AcasăRabbi ziceRămâne întrebarea

Rămâne întrebarea

La alcoolicii anonimi orice recitare de tării începe cu : „mă intitulez Tase şi sunt alcoolist! – Să trăieşti, Tase, eşti de-al nostru, bre!”  Pe la noi orice vorbire despre banul public începe în felul următor: „nu iau leafă de la buget!”.

Aşadar să începem cu începutul:

Nu iau, nu am luat şi nu cred că voi lua vreodată leafă de la stat. Spre deosebire de Băsescu şi familia. Care şi-au făcut teşchereaua exclusiv pe banul public.

Am mai spus chestia asta: mi se pare de mare caca împărţeala asta, în lefegii la stat şi la privat. Ca şi cum privaţii ăia, în covârşitoarea lor majoritate, nu s-ar hrăni cu polonicul tot din banul public. Adică de ce eşti mai breaz dacă iei leafă de la Cocoş sau Căşuneanu?

Primesc următorul comentariu, de la un amic ( îi pot spune aşa, deşi avem păreri diferite despre caroten):

toate ca toate, da mie mi se pare de foarte mare angajament “argumentul” forte al tutulor bugetarilor:
“da io cu ce mai platesc banca?”

pai XXXxxxXXxX in inima ta, cand ti-ai luat casa si masina, m-ai plimbat pe mine cu masina aia, sau am dormit io la tine in dormitor?
la ca pisicii ma-sii sa tre sa ma simt io sa scot banu din buzunar, pentru ca el a fost bou si si-a imaginat ca, la fel ca imobiliarele, salariile “numa creste”?
in rest, is foarte curios, abia astept sa ii vaz pe altii la guvernare. sa dea drumu la lapte si miere pe dunare. ca daca ii asculti, cam asta se intampla de a 2-a zi dupa ce pica Boc.

Ăsta e comentariul. De ceva vreme nu mai răspund comentariilor. Oamenii au opiniile lor, nu au nevoie de mine să le validez sau invalidez. Nici nu ar fi treaba mea să o fac. Dacă acestui comentariu îi răspund aici, mai pe îndelete, o fac pentru că acest comentariu reproduce un tip de gândire nu tocmai isprăvită.

a) când Icsulescu, bugetar, contractează un credit cu banca, atât el cât şi partenerul de tranzacţie, bancherul, pleacă de la nişte date care se presupun că ar fi certe. În cazul de faţă adeverinţa de venit. Iar atunci când e vorba de un salariat la stat, se pleacă de la premiza că veniturile sunt certe şi previzibile. Sau aşa este în ţările normale. Ori în ţările care n-au Boc la guvern. Nimeni, nici bancherul, nici debitorul, nu pleacă de la premiza că salariile vor tot creşte, ci de la ideea sănătoasă că veniturile respective sunt, repet, certe şi/sau previzibile.

b) e o prostie cât toate zilele să spui „m-ai plimbat pe mine cu maşina aia?” . Că nu te-ai plimbat nici cu maşina lu’ Băsescu, nici în vilele lui sau ale fiicelor n-ai dormit.

c) impozitele le plăteşti statului. Iar felul în care îşi bate statul joc de bani este decis de Boc & Băsescu, nu de amărâţii de lefegii. Asta în cazul în care tu chiar plăteşti vreun impozit statului. Şi nu e cazul vocalului meu comentator.

d) o altă prostie e aia că tu, contribuabil, îi plăteşti leafa ăluia. Cum un mare cretinism e ăla că patronul îţi plăteşte leafa. Nu, dom’le. Leafa ţi-o plăteşti singur, din munca ta. Statul sau patronul decid doar cât din munca ta se întoarce sub formă de leafă şi cât rămâne spre îmbuibarea sa.

e) dacă ne aşteptăm ca după plecarea lui Boc şi (adaug eu!) Băsescu va curge bunăstarea pe aici. Foarte probabil nu. Dar hoţia şi sărăcia vor intra în cote ceva mai rezonabile. Alde Udrea şi Ridzi nu-şi vor mai bate joc de banii ăia pe care te lauzi tu că-i plăteşti statului.

Cam asta e. În rest rămâne întrebarea:

CÂND INTRĂ ANASTASE ÎN PUŞCĂRIE?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Ieri, pe multi i-am vazut zicand; „Bugetar ? daca nu-ti convine, muta-te la privat”.
    Si ii intreb; copiii lor unde invata?
    Se ingrijesc doar in clinici particulare ?
    Daca da, inseamna ca nu suntem atat de saraci.

  2. Un ardelean se duce sa-i cumpere sotiei un sutien, dar nu stia marimea. Vanzatoarea il intreaba:
    – Cum are sanii, asa, ca niste pepenasi?
    – Nu, nu ase.
    – Ca niste gutui?
    – Nu, nici ase.
    – Atunci, ca niste oua?
    – No, ase, numa’ facute ochiuri!

  3. Ca în acel banc celebru, am să-ti raspund la întrebare cu altă întrebare: Când vor intra în pușcărie, pentru „subminarea economiei naționale”, toată conducerea de partid și de stat, de la nivelul de președinte până la nivel de director in minister?

  4. Iti amintesti cum a cazut Rizi Piti aia? Au facut front comun ziarele, blogurile si vreo doua televiziuni. Nu e cazul la Anastase. Roberta pica cind zice Base ca pica si nici o secunda mai devreme. Zic sa-l intrebi pe Suprem.

    Ce se mai aude cu referendumul pt parlament, ca asa s-a facut o liniste pe partea aia…Dar cu inregistrarile lu madam Udrea facute ilegal la Parlament? Dar cu cazul Hayssam vs serviciile lui Baselu? Gata cu toate?

  5. Eu comentez legat de „d”.

    Mi se urcă sângele în cap când aud chestia asta.

    Nu statul te plăteşte.
    Nu o ţară te plăteşte.
    Nu o companie.
    Nu mama omida.

    Ci pur şi simplu munca ta. Consider de un mare retardatism intelectual să spui altfel şi personal găsesc înjositoare această judacată de valoare.

    Imi fac munca bine, sunt platit. Nu o fac bine, câştig prost. Celelate lucruri (statul/ţara/compania/mama omidă) sunt nişte factori externi şi indirecţi în acest simplu proces. Iar când vom înţelege acest lucru, multe lucruri se vor rezolva.

  6. Eu sint nedumerit ca aia de la Garda si de la ANAF fac greva. Pai aia triesc din leafa? Din leafa si-au facut vile, si-au luat masini si isi petrec concediile afara? De vreo 3 ani spaga la un control a ajuns cam de trei ori cit amenda. Si controalele in ultima vreme au fost ca de 3 la 6 luni. Bineinteles, la aia prosti. Deci…

  7. Mordechai,
    rezonez cu ce ati spus dvs aici, mai putin cu:
    a) Salariul cert – in viata nimic nu e cert (nici impozitele). Salriul poate creste, scade, ramane constant sau ajunge la 0 (concediere) oriunde in lumea asta
    c) Aici imi permit sa nuantez – pana la Dzeu te mananca sfiintii, nu e de vina Boc, nici Basescu ca in liceul X nu ia nimeni bacul, sau ca in spitalul Y toaletele sunt un focar de infectie, sau ca stai zile (saptamani) pe drumuri pentru orice prostie ai nevoie de la orice administrat de stat. Daca Boc &co sifoneaza impozitele, cine e de vina ca tace ? Nu lefegii?
    d) Mie, leafa imi este platita de clientul care cumpara produsele/ serviciile firmei unde lucrez. Cine este clientul celor care lucreaza la stat? Nu cetateanul/contribuabilul?
    Iar raspunsul la intrebarea dvs cu Anastase: tot atunci cand o sa intre Base/ 99% din PDL, PNL si PSD:)

  8. As fi de acord cu tine, in cea mai mare parte a afirmatiilor despre bietii lefegii de la stat, cu urmatorul amendament:
    Vezi ca si lucrul intr-o multinationala este tot serviciu privat. Ce legatura am eu, care lucrez din aprilie 1992 in multinationale, cu statul si infruptarea din ban public. Si, la fel cu mine, ce legatura au toti cei care lucreaza in multinationale? Si, de aici, stiind ca in multinationale nu exista stimulente – mici prime de paste sau craciun, plata orelor de noapte sau a celor suplimentare in limita a 32 de ore pe luna pentru cei care nu sunt personal TESA si, in final, pe baza indeplinirii de indicatori, un eventual al XIII-lea salariu la personalul TESA, reprezinta singurele sume platite peste salariul de baza, de ce nu se negociaza, la stat, salariul si atat? Cand te obisnuiesti sa primesti pe langa salariu, inca o suma suplimentara lunara de cca 2-3 salarii, normal ca iesi si tipi. Si, pe de alta parte, cand te imprumuti, ti se cere salariul si, eventualele, venituri constante. Pai ai salariu de 600 de lei si ti se da imprumut de 100000 de euro? Tu iei stimulente lunare de 5000 de lei? Nu inteleg?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...