E greu să găseşti un singur epitet care să descrie actualul executiv. Ticălos, cretin, incompetent, corupt, tembel – oricare dintre aceste epitete descrie doar parţial chestia pe care o numim azi Guvernul României. E greu să găseşti ceva care să egaleze imbecilitatea guvernului Boc. Dar cum rolul opoziţiei este acela de a oferi oricând o alternativă cel puţin comparabilă, se pare că, măcar în privinţa trăznăilor, opoziţia începe să joace de la egal la egal cu Boc.
Ideea unui guvern din umbră, despre care pomeneşte domnul Antonescu, nu este nouă. Nu e prima dată când un partid de opoziţie vorbeşte despre aşa ceva, deci prostia nu e nouă şi cu atât mai puţin scuzabilă. Stupiditatea asta nu este altceva decât un joc de imagine, dar unul mediocru şi rizibil. E de înţeles nevoia de imagine a unui politician, dar sănătos ar fi ca pe lângă statul la poză şi giumbuşlucurile de genul ăsta să poată adăuga şi ceva consistenţă. Ori ăsta este exact lucrul care îi lipseşte domnului Antonescu! Am mai scris despre asta: domnul Antonescu este un vorbăreţ de talk show, priceput la nimic, dar excesiv, până la narcisism, în cultivarea propriei imagini .
Ce este, mă veţi întreba, atât de criticabil la toată povestea asta cu „guvernul din umbră”? Iar răspunsul e simplu: neseriozitatea! În actuala situaţie a ţării, un partid care îşi propune şi ne propune să vină la guvernare ar trebui să dea dovadă de ceva mai multă seriozitate, de ceva rigoare, dacă nu cerem prea mult. Ideea unui guvern din umbră, astăzi, e un banc prost, o glumă tâmpită, care poate încinge neuronii celor sărmani cu duhul, dar atât. E o dovadă de crasă neseriozitate ca, în criza profundă pe care o traversează România, ca partid de opoziţie să vii şi să spui: iaca, bre rumâne, soluţia! Îi numim miniştri pe Gheorghe, Florică şi Sâmburel! Şi gata!
Nu am să discut lista propusă de domnul Antonescu. Ar însemna să iau în serios demersul domniei sale. Şi nu e cazul. Liberalii ne tot anunţă că au soluţii grozave de ieşire din criză, dar soluţiile acelea sunt la fel de vizibile ca şi freza domnului Antonescu prin Parlament. Tot ce au fost în stare să ofere ca soluţie, până acum, e acest banc prost, cu guvernul din umbră. Social-democraţii nu sunt nici ei mai breji.
Suntem copleşiţi de o inflaţie de exasperări. Scârba de Băsescu şi slugile sale stă să dea pe dinafară. Iar cei din opoziţie socotesc că scârba noastră trebuie să devină, obligatoriu, capitalul lor politic. Ceea ce este teribil de greşit. Probabil, pentru majoritatea tâmpită a populaţiei, glumiţe de genul guvernului din umbră, trăncăneala de talk show şi înjuratul imbecilităţii portocalii reprezintă serioase argumente în formarea intenţiei de vot. Am mai spus-o: nu există investiţie mai profitabilă ca investiţia în prostia celor mulţi. Dar tare mi-e teamă că nici măcar acea majoritate pomenită nu mai poate fi tâmpită cu prafuri de genul ăsta.
Crin Antonescu se încăpăţânează să îmi confirme mai vechea afirmaţie că nu este altceva decât o zgomotoasă ilustrare a ideii de formă fără fond. Câtă vreme domnia sa nu va simţi nevoia să se ia în serios, nu mă văd nici eu obligat să-l iau în serios. N-ar strica să afle că ridicolul poate avea multe feţe. Şi nu întotdeauna e colorat în portocaliu. Că vremea jocurilor de băieţei a trecut, cum a trecut şi timpul îmbufnărilor şi auto-contemplaţiei la oglindă. Şi că, pe lângă trăncăneală, un lider respectabil mai are nevoie şi de seriozitate. Şi de muncă.
Si Opozitia este la fel de incompetenta ca si Puterea iar singura diferenta este ca ei nu isi pot pune incompetenta in practica. Solutia ar fi ca populatia sa isi bage mintile in cap si sa nu mai spere ca va aparea un izbavitor, un salvator de neam care va face treaba in locul nostru. Ar cam fi cazul ca romanii sa inceapa sa isi foloseasca proprii creieri.
Păi asta făcură până acu’! Îşi folosiră fix creierii proprii. Poftim rezultatu’!
atunci se impune o lobotomie nationala
:)))))))) Din ce naiba să mai tai?
amputezi ce neuron a mai ramas. have some faith, un neuron s-o gasi in natia asta, macar de samanta 😀
Uzual chestii de genul ăsta vin de la oameni care simt nevoia să (îşi) justifice opţiuni din trecut, şi care n-au tăria de a spune „am fost un dobitoc”… în loc de asta spun „ceilalţi sunt nişte dobitoci chiar mai mari!”. Orice ar face sau spune PSD sau PNL e rău, lor li se aplică nişte standarde imposibile şi eşuează inevitabil pentru că trebuie justificat votul ăla de mai demult. Şi atunci portocaliul în negaţie şi convins de propria infailibilitate îndeamnă la sinucidere: toţi sunt la fel, nu are nici un rost, suntem pierduţi fără speranţă… vot canci!
Logica asta duce la o superficialitate extremă în ce priveşte votul: dacă toţi sunt la fel sau aproape la fel, atunci ce contează? Hai să votăm cu: ăia care dau găleţi sau apar mai bine la tv sau au sloganuri mai chic. Elucubraţii precum „vin comuniştii”, „o să aducă minerii”, „vor poşta şi sarea” au început să aibă valoare pentru că nimic altceva nu mai avea. Iar acum suntem în situaţia paradoxală în care suntem scârbiţi la extrem de clasa asta politică şi îi înjurăm 24/7 dar fiindcă societatea este total atomizată singura speranţă este în ei.
„Toţi sunt la fel” este o idee auto-distructivă, un îndemn la abandon, letargie şi mioritism sinucigaş din care nu va ieşi niciodată nimic bun. Nu va ieşi decât ce a mai ieşit odată: nişte monştri hăhăitori.
Absolut corect , @cristi !!! Subscriu si eu …!
Rabi,
Strategia cu guvernul din umbra nu e rea, în sine. Ca idee. La fel se face si la case mai mari. Ïntrebarea e ce anume fac ministrii aia din umbra, cum anume vin ei cu contre la adresa puterii pt a demonstra ca ei da si ceilalti ba.
Prin cele democratii, tehnica e urmatoarea: ministrul din umbra devine ”criticul pe probleme de…”. De munca, de educatie, de orice. Cînd se da cu mucii în fasole la sanatate, ministrul sanatatii este interpelat in parlament de catre ”criticul oficial al opozitiei pe probleme de sanatate”. Numai si numai ala îl ia la împins vagoane pe ministru, din partea opozitiei. Pt ca ala stie. Ala e varianta cealalta. Iar pulimea vede si compara. Partidele stau la spatele criticilor oficiali si-i sustin cu strategii, informatii, etc. Baietii vin pregatiti la inteprelari.
Ïn Canada e si mai fun, pt ca ministrii (care-s si deputati totodata) stau fata în fata cu ministrii din umbra, în parlament. Se ridica un ministru sa deschida gura, pac se ridica ministrul din opozitie sa-l contreze cu date si argumente.
E foarte antrenant de urmarit. E usor de realizat cine poate si cine-i cu vaca. Iar la alegeri, pac cu stampila de vot pe ala care poate. Si cam asta e tot.
Ïn Romania ar merge la fel dar la televiziuni, ca asta e moda. Sa-i cheme fata în fata pe ministrul din umbra si ministrul în post. Si sa se dueleze în idei si argumente. Si solutii.
Ca mai mereu, ceea ce la alţii reprezintă un model funcţional, la noi este importat şi maimuţărit. Avem damblaua naţională de a ne imagina că, undeva într-o bodegă, stă omul providenţial şi imediat după ce-şi termină cinzeaca se apucă să ne mântuiască.
Chestia asta e doar o prosteală neserioasă. În mod firesc ar trebui propus un program de guvernare, cu măsuri concrete, nu doar o vagă declaraţie de principii, pe tipicul „vom face să fie bine”. Apoi abia putem începe să dezbatem şi cine sunt oamenii potriviţi pentru a pune în mişcare acel program.
Din cauza ca doctrina si ideologia partidelor e o gluma proasta in Romania, nu prea merge ce spui tu, Rabi. Daca opozitia vine cu program de guvernare bun, puterea il fura. Stinga, dreapta, liberal sau democrat e totuna in tara lui Caragiale. Iar omul de rind are alte griji decit sa stea sa priceapa ce va sa zica un program de guvernare.
Uite ce idiotenii au declarat pedelistii in programul lor. Parca-s scrise in fuga, pe genunchi intr-o buda inainte sa depuna juramantul ca ministri.