Şasă cai

Perfuzia cu politrucus anonimus aplicată ieri guvernului stafiloboc indică destul de limpede că ne pregătim de alegeri anticipate. Nu cred în existenţa unei dihonii majore între PDL şi Traian Băsescu, dar e foarte probabil ca „lanţu’ dă iubire” să se fi făcut praf. Ginerică s-a cam săturat de mireasa lui, care mireasă uită tot mai des să-şi epileze puful de sub nas, a făcut curul prea mare şi vorbeşte mult şi în dodii. Dar sărmanul ginerică e încă dependent de pârjoalele acesteia.  Nu-mi e clar cine e ginerică şi cine mireasa.

Traian Băsescu şi-ar dori ca partidul să preia în întregime nemulţumirile generate de „măsurile de austeritate”, dar cei de la PDL nu mai par dispuşi să accepte asta cu uşurinţă. Băsescu şi-a asumat acordul cu FMI şi măsurile care au născut atâta nemulţumire, dar nu pare dispus să îşi asume şi responsabilitatea. Nici nu a fost vreodată dispus să îşi asume vreo responsabilitate.

Cei de la PDL se pregătesc pentru moţiunea de cenzură anunţată de opoziţie. Mutarea cea mai semnificativă o reprezintă retragerea benevolă a lui Videanu din guvern şi revenirea sa la butoane, în partid. Cei dispuşi la decodificări simpatice pot înţelege acum şi scenariile cu personaje de poveste ale lui Lăzăroiu. Un scenariu care are în vedere alegeri anticipate, un altul care se referă la alegerile la termen.

Paradoxal, o reuşită a moţiunii de cenzură, în octombrie, ar găsi, mai degrabă, opoziţia nepregătită. Odată cu demiterea guvernului, prin moţiunea de cenzură, Traian Băsescu ar trebui să desemneze un nou premier. Din acel moment decizia este mutată integral la Cotroceni. În măsura în care PDL şi Băsescu sunt pregătiţi pentru anticipate ( pe scenariul PDL 25-26 % + un partid fantomă ), jucătorul va desemna un premier formal, pe care, la votul de investitură nu-l vor susţine nici cei din PDL. În cazul în care lucrurile nu stau tocmai bine, Băsescu poate numi un premier pe placul său ( eventual, din nou, pe Boc). Şi cu puţină mobilizare, pe actuala configuraţie a parlamentului şi o mică scormoneală la dosare, se poate obţine majoritatea necesară investiturii.

Cert este că papagalii care depun azi jurământul au doar rolul de a umple, pentru foarte puţină vreme, nişte scaune. Deciziile se iau în altă parte. Deci avem şasă, şasă cai.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=T-Zu0bRGuUQ]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. Da’ dacă Machitorul chiar vrea ca moţiunea de cenzură să treacă, iar PSD + PNL să se frigă cu cartoful fierbinte al guvernării unei ţări făcute praf? Iar până-n 2012 pedelicii să stea la peluză, să arunce cu pietre şi să le crească iar sondaju’? Altă explicaţie, pentru astea şase gloabe răpciugoase, nu găsesc şi pace.

      • Presupun că şi tu porneşti de la aceeaşi idee ca şi mine când scrii despre politica din ţărişoară, aceea că încă mai putem schimba ceva, că nu e prea târziu decât atunci când vom fi murit cu toţii, că speranţa moare ultima…

        Însă, după cum ziceam şi acum câteva zile tot aici, simt că noi facem ce putem, ne agităm, dar ca peştele pe uscat. Câinii latră, căruţa merge. Îmi vine să-mi gâtui speranţa aia încăpăţânată cu propriile-mi mâini. În concluzie, rezonez cu scârba ce te-a prins temporar. Sunt convins că ne vom întoarce la politichie cât de curând… (nu ştiu dacă să zic „din păcate”)

  2. Io cred ca cel mai important in toata tigania asta a fost declaratia inghititorului de broaste oltean. Aia cu furtul de voturi. Si astept (degeaba) sa se intample ceva. Da´ cu astia la botoane nu poci a crede ca „Organili statului se vor sesiza”…

  3. dac-o s-avem o mare surpriza, facandu-se de sase armasari, din care cinci si-o iapa, si fat frumos care creste-ntr-o zi cat altii-n zece……, si-am incalecat p-o sa………..

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...