De-a valma

Cei de la PSD au decis să refuze participarea la „consultările” iniţiate de Traian Băsescu. Lucru absolut de înţeles. Nu am înţeles de ce au simţit cei de la PSD nevoia de a-şi justifica refuzul, în forma în care au făcut-o, cerând revocarea invitaţiei adresate, de către acelaşii Traian Băsescu, celor de la UNPR. Invocând adică oareşce prinţipuri, de parcă s-ar teme să nu-l ofenseze prea tare pe machitor. Cei de la PNL şi PC au avut o atitudine mult mai onestă: „n-avem ce discuta cu tine, musiu, că eşti moftangiu. Şi mitocan! Sictir! „.

Cei de la PSD au simţit nevoia unui pretext mai complicat, de şcoală veche. Până la urmă e tot aia. Nu era nevoie de pretexte. Cu Băsescu nu există „consultări”. Pretextul celor de la PSD e ca şi cum ar vrea să mănânce o hazna de căcat, dar se vaită că e linguriţa murdară.

***

Nu-s mare amator de dulciuri, dar eram un fidel ronţăitor al ciocolatei cu rom. O prietenă din copilărie. Nu am avut nevoie de reclame. De când şmecherii de la Cadbury au preluat marca, ceva s-a schimbat. Gustul nu mai e acelaşi. Textura cremei diferă. Mai mult zahăr, mai puţină aromă. Am strâmbat din nas şi neaoşist am zis: asta e. Apoi a început „campania”. Toată mizeria asta cu ipotetica înlocuire a steagului naţional (albastru-crem-maro?) cu cel american. Şi vrăjeala de după cu „ne-aţi convins, băi, patrioţilor, lăsăm steagu’ „. Unii au considerat toată manipularea asta o demonstraţie de campanie deşteaptă. E o părere. Daţi-mi voie să am alta: e o porcărie jegoasă. Nu găsesc nimic de lăudat în zgândărirea patriotismului de mahala pentru a-ţi vinde pătrunjelul. Şi categoric, ca un consumator o spun, mă apucă dracii când nişte şmecheri îşi închipuie că sunt un tâmpit pe care-l duc ei unde vor.

Aşa că: bravo, bă. Sunteţi tari. Nu mai cumpăr chestia aia!

***

Mai zăbovim puţin în zona reclamelor. O întreprinderea de panificaţie vrea să-şi promoveze marca. „Savoria” e marca. Iar spotul care apare de ceva vreme pe tv, încearcă să mă convingă ce pită bună fac ăştia. Cât e ea de sănătoasă, tradiţională, integrală şi bogată în alea-alea. Asta în teorie. În practică, spotul e cretin. Timp de 30 de secunde mi se arată nişte roboţi industriali, tot felul de braţe mecanice, de măgăoaie de fier, cenuşii, de instalaţii hidraulice, fiare şi fieroaice, printre care, la un moment dat se scurg nişte guguloaie (deloc plăcute vederii) de aluat. Iar în final, ochiul se izbeşte de o ţiplă pe care e scris numele mărcii. Şi mi se voisovăreşte despre grozăvia pâinii cu pricina.

Bă, voi sunteţi tâmpiţi? După reclama asta o să mă feresc de pâinea voastră ca de sculament. Că – aşa aţi conceput „reclama” – mi-e teamă să nu găsescu vreun şurub sau lichid hidraulic prin ea. De fapt voi ce vreţi să promovaţi? Pâinea voastră sau sculele neamţului?

***

Încă una din reclame. La o bancă. În care apar nişte feţe de cretini şi după ce se străduiesc să ne convingă că sunt cu adevărat imbecili îşi pun întrebarea: „tu cu cine faci banking? ”  Ce să fac, bă? Mă-ta ştie că vorbeşti aşa?

Acum nu mai facem târguieli, ci ne căcăm pe noi şi facem şoping. Nu mai halim o sarma, ci o injoim. Iar mai nou banchincgim. Dar până la urmă poate ăla e segmentul de piaţă vizat de bancherii respectivi: marţafoii şi piţipoancele. Cu cine fuck banking, bă?Vezi că prind repede?

***

De pe blogul mogulului aflu o chestie care îmi place. Ştefan Tomici, un piciulin de numai 13 ani, dar buuuuun la şah şi teribil de deştept, îi provoacă pe onor parlamentarii la un simultan de şah. Din capul locului pariez pe pici. Sunt absolut convins că rade tot!

Vestea bună e că, marţi, între orele 13 şi 16, când se întâmplă povestea, sigur-sigur, la Parlamentul României se va folosi creierul. Cel puţin un creier.