AcasăUncategorizedCărări puţin bătute

Cărări puţin bătute

Am tot citit, în ultima vreme, pe mai multe bloguri, tot felul de impresii de călătorie. Am văzut fotografii de vacanţă din tot felul de locuri cu nume exotice. Şi de multă vreme îmi propusesem să discutăm puţin despre asta. De ce n-am face-o acum?

Aşa că am să vă poftesc să povestiţi despre locuri mai puţin ştiute, drumuri mai puţin umblate. De la noi. Sunt atâtea locuri grozave de văzut în ţara asta, dar pe care nu le promovează nicio frunză. Mă gândesc la Dobrogea în care îmi duc zilele şi care are atâtea poteci care aşteaptă să fie bătute, nu doar plaja şi delta.

Ca să n-o mai lungesc, haideţi să ne îndemnăm unul pe altul spre locuri puţin ştiute, dar care merită văzute.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

41 Comments

  1. ar fi multe. pe unde am fost eu:
    – cheile turzii (langa turda, prost semnalizata prin indicatoare);
    – biserica de la densus (drumurile sunt practicabile, dar viteza de croaziera e pe undeva la 30 km/ora);
    – comuna Aurel Vlaicu de langa Orastie (casa unde s-a nascut Aurel Vlaicu si un camping superb cu piscina detinut de o familie de olandezi);
    – Rapa Robilor de la Aiud (locul unde erau ingropati detinutii politici morti in temnita de la Aiud) – azi e o mica biserica acolo, se ajunge greu, nu e nici un indicator;
    – plaja de la Capul Midia;
    – cetatile dacice din Muntii Orastiei;
    – cetatea Poienari de la inceputul Transfagarasanului (dinspre Muntenia).

  2. deci de la Paltinoasa faci spre Cacica , Solca treci prin Clit si atentie la cele 4-5 alunecari de teren care au cam ondulat traseul. daca treci încet si cu zabava senzatiile sunt chiar placute 🙂
    a da si bineînteles Varatecul . vara asta am fost în dealul mare de unde se vad Sihla, Agapia Veche înca o manastire cred ca Pahonia ( asa mi s’a spus) , Ceahlaul , Târgu Neamt si chiar Pascaniul cînd luminozitatea e buna. am si poze.
    sunt topit dupa Dobrogea. de ani de zile tot spun ca am sa merg cel putin o saptamîna pe coclauri prin arsita pe muntii aia tociti. asa spun de fiecare data în fuga masinii. tot asa însa spun si cînd trec prin Austria (Viena) si înca n’am reusit sa ma opresc. Copiii ma tot întreaba de parcul ala de distractii de care le’ai pomenit si acum nu mai pot scapa. e musai sa ma opresc la anul.

    • Drumul cela de care spui tu, bre Ciupi, l-am tot bătut. Şi l-aş mai bate.
      În Dobrogea asta, dacă te poţi rupe de fiarele civilizaţiei , ai să găseşti atâtea locuri uitate de Dumnezeu şi ruinate de oameni, prin care merită să îţi duci paşii.

  3. Toata lumea stie de Cimitirul vesel sau de bisericile de lemn din Maramures, dar nu stiu cati au si vizitat aceste biserici. Cu rusine trebuie sa spun ca nici eu nu am ajuns sa le vad, desi am stat in Baia Mare aproape 20 de ani. Asta pana cand nu mi-am adus pe aici niste prieteni in vizita. Atunci le-am luat la rand, desi nu cred ca le-am acoperit pe toate. Dintre cele vizitate, cea care mi-a ramas in suflet este biserica de lemn de la Desesti. Picturile din interior au fost restaurate si arata extraordinar avand in vedere cat de vechi sunt, iar „ghidul” ( a se citi preoteasa) cu drag vine sa iti deschida usa si sa iti povesteasca detalii.

  4. Tulisa!
    Este un pas incarcat de istoria primului razboi mondial. De la inaltimea lui panorama este extraordinara. Vezi Parangul, Straja, Retezatul, Oslea etc. 360 de grade de inaltimi superbe!

  5. În 2007, aflat cu maşina la mare, am profitat de o zi noroasă şi nu am mers la plajă, îndreptându-mă, în schimb, spre Adamclisi, să văd cetatea şi monumentul… Din păcate indicatoarele rutiere la ieşirea din CT lipseau cu desăvârşire, greu am aflat direcţia în care trebuie să ies din CT spre Adamclisi… (Din păcate Constanţa şi acum duce lipsă de indicatoare rutiere către zonele de interes din judeţ)… De la Adamclisi am luat-o spre Mănăstirea Sf. Andrei (din nou, indicatoare rutiere puţine), un drum superb însă, ca privelişte, dar cu suficiente gropi, pietruit pe alocuri şi, ce m-a durut cel mai tare, fără suficiente benzinării, la un moment da începând să cred că o să fac pana prostului…
    În ţară, aş recomanda un drum la Cetatea Bologa, pe drumul Cluj Napoca-Oradea, Bologa fiind un sat cu câţiva kilometri înainte de Ciucea. Cetatea e o ruină, din păcate foarte prost întreţinută. Zona e frumoasă, ar putea fi pusă mai bine în valoare turistic vobind.
    Tot în judeţul Cluj, merită mers pe Valea Ierii, la 45 km de cluj, la Pensiunea Lara. Zonă absolut superbă, aer foarte curat, se mănâncă extraordinar (e scump, dar merită fiecare leuţ), te poţi relaxa total, te poţi desprinde de praful oraşului… (atenţie, chiar dacă mergeţi vara pe caniculă, dimineaţa şi seara poate fi mai rece, nu strică o hăinuţă cu mânecă lungă şi pantaloni lungi)

    De asemenea, aş recomanda în judeţul Arad Mănăstirile Bodrog, Bezdin şi Feredeu…

    PS Mordechai, dacă am scrântit link-ul, pls repară-l (mă tem că mi-au cam ruginit cunoştinţele de coduri html…)

  6. Langa Piatra Neamt este masivul Gosman unde, daca te intelegi cu padurarii sa te cazezi pe la cabanele lor, ai parte de niste munti putin umblati de grataragii burtosi si cu Logan, care spurca tot locul in jurul lor.
    Mai merita facuta o excursie de pescuit pe malurile Siretului, cu cortul, dar asta e numai pentru pasionati.
    Mai merita mers la Harja, jud. Covasna, sunt ceva pensiuni acolo si niste munti foarte misto, de asemenea putin umblati, dar cam plini de ursi 😐

    • Prietene, cărările Neamţului le-am tot bătut şi le-oi mai bate ( profesorul Calistrat Hogaş să ştie că n-a scris degeaba!). Dar despre Harja aud prima dată. Şi o adaug la lista de locuri care trebuiesc cercetate înainte de împărtăşania cea de pe urmă.

  7. Incerc sa-mi gasesc cuvintele cu care sa recomand ultima carare pe care am batut-o eu in Dobrogea(in care imi duc si eu zilele). Si nu prea reusesc. Nu pentru ca eu nu m-aa fi indragostit de peisajul dumnezeiesc de la rasova Rasova (treceti pe acolo primavara, in mai, cand veniti prima oara la mare faceti dreapta la iesirea de pe autostrada si megeti 15 km), sau pentru ca nu as fi trait sentimente deosebite vazand pomi infloriti in mijocul ruinelor de la Adamclisi(nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva stramosii corcodusilor infloriti nu i-au hranit pe stramosii tai. Eu m-am intrebat asta, mai ales pentru ca imi am radacinile la cativa km de cetate).
    Motivul pentru care ezit sa recomand excursia asta il reprezinta oamenii, mai ales copii acelor locuri.Nu, nu sunt rai cum ati putea crede. Sunt doar saraci, obositi, chinuiti.
    E superba Dobrogea corcoduselor galbene si a gardurilor de piatra doar daca ai puterea de a privi in ochii unor pui de om care la 5 ani nu mai stiu ce e aia copilarie si nu vor sti niciodata ce e aia adolescenta, care nu vor merge la scoala si nu se vor face niciodata doctori sau invatatori, care au uitat sa rada imediat ce au invatat (toate astea pentru ca s-au nascut in tara in care fondurile neramursabile destinate modernizarii mdiului rural de intorc in Europa, pentru ca noi ne-am terminat deja satele).

    • Mă bate gândul să pregătesc un hagialâc prin Dobrogea cea puţin ştiută. Şi să poftesc pe acei dintre cititori care se încumetă la drum prin ţara pietrei şi vântului fierbinte. Om găsi un sponsor care să ne ajute.

  8. Neumblate nu prea imi vin in minte acum, dar hai sa va vand un pont in caz ca treceti prin Sibiu: la Casa frida, pe Bulevardul Balcescu (adica pietonala aia luuuunga care da in Piata Mare) se mananca, zic eu, cei mai buni papanasi din Romania.
    What else? Daca vreti la Bran, dar pensiuni un pic mai ieftine (sau nu mai gasiti pensiune in Bran, ca si aia se mai intampla) incercati in Șimon, satul învecinat. E frumos, e destul de linistit, si fata de castel e distanta de mers pe jos.

    • Nu. Am să îţi dau de veste că nu acolo se mănâncă cei mai buni papanaşi. Ci în Gura Humorului. E acolo o crâşmă, chiar lângă piaţă… I-am uitat numele. Dar încă îl ştiu pe al bucătăresei: tanti Stela. O să găseşti acolo nişte minunăţii de papanaşi fierţi şi prăpădiţi prin nucă şi pesmet, oblojiţi cu puţin leac de smântână şi miere, cât să îţi scoată din minte alivenciul de mai devreme ( pe care l-ai fi socotit fără de pereche) ori sărmăluţele cu urdă care strigau să-ţi asurzească papilele gustative.

    • Am fost in Sibiu ieri si m-am indragostit de oras. Nu am fost dupa papanasi dar am mancat cele mai bune clatite. 😀

      Am vazut pentru prima data Valea Oltului. Este o MI-NU-NA-TIE!! Jaw-dropping gorgeous!

      In vreo 2-3 saptamani mai fug intr-o escapada de-o zi prin tara. Sa vad ce mai descopar.

  9. Ce plăcere să citești aceste povești despre a noastră Românie pitorească având în fața ochilor imaginea munților în realitate! Căci în dreapta se văd în zare munții Pietrei Craiului, în stânga Bucegii, de jur împrejur culmi împădurite…
    Se întâmplă să mă aflu în Predeluț, situat undeva între Bran și Zărnești.

  10. Cheile Dobrogei – din mijlocul comunei Mihail Kogalniceanu, se iese de pe vechiul drum Bucuresti-Constanta, si se mai merge inca vreo 10-15 km, am inteles ca pe acolo ar fi si manastirea si pestera Sf. Casian, niste zone foarte frumoase

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...