Acum câţiva ani inhalam cu toţii prafuri de anticorupţie televizată. Lupta naţională împotriva corupţiei intrase în faza „filajul la terasă” soldată cu „demascarea caltaboşului”. Duşmanul poporului era Decebal Traian Remeş. Filmat, dat la televizor, bătut obrazul. Şi gata. Aţi mai auzit ceva despre acel dosar?
Mai încoace am avut parte de încordarea naţională pe tema scenei lu’ madam Ridzi. Comisie parlamentară, nervi, dezvăluiri, Tolo, dragă Tolo. Şi?
A urmat inventarul perdelelor Lenuţei Udrea. Iar ambâţ, iar zaveră, comisie parlamentară, etc. Mai ştiţi ceva despre povestea asta?
Marko Bella se declară mai mult decât satisfăcut de activitatea ministrului sănătăţii. Sub al cărui mandat au murit nişte copii. Arşi de vii într-un spital românesc.
Economia românească e în rahat. Atât de gravă e criza încât producătorii naţionali de ţepe sunt pe cale să dea faliment. Nu le mai cumpără nimeni marfa. Iar în Piaţa Victoriei traficul se desfăşoară nestânjenit de cine ştie ce spectacole sângeroase. Spuneam că producătorii de ţepe sunt faliţi. Ţeparii, bine-merci. Circulaţia bileţelelor în sistem e optimizată.
Acum, hai să vedem cum e şi cu mult discutata remaniere.
Tipul e scund, are nasul borcănat, tenul cotropit de intense erupţii acneice, ochii mici, de porc, mereu roşii şi afundaţi în orbite. În mijlocul frunţii se odihneşte un neg enorm, din care ţâşnesc fire rebele de păr. Cele trei rânduri de guşă sunt eclipsate de chelia din care fire răzleţe se adună în şuviţe unsuroase, petrecute peste creştet. Îl privesc cu toţii şi îşi dau seama că nu e plăcut vederii. „Cravata” strigă cineva! Iar cravata gri, plicticoasă, este rapid schimbată cu una viu colorată. Acum da, e altceva. Avem o remaniere!
Ce tzi se pare anormal?
Ori eu sunt tampit(spune-mi) ori sunt din alt film?
Probabil prima explicaţie e cea corectă.
Aha. Deci tu, cand te-ai dus sa-ti cumperi jeansi noi, te gandeai sa schimbi guvernul. 🙂
Şi eu mă uitam deunăzi cu scârbă la realizările grandioase ale domnului Ceche(nem tudom Magyar). Ca şi pe tine, imediat m-a străfulgerat o amintire. Poate cea mai mediatizată din cele menţionate, sau poate cea mai proaspătă în memoria mea.
Şi întrebam şi eu cu gest reflex (resemnat): Tolontaaan, ce se mai aude cu Ridzi?
O muri speranţa ultima, dar sigur va muri de mâna mea. M-am săturat să sper în van la mai bine pentru ţărişoară şi creaturile indolente dintr-însa(cele mai multe din ele)! (scuză-mi tonul funeriu–funebru, cum s-o mai spune azi)
Aceeaşi Mărie cu altă pălărie sau altă Mărie cu aceeaşi pălărie!