Comentatorii

Nu-mi place poeziili!
Tanti asta n-ar scrisără şi una de-i zicea „arpagic”? Cu un motan, parcă ierea…
Banzai!

Nu pot! M-am săturat de luptătorii împotriva comunismului care pleacă în cruciadă pe toate site-urile cu Caps Lock-ul pus şi cu două cărţi citite (amândouă scrise de Ispirescu). O să concurăm în curând la economie şi la criminalitate cu ultimele ţări din Africa, dar subiectul principal va fi tot cât de comunist sunt unul şi altul şi propăşirea neamului prin înlăturarea acestora de la conducere.

Rabbi, oare cetăţenii statelor africane menţionate mai sus sunt la fel de ferm împotriva vechiului regim care îi mătrăşea cu AK47-urile comuniste şi fervenţi suporteri ai noului regim „salvator” care îi rezolvă cu MP5-uri democratice precum (mult prea) mulţi concetăţeni de ai noştri?

Doamne, ce mizerii … ce mizerii … Dupa vreo trei comentarii am crezut ca nu este „Cotidianul” ci „Romania Mare”, in vremurile ei bune … Blandiana, Pleşu, Dinescu, Paler, bălăcăriţi cu frânturi de logică, exact ca-n „România Mare”.
Mi-e silă. Poate îi iartă Dumnezeu, că oamenilor le vine aşa greu …

Opera doamnei Blandiana sufera din cauza lipsei de credibilitate… e normal sa fie asa.

N-am reuşit, îmi pare rău, decât vreo cinci integral şi vreo două, parţial.
Când a început să fie vorba despre Paler, m-am oprit.
Dacă indivizii comentatori au doar 20 – 25 de ani, poate că e de înţeles. Mai ales că sunt deosebit de puţintei la minte. Au înghiţit ce li s-a livrat. N-am stat niciodată de vorbă în real cu un exemplar de-ăsta… anticomunist de tip nou. Ceea ce mă face să cred că poate nici nu există. Sunt nişte plătiţi să spurce.
Ana Blandiana e o poetă. Punct. Acolo unde scrie poezie, este Poezie şi, după mine, chiar n-are nicio importanţă dacă a scris una, două sau o sută de ode comandate, când restul, tot ceea ce a scris cum a vrut şi cum a simţit, e poezie.

Aproape că înclin spre poziția Shogunului…
Nu mă prea omor eu după poezie, iar preferații mei în acest domeniu sunt alții… Iar din opera poetesei respective, și eu tot la arpagic mă gândesc…
E ușor să fii disidentă și mare anticomunistă din așternutul lui Gogu Rădulescu. E ca și cum aș poza eu în antifascist din patul lui Traian Băsescu sau al Robertei Anastase (îhhhhhhhhhhhhhhh)….
Talentul n-are absolut nici o legătură cu caracterul sau cu opțiunile politice, astfel încât Ana Blandiana ar merita să fie ținută minte doar pentru poeziile sale, nu pentru isteriile anticomuniste total deplasate luând în considerare unele din avantajele pe care le-a avut înainte de 1989…
(ciudat cum doi dintre cei mai vocali anticomuniști de după 1989 au reușit să publice cărți „dizidente” înainte de 1989…. Ea cu volumul cu arpagic, și Dinescu cu Moartea citește ziarul, volume cu care cei doi s-au „legitimat” ca mari opozanți)

credeam ca mai e si altceva intre securisti si evrei, daca in douazeci de ani n-am reusit sa inventam alte sperietori, ne meritam soarta

Dupa 21 de ani ce rost mai are. Am citit si eu articolul si mi-am reamintit…
In plus ce sa mai zic de toata pleiada de poieti pe care trebuia sa-i invatam la scoala, pe de rost, cu poiezii idioate despre Partid, clasa muncitoare, conducatorii iubiti, 23 August, 1 Mai, viata noua, etc,etc… Dan Desliu, Otilia Cazimir, Eugen Jebeleanu sunt doar cateva nume…
Apoi proza cu „Uzina vie”, Ilegalistii,etc. Cine mai stie astazi de o Donca Simo? Sau Vasile Roaita?
Deci asa erau timpurile alea…
Si poate ca anticomunismul unora este o refulare a trecutului. Ganditi-va ca (!) comunismul aparea
ca ceva ce nu poate fi dat deoparte; ancorat pentru vecie aici.
Io sunt fericit ca am scapat cu bine si bucuros ca am fost martor si participant la acele momente istorice. Revolutie, palitura de stat sau revolta; esentialul este ca a disparut…
PS
Ce-a aparut in in loc, este o alta poveste…

Cu un tren de noapte, o doamna calatoreste spre gara „Fabric”,dupa ce coboara din tren intra in cimitir si pune flori la un mormint.Apoi, neobservata, se urca in primul tren de intoarcere.Pentru mine, un act de constiinta spune mai multe despre un om dect toate mizeriile scrise….

„…statura doamnei Ana Blandiana. Care rămâne unul din marile nume ale scrisului românesc…”
Sanchi.
Ea și cu Adrian Păunescu.
Jenibil.

cea mai bună confirmare a valorii vine la proba timpului; iar eu văd aşa: în timp ce nichita, spre exemplu, e în continuare „prezent” printre noi, despre blandiana se vorbeşte extrem de rar; sau poate sînt eu într-o ureche …

Am citit si eu cateva comentarii. Nimic deosebit de semnalat. Aceiasi tipi care au putin timp liber(sau pentru care timpul nu constituie o problema) si isi dau cu parerea. Chit ca au habar sau nu.
M-a surprins cat de mult a imbatranit Ana Blandiana, nascuta Otilia Valeria Coman, la 25 martie 1942, la Timișoara. O poeta de calitate, care in vechiul regim trebuia sa joace dupa cum i se canta, adevaratul caracter etalandu-l dupa 1989.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/b/b9/Ana_Blandiana.jpg/200px-Ana_Blandiana.jpg

Comentariile sunt de genul „datul cu parerea chiar daca habar n-am despre ce este vorba”
Din pacate si aici sunt din cei care comenteaza fara sa fi citit, evident, nimic scris de Blandiana.
Si doamna in cauza chiar a scris poezie, chiar este un reper in literatura romaneasca. Si cei care pomenesc de Arpagic, sunt convins, nu au citit nici macar poezia cu pricina, darmite ceva din restul celor scrise de Blandiana.
Si ca sa fiu rautacios pana la capat, versurile inaltatoare citate suntt si ele scrise cu talent 🙂