AcasăRabbi ziceŞcoala de acari şi...

Şcoala de acari şi asistente medicale

Până acum nu am scris niciun rând despre tragedia de la Giuleşti. Nu aş fi rezistat tentaţiei de a politiza drama de acolo. Iar lucrul ăsta mi se părea nepotrivit. Cum nepotrivită mi s-ar fi părut şi despicarea firului în patru, băgarea în seamă şi secreţia de înţelepţeli pornind de la moartea unor copii. Am socotit că justiţia trebuie să îşi facă datoria. Punct.

… Punct pe naiba!

Justiţia şi-a făcut treaba, nu datoria. S-a rezolvat. O asistentă e de vină. Cumnata lui Jack Spintecătorul, nepoata lui Nosferatu, eleva lui Mengele. În buna tradiţie românească a cautării acarului Păun. Pe lângă asta mai văd şi nişte intransigenţi de prin presă cărora li se inflamează nervul intransigenţei. Că asistenta nu avea voie să părăsească incinta nici dacă năvălea peste ea Katrina căcărilor.

Aflu apoi, de la televizor, că la acest moment 25 de medici şi asistente veghează asupra celor 5 bebeluşi care au supravieţuit tragediei. 25! La Giuleşti o singură amărâta de asistentă trebuia să se ocupe de 15 bebeluşi!  Mai aflăm că, în aceeaşi secţie, ar fi trebuit să fie cel puţin 3 asistente. Dar nu se poate, că e austeritate.

Să ne înţelegem: mă calcă pe nervi nesimţirea din sistemul sanitar. De cele mai multe ori asistentele cer palme. Atenţia lor depinde, ca la partid, de cotizaţie. Indolenţa  lor, de multe ori, e fără pereche. În cazul acesta, culpa asistentei există, fără doar şi poate. Dar nu ea este vinovata pentru întreaga tragedie. Nu asistenta este cauza incendiului. Nu asistenta are parandărături cu cei care instalaseră aerul condiţionat. Nu asistenta a blocat posturile. Nu asistenţa e cauza subfinanţării sistemului.

Astăzi vorbim despre criza din sistemul sanitar, pentru că au murit nişte copii. Periodic mor copii şi periodic vorbim despre „criza din sistemul sanitar”. Vorbim periodic despre criza din învăţământ, despre poliţişti tălâmbi sau corupţi, despre starea infrastructurii rutiere, despre … Şi vom mai vorbi. De fiecare dată rămânem cu vorbitul sau ni se oferă jugulara acarului Păun, spre satisfacerea nevoii de sânge.

Dacă vrem să vorbim despre problemele din sistemul sanitar trebuie să căutăm alt ton şi să privim în altă parte. Ce ne mai miră că în acest sistem reducerile de personal se fac aiurea, fără nicio logică, ignorându-se procedurile medicale şi regulile elementare? Am dat sistemul de sănătate pe mâna contabililor. Iar ei atât ştiu. Şi mor copii. Iar când mor copii, într-un sistem bolnav, ne repezim să îi lapidăm pe cei care au reuşit să supravieţuiască în acel sistem, în loc să-i belim pe cei care au distrus sistemul.

Avem o asistentă trimisă în judecată. Pentru culpa de a fi lipsit 12 minute. Pentru că în cele 12 minute a izbucnit un incendiu. Şi pentru că în incendiu s-a produs o nenorocire. Şi promisiunea că urmărirea penală ar putea fi extinsă. Nu e aşa că după asta sistemul nostru sanitar va funcţiona brici?

P.S. Tonomatu’ zice şi el la fel:

„Asistenta aia NU a dat foc reanimării şi NU a cârpit cu mânuţa ei cablul aerului condiţionat. NU are în fişa postului nici paza unităţii medicale, nici stingerea incendiilor, nici actele de eroism.”

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Eu mă simt mai în siguranţă pe stradă acum că au încuiat-o preventiv. Când mai prind câte un violator, un criminal, sau chiar un găinar care-ţi mangleşte din buzunar îi cercetează în libertate, pentru că aceştia nu reprezintă un pericol iminent pentru societate. Însă asistenta, da! Dacă mă operez şi nimeresc pe patul, pardon.., salonul, pardon.., aripa de spital pe care e ea de serviciu 25 de ore pe zi şi lipseşte cumva mai mult de 30 de secunde de lângă mine, nu risc să mă omoare prin neglijenţă?

    Bravo domnule procuror Elodia! Să curăţăm ţara de oameni care nu pot munci suplimentar suficient cât să acopere genunea căscată în sistem odată cu plecarea masivă a cadrelor, la invitaţia politicoasă a preşedintelui. Muncă gratis, evident! Hulpavii naibi, nu s-ar multumi cu 300 de euro ca domnul Videanu!

  2. […] Aşa că “acariţa Paun” va plăti, ea singură, şi pentru cei care au adus “sistemul” în stare “să facă omor de om”! În cazul ăsta de bebeluşi. Ori ea nu-i deloc singura vinovată. Eu cred ( ca nespecialist) că sînt alţii la fel de vinovaţi, ba chiar cu o vină mult mai mare. Si nenea Victor Ciutacu zice cam la fel. Şi rabbi Mordechai. […]

  3. Foarte bine zis, are o parte din vina, dar sa auzi ca vor s-o linseze parintii si ca risca sa faca puscarie e prea mult. Citeam ce a pus arhi pe blog, scrisoarea adevarata si emotionanta trimisa de o colega asistenta si reactiile din comentarii, romanii se hazardeaza mereu in tot felu de afirmatii aberante: „da` daca era copilu` tau?”, „da` asistentele iau spaga” (desi nu o cunosc pe respectiva si poate ea nu a luat in viata ei un ban in plus/nici eu nu o cunosc, ipotetic vorbind nu poti sa generalizezi, dar romanii o fac in cazurile tragice, daca salva pe cineva era „o asistenta care” dar daca alta ia spaga sunt „toate asistentele”) revin ca am divagat si am si pierdut siru`, deci toti se hazardeaza in afirmatii in necunostinta de cauza „ca sigur a lipsit mai mult si ca in alte zile si mai mult” si asa mai departe, bine ca nu a venit nimeni cu ideea sa fie arsa pe rug la universitate, ca ar fi fost multi de acord. Si asta cu: „daca era copilu` tau?” spusa de altcineva care este la fel de neimplicat (nefiind nici el unul dintre nefericitii parinti) mi se pare o trasatura caracteristica prostiei romanesti si nesimtirii fara limite. Imi dau seama ca e greu pentru parinti (de fapt nici macar nu imi dau, tocmai de aia nu tre` sa ne bagam) si nici nu as vrea sa fiu in locul parintilor si nici al asistentei. Trist ce s-a intamplat.

  4. Aveam un amic, mare membru PDL, care avea o firma de achizitii, montaj, intretinere si reparatii instalatii de climatizare. Dupa ce au castigat alegerile locale cei „15.000 de specialisti ai PDL” intro localitate d’a noastra, nu spun care, amicul meu a fost intrebat de seful filialei din localitatea respectiva :”ba, tu ce vrei sa te fac? consilier sau sa-ti dau de treaba?” „De treaba, s’traiti” zice amicul meu. Si s-a pus pe treaba. Mai exact pe emis facturi lunare, de zeci de mii de lei (RON), pentru intretinerea, repararea, inlocuirea instalatiilor de aer conditionat si climatizare de la aproape toate institutille de stat din judetul respectiv. Atat! Pe emis facturi… ca pe la institutiile respective nu calca decat ca sa le inmaneze facturile. Care facturi era umflate. Rau! Umflate pentru ca, dupa scaderea TVA si a impozitului pe profit, jumatate se ducea la partid. La negru! Fara acte, fara nimic!…
    Nu vreau, Doamne fereste sa acuz PDL-ul de ceva! Insa ceea ce spun aici e real pentru ca si eu eram direct implicat, intrun fel : eram contabilul firmei amicului meu!

    Asa ca, sa nu va mire daca maine, poimaine, mai citim prin ziare ca a mai luat foc vreun spital, vreun camin de batrani, vreo gradinita, vreo agentie de ocupare a fortei de munca sau, mai rau, vreun consiliu judetean!

  5. Din punctul meu de vedere cred ca sistemul trebuie revigorat de principiu de la cap…nu de la coada…deoarece e deja imputit..parerea mea, de ce nu se fac controale inainte de intamplarea unor tragedii precum cazul nefericit din maternitatea Giulesti?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...