AcasăRabbi ziceBancuri despre remaniere

Bancuri despre remaniere

Hai că v-aţi obişnuit. Nu mai găsiţi nimic anapoda în faptul că remanierea guvernului umpa-lumpa se face în bucătărie la Băsescu. Nu am tratat şi nu pot trata această remaniere decât ca pe un banc prost. Ca tot ce se întâmplă în politica noastră. Ăsta e şi motivul pentru care, de ceva vreme, nu mai am niciun chef de analize serioase şi dezbatere cu deştu’ la tâmplă.

Orice remaniere guvernamentală ar trebui să aibă două componente : una funcţională şi una cosmetică. Prin remaniere, în mod normal, ar trebui să se urmărească atât o îmbunătăţire a imaginii executivului, cât şi ( mai ales!) o mai bună funcţionare a unor ministere. Nu e cazul la noi. remanierea despre care discutăm este exclusiv o mască de castraveţi pentru tenul bubos al guvernului portocaliu. Iar criteriile avute în vedere ţin în desemnarea înlocuitorilor miniştrilor remaniabili sunt uşor de rezumat: docilitate, obedienţă absolută faţă de bulibaşă, capacitatea de a genera parandărăt.

Aşa că, dacă voi vreţi neaparat, putem discuta despre remaniere. Dar mi se pare lipsit de sens. Nu cred că vreunul dintre ministerele pricopsite cu noi miniştri va deveni mai eficient, ori va avea o activitate mai puţin suspectabilă de lucruri nefireşti. Până la urmă avea dreptate nea Stere: „bre, Băsescu îşi redecorează guvernu’. Că e jucăria lui. Noi ăştialalţi, când o să avem jucăreaua noastră?”

Un singur lucru îmi pare interesant în toată această istorie: dacă Berceanu va fi remaniat. Personal am îndoieli. Nu cred că remanierea îi va atinge pe vreunul dintre cei trei grei: Blaga, Berceanu, Videanu. Deşi, nu mă îndoiesc, Băsescu se simte tentat de un astfel de exerciţiu de putere. Ar avea nevoie să transmită astfel partidului semnalul că, pe mai departe, el e zeusul în acel partid. Nu cred însă că o va face. Un astfel de  gest ar putea da naştere unor tensiuni, în interiorul PDL, pe care Băsescu nu şi le poate permite acum.

Mugur Ciuvică făcea o observaţie corectă: înlocuirea lui Berceanu ar putea fi o problemă înclusiv pentru ministerul transporturilor. Raţionamentul lui Ciuvică ( pe care îl îmbrăţişez) este acesta: dacă Berceanu, cu toată influenţa de care se bucură în partid, are dificultăţi în asigurarea finanţelor de care ar avea nevoie ministerul pentru acoperirea proiectelor aflate în derulare, ce şanse ar avea un alt ministru să obţină fie şi banii puţini pe care i-a obţinut Berceanu. Iar exemplul de la ministerul agriculturii sprijină acest raţionament.

Aşa că hai să vorbim despre altceva. Despre remaniere… spunem doar că: sezonul ăsta se poartă carourile, culorile vii şi remanierea.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Pai daca a zis ebanezu’ ca 1 sept e data de referinta in istoria neamului si se analizeaza guvernul. Boc s-a conformat. Numai ca gurile rele zic ca el va face numai o remaniere soft, iar zeus vroia una hard ! Tz, tz, tz, mai fac ei vreo doua/trei intalniri si o sa aflam si noi ‘culoarea’ la moda

  2. Ai facut o super analiza! Si ziceai ca nu o faci…
    Mie imi place cum au cazut televiziunile in plasa. Si cand vezi fetele cum se chinuie sa afle ce si cum si cum fug dupa „demnitari” sau membri de pede sa intrebe. Jenant si ridicol.
    Daca asta-i remaniere sau ce zic astia atunci bine si cum ar zice un clasic in viata : Pa!
    PS
    Poate se va ajunge ca Seitan, Vladescu, ala de la agricultura, etc sa fie regretati…

  3. Nu pot decât să glumesc: Pe cine îmbrăţişezi prietene? Pe Ciuvică? Sau doar raţionamentul lui? 😀
    Stau şi mă întreb: Dacă Vlădescu va fi rema(n)iat, cu cine se va consola? Oare cu nevasta lui Boureanu? 🙂

  4. Dacă Anca Boagiu va reveni la Transporturi, va fi interesant un guvern din care fac parte două dintre metresele Chiorului… Să vezi de acum scene de gelozie în şedinţele de curvern… Bătăi cu poşete, rimel scurs….

    • Mi-e profund antipatică duduia Boagiu, dar între ea şi Băsescu nu există legături vinovate de genul celor sugerate de tine. Sigur, nimeni nu poate băga mâna în foc; deşi e o protejată a tătucului, în cazul ăsta e vorba de legături vechi de familie etc.
      În cazul celeilalte dudui… e altceva.
      De ce am simţit eu ca trebuie să spun asta?!

      • Pe vremea primului ei mandat la Ministerul Transporturilor, circulau prin presă zvonuri destul de credibile… (din păcate nu mai am ziarele de atunci…)
        Din păcate nu-i prea pot acorda prezumţia de „nevinovăţie”… 😀

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...