O ştire tulbura ieri feng shui-ul duduilor atente la siluetă: a murit Michel Montignac, omul care a născocit dieta (ghici!) cu acelaşi nume.
Prima chestie de care mi-am amintit a fost un dialog de acu’ ceva vreme. Un flăcău mă tot poliza la neuron cu mersul la sală. Indiferent ce se discuta, care era subiectul, musai se băga şi el în vorbă pomenind despre ce a auzit el „la sală”, ce a văzut „la sală”, ce „vorbeşte băieţii la sală”. Într-un târziu ne-a somat -chestie care ne-a dat plăcuţi fiori- că nu mai poate sta mult. Că tre’ să meargă… „la sală”, să-şi lucreze abdominalii. „Bă, după aia mergi dracu şi pe la bibliotecă. Să-ţi lucrezi şi neuronii. Că necesiţi. ” a venit replica neasteriană.
Deci Montignac a murit la 66 de ani. Părintele nutriţiei sănătoase, zeusul vieţii armonioase, ciumetele sănătăţii digerabile. A mierlit. La 66 de ani. Am cunoscut un personaj interesant: nea Leonte Călcâi. Fuma pe rupte, mânca porcării şi trăgea la măsea ca apucatul. A murit la 94 de ani. Căzuse de pe casă. Era iarnă şi se urcase pe acoperiş să facă naiba ştie ce! Şi a căzut de pe casă. Chestie care i-a atras o detaşare pe veşnicele ţinuturi de vânătoare ale lui Manitu. Chestia e autentică.
Acum mi se poate explica în clar câte parale tre’ să facă reţeta de viaţă sănătoasă cucurigu, atunci când inventatorul ei mierleşte la o vârstă aflată semnificativ sub nivelul speranţei de viaţă din ţara sa?
A, da. Şi aflu că Depardieu era un împătimit al dietei respective. Asta m-a convins. Eficienţă maximă! Depardieu a avut sub suta de chile doar în perioada în care încă se căca la oliţă.
În contextul ăsta ar fi interesant să ştim şi de ce a murit nea dietă ăsta (tre’ să recunosc că nu am auzit în viaţa mea de el). Poate i-o fi căzut ceva în cap..
Sau, poate, în accident aeronautic. O fi căst în vreo groapă şi şi-o rupt gîtul în timp ce căsca gura la avioane! Da-i puţin probabil, că pe la Paris nu-s găuri în trotuare. Mi-o zis mie unu’.
Banzai!
Mai degraba era detinatorul leacului pentru viata lunga.
nenea michel a plecat de la „moartea caprioarei” si de la al ei „mananc si plag, mananc” si ajuns la originalul „mananc ca porcul si slabesc”.
Faptul ca mergi la sala, sau faci sport in orice alt mod n-are cum sa-ti dauneze. Din contra.
Halbere, coniac-canoe…
Asa, si ala cu joggingul ce-a facut, a? :))
Pai nu la fel zicea si Ivan Turbinca? Maninci, bei si muti, ca doar o viata ai! Restul sint detalii.
„… ca doar o viata ai” ! Şi o gaură-n cur! Care şi aia pute!
Taica, pai e vorba aia „Nu-i pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste”
El s-a pregatit pentru suta dar s-a nimerit la 66.
🙂 🙂 🙂
astia ca asta sunt persoane care profita de naivitatea altora ca sa se ridice la un nivel pe care altfel nu l-ar putea atinge. Acum imi si inchipui pe astia care-i urmeaza dietele cum sunt disperati sa manance orice numai sa nu moara la 66 de ani :))
Mancase la kfc si a vrut sa demonstreze ca nu e bine.
Eu zic sa apreciem mesajul si sa mancam la mac.
Da ai dreptate.
66 de ani este sub speranta medie de viata si prin romania. am incercat sa aflu de pe net ce boala a avut (ma gandesc ca nu a murit de-al dracu’) Tot ce am reusit sa aflu este ca a avut o „boala indelungata”.
Poate sa ma ajute cineva?
Foame, bre! Boală grea!
Banzai!
Eu cred ca a murit de plictiseala.Viata ii devenise ,ca si alimentatia: sanatoasa si fada…Toparceanu povestea in Sfantul Sisoie ca sfintii din Rai erau sastisiti de lapte si miere…si de trai lipsit de durere si actiune.Probabil ca si M.M. s-a sastisit de alimentatia disociata si de lipsa de colici,flatulente,constipatii,care ii mai colorau existenta.Zic si eu…
Montignac a murit cumva de … foame? sau de poftă?