AcasăOy-oy!Scurt şi îndesat

Scurt şi îndesat

Marele gânditor pedelichiu Gelu Vişan anunţă noi victorii portocalii: în 2050 va avea loc „echilibrarea totală a deficitului bugetului de pensii”. Bre, nici Ceauşescu nu se avânta cu planul cincinal aşa de departe. Dar e bine. Măcar ştim cât timp mai au ăştia de gând să fure.

Băi hailendere, băi Mac Leodule, hai bă, că ţie îţi rezolvă pedelicii pensia, bă!

***

Observator cultural e una dintre puţinele reviste de cultură, de la noi, care se încăpăţânează să supravieţuiască. O citesc regulat chiar dacă nu întotdeauna sunt de acord cu lucrurile scrise pe acolo. Una peste alta, vorbim despre o revistă serioasă. Ultimul număr, recunosc, mi-a creat anume dificultăţi. Cum nu am trecut la cura cu ceai de păducel, nici abuzul de Cărtărescu nu îmi face bine. Iar ultimul număr al Observatorului îmi oferă o doză de Cărtărescu mult peste ce pot eu metaboliza. Pe prima pagină o poză de-o şchioapă cu personagiul. Două cronici la cărţi ale lui Cărtărescu, interviu cu acelaşi Cărtărescu…  mult prea mult. Chiar dacă nu contează părerea mea personală despre producţiunile personagiului, tot e mult. N-am să discut acum despre scrisul lui Cărtărescu. Am lucruri mai bune de făcut. Iar cei care găsesc că omul e un mare creator n-au decât. Să fie sănătoşi!

În interviul mai sus pomenit, C. îşi dă cu părerea despre mersul politicii:

Oricum am lua-o şi oricine ar fi avut dreptate, am mai spus-o: epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.

Care or fi bunele ? Excluzând sinecurele ICR-iste. Altfel, desigur, înduioşător să auzi că sărmanul Băsescu e „prizonier neputincios al sistemului…”. Desigur, sistemul e corupt şi ticăloşit, stăpânul bucilor intens pupate e doar un pustnic visător la falanster. Hai sictir!

****

În acelaşi număr al Observatorului, episodul 3 al serialului Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea, semnat Marius Oprea.

Dincolo de toate aceste declaraţii, contradictorii sau confuze, un fapt e cert (în ceea ce-l priveşte, rareori Traian Băsescu a declarat de două ori acelaşi lucru în legătură cu acest subiect al relaţiilor sale cu Securitatea): că a colaborat. Excepţie face numai insistenţa cu care a susţinut că aceste relaţii au fost fireşti şi normale, în lumea în care el a trăit.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Tu n-o sa intelegi niciodata un Cartarascu; Cel ce a citit in 5 (cinci) ani o carte (Levantul) ala-l intelege.
    Poate a invatat cartea pe de rost. Altfel nu se poate intelege. Si de aia ii plin de el -Cartarascu- in „Observator cultural”. El centreaza, el inscrie, etc.
    Ceva interesant am citit in prima parte a postului tau: Cu gelu visan. Rabbi, pe bune, tu mai crezi in Mos Craciun? Sau in Iepuras? Sau in PD? Sau in vorbele vorbite de marlan?
    PS
    Io nu mai crez…

  2. „Care or fi bunele ? Excluzând sinecurele ICR-iste”

    Ba uite ca bazeus a facut si ceva bun: ne-a aruncat in fata erorile, greselile si tarele intregului sistem, incepand cu Constitutia si terminand cu boborul manelistic. Daca un exemplar ca el a reusit sa ajunga in capul bucatelor nu o data ci de doua ori, daca a intins Constitutia nu o data ci de multe ori, daca dupa ce a facut in primul mandat a putut fi reales si mai ales daca toate astea s-au petrecut fara ca noi (un „noi” generic, evident) sa ridicam o spranceana macar… inseamna ca avem mult de lucru pana sa incepem sa visam la democratie.

    Basescu e o boala. De pe urma careia putem, muri sau putem deveni imuni multa vreme.

    Eu am cumparat deja lumanari, coroana si un numar par de garoafe albe.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...