AcasăRabbi zicePartidul, Băsescu, România

Partidul, Băsescu, România

Precuvioasa doamnă Culcer l-a avut invitat aseară, în studiorile televiziunii „Dreapta Credinţă” pe părintele Băsescu, de la mânăstirea Mincinosu. Cine n-are ceva mai bun de făcut nu are decât să stea să comenteze şi să analizeze toate prostiile lui Băsescu, să inventarieze minciunile rostogolite fără urmă de ruşine.

Din toată revărsarea de nesimţire un singur lucru devine evident. Băsescu a devenit agent de lobby pentru FMI. Şi nu ratează nicio ocazie pentru a propovădui despre nevoia unui nou credit de la FMI. Indiferent de preţul pe care îl va avea de plătit poporul ăsta de amărâţi. Aş putea explica de ce nu avem nevoie de acest credit. De ce nu am avut nevoie nici de celălalt ( am şi făcut-o!). Cui ar folosi? Lui Băsescu nu-i pasă absolut deloc de mizeria la care îşi condamnă propriul popor. Absolut deloc!

Trebuie înţeleasă logica după care funcţionează Băsescu şi gaşca. Atunci când a câştigat alegerile ( nu mai discutăm cum!) Băsescu şi ai lui socotesc că au câştigat dreptul de a stăpâni. Că au primit îngăduinţă de a-şi face de cap. Că, pe perioada mandatului, poporul le-a dat visteria, ţara pe mână pentru a se îndestula ei, victorioşii în alageri. Că finanţele statului au rostul de a-i îndestula pe victorioşii ( repet, nu discutăm cum!) în alegeri. Când banii nu ajung şi pentru umplerea maţului portocaliu, şi pentru frunze branduite, şi pentru scene, borduri şi alte ţevi de sifonare a banului public, banii ăia trebuiesc găsiţi. Trebuiesc luaţi de altundeva. Din lefuri, pensii sau orice altceva nu hrăneşte maţul cel portocaliu. Pentru că ei au câştigat. Alegerile şi dreptul de a se înfrupta.

Ne putem lipsi fără probleme de creditul de la FMI dacă puterea portocalie ar înceta să îşi bată joc de banul public. Dar Băsescu face lobby pentru un nou credit. Că FMI are nevoie de creditul ăsta. Şi negustorii de borduri. Aşa că poziţia lui Băsescu e, până la urmă, o declaraţie de intenţii.

P.S. Şi vine vestea arestării lui SOV. SOV, care neîndoielnic are multe cadavre în şifonier, e patronul unui trust de presă care, în ultimii doi ani, s-a arătat ostil puterii portocalii. Ioan T. Morar e un fel de gazetar. Până peste limita decenţei iubitor de Băsescu. Aşa că I. T. Morar e bun de căftănit consul. Nicio legătură între cele două ştiri.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Cand doua persoane iti spun ca esti beat, te duci acasa si te culci. Cand un popor intreg ii spune presedintelui ca nu e necesar imprumutul, „domnia sa” iese pe post si-si da cu stangu’-n dreptu’. Poate sa faca orice. Sa dea palme, suturi in fund, pana in 2014 i se falfaie de toata lumea. Sau nici macar atata. Stramb e facuta legea in Tara Romaneasca. De ce e obligatoriu sa stai 5 ani la Cotroceni, cand tara merge din rau in mai rau, iar poporul moare de foame?

    • Virgil, într-adevăr nu este necesar împrumutul pentru ca ţara să meargă bine, dar după cum spune şi Rabbi nu asta se vrea.

      Referitor la „întreg poporul” despre care zici că ar fi conştient de situaţie şi că i-ar transmite dictatorului că nu e bine ce face, permite-mi să nu fiu de acord. O fi el, „poporul”, nemulţumit de ce se întâmplă, dar eu nu văd că ar face ceva. Nu aud decât de la „televiziunile mogulilor răi” că treaba pute. Uite, Franţa are popor. România are populaţie. În Franţa au ieşit aproape 2 milioane de oameni în stradă pentru că Băşescul lor, Sarkozy, vroia să crească vârsta de pensionare cu 2 ani. Şi ăia nu au dansat pinguinul, ci au obţinut ceea ce revendicau.

      • Vlad, te inseli. Si Romania are popor, dar reactioneaza de abia cand ii ajunge cutitul la os. Remember 22 decembrie 1989.
        Cat priveste faptul ca nu tot poporul ii spune, eu ma refeream la nemultumirea intregului popor. Cu exceptiile pe care le cunoastem. Asta nu inseamna ca nemultumirea ii spune presedintelui ca drumul pe care mergem e unul gresit?
        In legatura cu speculatia popor si populatie, tot una sunt. DEX-ul mi-e martor.
        S-auzim de bine, ca de vazut…

      • Fără să am intenţii belicoase, că vrem acelaşi lucru în definitiv, permite-mi totuşi trei observaţii:

        1. „cuţitul la os” pare să fie starea naturală a României, din păcate. Când începe să meargă mai bine se găseşte imediat cineva, care cu concursul votanţilor să „rezolve” problema.

        2. Excepţiile de care vorbeşti sunt, după mine, muuuult prea multe având în vedere rahatul acesta în care ne afundăm atât rapid.

        3. Există o diferenţă de nuanţă între „popor” şi „populaţie” şi chiar la ea mă refeream. (poporul, spre deosebire de populaţie, reprezină o comunitate umană unită prin ceva – cultură, tradiţie, nu este numai „totalitatea locuitorilor unei ţări”). Tot DEx-ul îmi e martor 😛 şi poate şi Rabbi dacă are chef.

        De bine s-auzim, precum ziceai..

  2. Inainte de orice, salut! Fiind pentru prima oara pe-aici, probabil ar trebui sa iau o piatra in gura. Dupa parerea vremelnicului de la Cotroceni, sigur ar trebui sa iau o piatra in gura. Si eu, si toti astia care mai indraznim sa spunem adevaruri incomode. Adica toti « puiutii astia de comunisti » care am merita cite-un dos de palma. Cu bordura.
    Ca FMI-ului i-ar pica bine cit mai multe imprumuturi, e de la sine inteles. Numai ca aici, cred ca Basescu nu promoveaza interesul FMI, ci, in primul rind, al lui personal.
    Cred ca totul devine limpede daca ne punem o intrebare simpla : care este viitorul politic (si nu numai) al lui Basescu dupa incetarea mandatului de presedinte. Eu cred ca el si-a pus deja aceasta intrebare. Si mai cred c-a simtit ceva rece pe sira !

  3. @Virgil
    Poporul nu ar astepta sa-i ajunga cutitul la os. Pentru ca urmarea este sange. Un popor gandeste, are lideri care trebuie sa-l conduca bine si societate civila puternica care sa sanctioneze orice aberatie.
    Ce popor se lasa calcat in picioare, lovit cu palma peste gura, furat din buzunare si reactia „poporului”
    este dansul pinguinului si discutiile pe forumuri, bloguri si la mogulii rai.
    Iar marlanului i se rupe si o tine pe a lui. Pai si io as lua bani imprumut si sa-i plateasca altii. Pentru ce pizda ma-si ii trebuie bani? Si cand crucea mamii lui va raspunde jegul pentru ceea ce face acestei tari?
    PS
    Poporul este ceva, iar populatia cam altceva…

    • Sigur, intre „popor” si „populatie” e chestie de nuanta, cum bine a spus si Vlad. Asta daca umblam la fineturi.

      Cred ca in general se lasa calcate in picioare, popoarele care au trait perioada comunismului. Mai precis spus, perioada DICTATURII comuniste.
      Cineva pe aici spunea ca ne aflam in plina dictatura. Altii, pe sticla, spun ca retraim perioada anilor ’50.
      Si atunci?

      In general poporul roman e unul pasnic. Pana la proba contrarie.

      • Vlad
        Ungurii si in perioada comunismului s-au revoltat. Si astazi nu ar permite; ba din contra.
        Polonezii nu s-au lasat calcati in picioare; nici astazi.
        Cehii nu au stat drepti decat dupa 68. Nici ei nu sunt de plans.
        Est-germanii, in 53 s-au revoltat. Si niciodata nu au fost la nivelul economic si social al Romaniei.
        Da, albanezii au fost ca si noi, dar acolo sunt alte conditii.
        Bulgarii, da , au fost cam ca noi; astazi nu mai sunt.
        Pe sarbi nu-i punem pentru ca si aia au fost ceva special in cadrul sistemului.
        Rusii i-au calcat pe toti in picioare. Au trait de pe urma „lagarului” si daca au vodca zilnica alora nu le pasa.
        Si atunci cu cine ne comparam?
        Iar la dictatura pot zice ca este o forma bizara si rafinata; astazi nu se mai poate asa ca prin 50. Dar niste „mladite” (vorba vladescului) se pot vedea. Si nu este de mirare. Marlanu´ in viata lui a fost obisnuit sa comande si restul sa execute. Ca(!) comandant de nava sau ca militar era si normal sa fie asa. Dar Tara nu este o nava si cetatenii nu sunt la ordinele lui.
        Asta nu a inteles idiotul asta…

      • Hai că răspund şi eu dupa 2 zile (halal timp de reacţie!).

        Iordăchel, presupun că te adresai lui Virgil, nu mie, nu? În orice caz, este evident că suntem pe exact aceeaşi lungime de undă şi că vedem amândoi populaţia din România în aceeaşi lumină.

        Sincer mi-aş dori să nu avem dreptate, să ne fi scăpat nouă spiritul războinic-justiţiar al românului de azi şi să ne demonstreze greşeala luând o atitudine demnă de un popor adevărat. Însă, ca de obicei, sunt extrem de sceptic în privinţa asta.

        PS: Apropo de exemplele tale (absolut corecte), mie tot modelul poporului francez mi se pare cel mai edificant pentru că (1) este de actualitate – se întâmplă (şi) acum şi (2) pentru că au asta în sânge chiar de pe la 1789 – e parte integrantă din natura lor. Alţii pot, noi, aparent, nu..

  4. Bre Dani, chiar vroiam sa te intreb dar mi-a luat-o inainte @crina: in ultimii doi ani? Ce naiba? Am trait in alta parte pana acu’? Daca zic mai mult de 8 luni e mult! Din punctul meu de vedere.
    @Virgil,
    Din pacate n-ai dreptate. Asta nu-i popor, e populatie. Vai de mama lui! Stau si ma intreb (retoric, evident) cat dracu tre’ sa le mai ia nenorocitii amaratilor de romani ca sa se trezeasca? Si parca vad ca atunci cand „se trezesc” voteaza cu Vadim! 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...