AcasăRabbi ziceComentatorii

Comentatorii

Despre cele câteva poezii „angajate” ale Anei Blandiana am scris şi eu la un moment dat. Nu e nicio bravura ca de la adăpostul zilei de azi să le impuţi altora compromisurile întunecatei zile de ieri. E o discuţie care ar merita făcută. Poate o să o şi facem. Poate compromisurile despre care vorbim ridică întrebări legate de ferventul anti-comunism al Anei Blandiana, de după ’89. Poate nu, poate tocmai acele compromisuri justifică vehemenţa aceea. Oricum ar fi, nu cred că asta pune în vreun fel în discuţie statura doamnei Ana Blandiana. Care rămâne unul din marile nume ale scrisului românesc. Acestea fiind zise, dacă aveţi vreme şi nervi de oţel, încercaţi să citiţi comentariile de aici.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Nu pot! M-am săturat de luptătorii împotriva comunismului care pleacă în cruciadă pe toate site-urile cu Caps Lock-ul pus şi cu două cărţi citite (amândouă scrise de Ispirescu). O să concurăm în curând la economie şi la criminalitate cu ultimele ţări din Africa, dar subiectul principal va fi tot cât de comunist sunt unul şi altul şi propăşirea neamului prin înlăturarea acestora de la conducere.

    Rabbi, oare cetăţenii statelor africane menţionate mai sus sunt la fel de ferm împotriva vechiului regim care îi mătrăşea cu AK47-urile comuniste şi fervenţi suporteri ai noului regim „salvator” care îi rezolvă cu MP5-uri democratice precum (mult prea) mulţi concetăţeni de ai noştri?

  2. Doamne, ce mizerii … ce mizerii … Dupa vreo trei comentarii am crezut ca nu este „Cotidianul” ci „Romania Mare”, in vremurile ei bune … Blandiana, Pleşu, Dinescu, Paler, bălăcăriţi cu frânturi de logică, exact ca-n „România Mare”.
    Mi-e silă. Poate îi iartă Dumnezeu, că oamenilor le vine aşa greu …

  3. N-am reuşit, îmi pare rău, decât vreo cinci integral şi vreo două, parţial.
    Când a început să fie vorba despre Paler, m-am oprit.
    Dacă indivizii comentatori au doar 20 – 25 de ani, poate că e de înţeles. Mai ales că sunt deosebit de puţintei la minte. Au înghiţit ce li s-a livrat. N-am stat niciodată de vorbă în real cu un exemplar de-ăsta… anticomunist de tip nou. Ceea ce mă face să cred că poate nici nu există. Sunt nişte plătiţi să spurce.
    Ana Blandiana e o poetă. Punct. Acolo unde scrie poezie, este Poezie şi, după mine, chiar n-are nicio importanţă dacă a scris una, două sau o sută de ode comandate, când restul, tot ceea ce a scris cum a vrut şi cum a simţit, e poezie.

  4. Aproape că înclin spre poziția Shogunului…
    Nu mă prea omor eu după poezie, iar preferații mei în acest domeniu sunt alții… Iar din opera poetesei respective, și eu tot la arpagic mă gândesc…
    E ușor să fii disidentă și mare anticomunistă din așternutul lui Gogu Rădulescu. E ca și cum aș poza eu în antifascist din patul lui Traian Băsescu sau al Robertei Anastase (îhhhhhhhhhhhhhhh)….
    Talentul n-are absolut nici o legătură cu caracterul sau cu opțiunile politice, astfel încât Ana Blandiana ar merita să fie ținută minte doar pentru poeziile sale, nu pentru isteriile anticomuniste total deplasate luând în considerare unele din avantajele pe care le-a avut înainte de 1989…
    (ciudat cum doi dintre cei mai vocali anticomuniști de după 1989 au reușit să publice cărți „dizidente” înainte de 1989…. Ea cu volumul cu arpagic, și Dinescu cu Moartea citește ziarul, volume cu care cei doi s-au „legitimat” ca mari opozanți)

  5. Dupa 21 de ani ce rost mai are. Am citit si eu articolul si mi-am reamintit…
    In plus ce sa mai zic de toata pleiada de poieti pe care trebuia sa-i invatam la scoala, pe de rost, cu poiezii idioate despre Partid, clasa muncitoare, conducatorii iubiti, 23 August, 1 Mai, viata noua, etc,etc… Dan Desliu, Otilia Cazimir, Eugen Jebeleanu sunt doar cateva nume…
    Apoi proza cu „Uzina vie”, Ilegalistii,etc. Cine mai stie astazi de o Donca Simo? Sau Vasile Roaita?
    Deci asa erau timpurile alea…
    Si poate ca anticomunismul unora este o refulare a trecutului. Ganditi-va ca (!) comunismul aparea
    ca ceva ce nu poate fi dat deoparte; ancorat pentru vecie aici.
    Io sunt fericit ca am scapat cu bine si bucuros ca am fost martor si participant la acele momente istorice. Revolutie, palitura de stat sau revolta; esentialul este ca a disparut…
    PS
    Ce-a aparut in in loc, este o alta poveste…

  6. Cu un tren de noapte, o doamna calatoreste spre gara „Fabric”,dupa ce coboara din tren intra in cimitir si pune flori la un mormint.Apoi, neobservata, se urca in primul tren de intoarcere.Pentru mine, un act de constiinta spune mai multe despre un om dect toate mizeriile scrise….

  7. cea mai bună confirmare a valorii vine la proba timpului; iar eu văd aşa: în timp ce nichita, spre exemplu, e în continuare „prezent” printre noi, despre blandiana se vorbeşte extrem de rar; sau poate sînt eu într-o ureche …

  8. Am citit si eu cateva comentarii. Nimic deosebit de semnalat. Aceiasi tipi care au putin timp liber(sau pentru care timpul nu constituie o problema) si isi dau cu parerea. Chit ca au habar sau nu.
    M-a surprins cat de mult a imbatranit Ana Blandiana, nascuta Otilia Valeria Coman, la 25 martie 1942, la Timișoara. O poeta de calitate, care in vechiul regim trebuia sa joace dupa cum i se canta, adevaratul caracter etalandu-l dupa 1989.

  9. Comentariile sunt de genul „datul cu parerea chiar daca habar n-am despre ce este vorba”
    Din pacate si aici sunt din cei care comenteaza fara sa fi citit, evident, nimic scris de Blandiana.
    Si doamna in cauza chiar a scris poezie, chiar este un reper in literatura romaneasca. Si cei care pomenesc de Arpagic, sunt convins, nu au citit nici macar poezia cu pricina, darmite ceva din restul celor scrise de Blandiana.
    Si ca sa fiu rautacios pana la capat, versurile inaltatoare citate suntt si ele scrise cu talent 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

- A word from our sponsors -

De citit

Care este

De bună vreme n-am mai scris, n-am mai vorbit, n-am mai ciripit, n-am mai mormăit. Ar fi fost și păcat să stric așa bunătate de zarvă patriotică în care toți anapodașii nației cătau a da lumii răgete despre necăjelile lor. Și e nostim să vezi pâlcurile de...

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...