi până la urmă totul se reduce la : îl vedeţi pe Băsescu în stare de aşa ceva?
      Iar răspunsul ar trebui deja să fie îngrijorător. Dacă s-a şi întâmplat… e şi mai grav.

  2. Rabbi, eu cred că e jale mare-mare oricum o dăm, indiferent de ce a înţeles pesedeù din situaţia gravă în care ne aflăm. Mi se pare că a trecut o grămadă de timp de când a început decimarea poporului (prin diverse metode – tăieri de pensii minime=”curăţare” pensionari; tăieri de salarii, invitaţii insistente la emigrare, disponibilizări=”rezolvarea” forţei de muncă) şi noi încă mai sperăm la vreo acţiune din partea pesedeului. Eu zic că au avut suficient timp pt a face ceva dacă asta le era intenţia şi nu adunarea de capital electoral.

    Care a fost ultima realizare în acest sens a lui Victoraş? Mazilirea lui Geoana, daca nu ma înşel, nu? 🙂 Go, go, PSD! Le-au rămas nişte moguli răi şi nişte comunişti de căsăpit după care vom fi salvaţi.

  3. Daca 5 milioane si ceva de oamenii l-au votat pe betivanul sef, de ce crezi ca inca o mica aventura ( dubioasa, dupa parerea mea) le-ar schimba in vreun fel opinia occidentalilor despre noi?
    Parerea mea e ca noi contam pentru ei DOAR ca piata de desfacere 🙁

  4. „…că asta e doar o prostie a doamnei Vasilescu”. Rabbi, tanti Olguţa zice „decît” o prostie. Dacă tot zici de ea…
    Ce vor raporta ambasadele nu va reprezenta o surpriză prea mare pentru şefii lor, iar cotele respectului pentru poporul condus de băsel nu mai au unde să scadă. Din păcate…
    Banzai!

  5. Rabbi, intelept si cu har grait, ca mai totdeauna. Sa-ti calauzeasca si pe mai departe pasii Cel ce i-a binecuvantat pe parintii Abraham, Isaac si Jacob, Moise si Aaron, David si Solomon.

  6. @ alinutza – pai daca suntem doar piata de desfacere hai sa intram in greva fiscala… oricum tre’ sa facem ceva ca in tara asta nu traiesc doar cei 5 milioane de naivi ci mai suntem si noi pe langa ei… si parca nu-mi convine sa fiu condus de un om pe care nu-l mai respecta nimeni… nici ai lui, nici noi si – vorba lui rabbi – nici macar licuricii din jurul nostru, in ciuda serviciilor pe care ar fi Base dispus sa le presteze… ca si aia au ambasade, ochi sa vada si urechi sa auda.

    PS – nu mai sufar pedeleii de servici la antena care incearca sa ne convinga ca albul este negru si viceversa – sa le curme cineva suferinta! si noua

  7. ‘… cat o sa ne respecte occidentalii aia afland asta?’ Cat ne-au respectat si pana acum de cand e mahalagiul presedinte – cele mai nasoale scandaluri cu romani peste hotare in perioada asta s-au intamplat.

    Cat despre opozitie, ii suspectez de complicitate. Epitomul a fost Ponta cand cu sustinerea lui Melescanu in Parlament. ‘Nu ne dam batuti! Nu face el pdl-ul ce vrea!… a… OK, daca insistati…’

  8. Eu nu cred ca pune cineva la indoiala veridicitatea intamplarii. Si chiar daca asa ceva nu s-a intamplat, raman tiganca imputita, copilul, pasarica invitata pe masa si asa mai departe. Si Giugula, bineinteles.
    Problema nu este, asadar, daca presedintele l-a lovit pe ala sau nu, e daca ne place asta sau nu. Iar, pentru 5 milioane dintre romani, raspunsul e un „da” destul de categoric. Ca nu-i de colea sa ai un presedinte cu brand si cojones.

  9. No ca poate ca l-o inervat pe domnu prezident (marlan). Si cum iel ieste mai simtitor, cand Chitic
    i-o strigat sa-ti fie rusine, marlanu´s-o rusinat fata de sepepisti. Ca adica cum vine un golan sa-l ia pe ditamai iesitu´din crasma la penis? Si hahaha i-a dat un dos de laba. Ca sa stie boboru´ ca cine- sef.
    Cum zicea cineva mai sus bine ca n-o scos pistolu´. Ca marlanu-i in stare…

  10. Rabbi, presedintele poate fi betiv si impulsiv, dar daca are valoare, va fi respectat de istorie. Asta al nostru nu si-a prea dovedit valoarea, asta-i baiul. Dar la puletele votant circu’ asta de mardeias de mahala place.
    PSD a mai avut o perioada de criza unde a jucat rolul opozantului (si atunci, cusuta cu ata alba manipularea votantilor intru alegerea Constantinescului de sacrificiu, care, brusc, in ultima zi de dezbateri electorale, era sprijinit cu dosare top-secret de catre SRI), lasand cei 10 mii de specialisti CDR-isti sa scoata castanele din focul recesiunii si sa dispara din politica (cu ajutorul neprecupetit dar sustinut al Chiorului). Dupa care PSD a revenit pe cai mari.
    Am mai scris-o- Eu nu cred ca Prostanacul putea sa fie atata de prostanac cat la faza cu Vantu. Totu’ a fost circ, pentru impingerea in fata a celor ce sunt conducere de sacrificiu pe timp de criza-crizata. Si, ca si-n 2000, PSD-ul se ocupa doar cu adunarea de capital electoral. Caci pulimea a uitat ca Baselul e creatia Iliescului, ca flota era hartanita in perioada FSN/PDSR, ca Marinelul-Betiv si Motanul Felix se cunosc de pe vremea cand produceau supt aceeasi securitate valuti pentru Ceasca-Imparat…

    Istoria se repeta, caci prostul cu stampila n-are memorie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...