Funeriu nu ar trebui sub nicio formă demis.
Ori de câte ori îl văd, dar mai ales îl aud vorbind, pe actualul ministru al educaţiei, îmi amintesc că viaţa e o cutie cu bomboane de ciocolată. Nu pentru că Funeriu ar fi cine ştie ce dulceaţă de băiat, pur şi simplu e replica aceea cheie din Forrest Gump al lui Zemeckis. Iar Funeriu îmi aminteşte de blândul Forrest. Nu vreau să fiu greşit înţeles, îmi aminteşte de Forrest Gump tot astfel cum un vas de toaletă îmi aminteşte de o ceşcuţă de cafea, în sensul că ambele sunt făcute din porţelan.
Funeriu al nostru (oh, ioi, al nostru!) are, deci, ceva din Forrest Gump. Adică ambii au un iq echivalent cu numărul de la pantofii unui preşcolar. Altfel, desigur, există distincţii notabile. Forrest e un naiv inocent, Funeriu e un tălâmb încrâncenat; dacă Forrest Gump e un copil perpetuu, Funeriu e un dobitoc incurabil. Nu vreau nicicum să-l insult pe Funeriu; pur şi simplu constat. Dacă personajul imaginat de Winston Groom are o simplitate fermecătoare, la Funeriu e vorba de prostie colţuroasă, extrem de contondentă. Forrest îşi recunoaşte încetineala minţii, pe care natura sa generoasă o face tolerabilă. Forrest Funeriu, în schimb, e sedus de personajul din oglindă; rosteşte banalităţi stângaci formulate cu o solemnitate ridicolă.
Apariţiile lui Funeriu sunt un spectacol în sine. Omul e mereu încruntat, are o poză studiată, ministerială, care ar vrea să sugereze că avem de a face cu un mic Atlas, care duce pe umerii săi toată povara problemelor învăţământului românesc şi nu numai. Ridurile frunţii sunt desenate într-un fel anunte, încercând să convingă că acolo, în spatele frunţii, are loc o febrilă activitate. Postura, jocul, totul încearcă să vândă imaginea unui gânditor frământat. Asta până deschide gura. Şi atunci se face un curent îngrozitor, care dă cu otita prin cei din preajmă. Pentru că poza e o glumă nevinovată pe lângă vorbirea lui Forestache de la educaţie.
La Funeriu discursul e o activitate eminamente fizică. Năduşeşte, gâfâie, mai repede trei dezacorduri, dă şuturi ideilor puţine şi formulate în condiţii de austeritate a vocabularului, până când tot ceea ce emite se transformă într-o enormă onomatopee. Agramat, dar solemn; prolix, dar hotărât. Orice vorbire a lui este un supliciu pentru limba română şi un test de torsiune pentru logică, dar o desfătare pentru ego-ul nătângului care, narcotizat de ambiţia parvenirii, îşi imaginează că e făclia de la care educaţia românească îşi aprinde ţigarea. Şi întotdeauna, dar întotdeauna, recitalul de tâmpenii şi dezacorduri se încheie cu un post scriptum. Pentru că îşi mai aminteşte că mai are de spus ceva ce, socoteşte el, ar trebui să fie memorabil. Aşa că adaugă o ultimă frază descheiată la prohab şi cu predicatul în încăierare cu substantivul.
Ce s-o mai lungesc, Forestiu ăsta e un Boc care n-a eclozat încă.
De câte ori îl aud scoţând sunete pe găurica de sub nas îmi vine să-i strig: run, Forrest, run!
Spuneam că Funeriu nu trebuie, sub nicio formă, demis. Trebuie păstrat. Conservat. Împăiat şi ţinut în scaunul de ministru al educaţiei pentru încă multă vreme. Iar când mai vin unii, alţii să se plângă de starea lucrurilor, trebuie doar să li-l arătăm. Se vaită occidentalii că românii sunt necivilizaţi? Ia, uite, băi vestule! Vedeţi pe cine avem noi ministru la educaţie? Deci… asta e. Se plâng unii că românii sunt tot mai agramaţi şi mai rudimentari? Îl scoţi pe Funeriu: „păi, ce să faci? ăsta e ministrul educaţiei!”. Scot facultăţile de medicină promoţii de Ciomu? Bagi poza cu Funeriu. Aşa că, pe bune, gândiţi-vă serios: chiar îl vreţi demis?
Vrei să-l păstrăm ca pe Cid?
Bună idee. Hai să dăm de lucru taxidermiştilor.
Am ras cu lacrimi ce mai…..!Cand esti in forma ador scrisul tau…! Mi-ai facut ziua…Multumesc!
Haidi, bre.
Doar nu ai fi vrut să ne fie conducerile, deschise la minte.
Are grijă , clismaticul, să nu-şi eclipseze prunca.
Pentru o generaţie viitoare de ţali, numai bun e Funerache.
Funebriu
nici macar sa judece nu e in stare. Nu mai tineti minte ca era ajutat de lepra aia fanatizata -Badea-
sa tina o cuvantare?
Io as propune sa i se faca un mausoleu, ca lui Lenin
(Vladimir Ilici Ulianov), sa fie dilit si expus ca pe vremuri la balci (iarmaroc) la colectia de monstri.
PS
In realitate un nimic gaunos, plin de ifose…
Run shoot yourself Forrest!!!
Mie-mi aduce aminte de un persoanj sinistru dintr-un film sifi! (ceva de genul Razboiul stelelor) 🙂 Da’ nici sa dai cu ciocanu nu stiu cum il cheama! Este cel mai sinistru personaj pe care l-am vazut in toata viata mea! Imi provoaca fiori de groaza pe sira spinarii (la propriu) cand il vad! Cand deschide gaura de supt nas „arata” exact cum ai scris tu! Brrrrr!
[…] articol savuros despre ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, pe blogul http://moshemordechai.wordpress.com/ Aici, doar un mic […]
fabulos portret Rabbi. multumesc pentru zambetele care mi-au incalzit ziua asta ploioasa si rece 🙂
&Iordachel Gudurau- Poate mai bine FUNERARIU
Daaaaaaaaaaaaa, vreau
„nhâ, nhâ, amândoua îmi place”
zise şefu’ăl mare.
Ne mai miră un biet ministraş ?
Deci pâna la urma are ceva dintr-un vas de toaleta.
Lucrurile stau extrem de grav la Ministerul Educaţiei din România, unde ministru este Daniel Funeriu, personaj intens şcolit în Occident, şi numit pe această funcţie de către preşedintele României, Traian Băsescu. Daniel Funeriu promitea că va aplica proiectul Mircea Miclea de reformă a educaţiei în România. Or în psihologie şi educaţie, savantul Mircea Miclea a înlocuit modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov, cu modelul robotic al omului. Din ce spune Daniel Funeriu despre „maximizarea entropiei în cercetare şi învăţare”, conchid că el vrea să aplice la educaţia şi cercetarea din România “modelul robotic al omului”. Pentru că acest model de învăţare prin „maximizarea entropiei” este o procedură de inferenţă statistică şi se aplică numai la roboţi, numai la învăţarea de către maşină ! La http://homepages.inf.ed.ac.uk/lzhang10/maxent.html scrie în mod explicit : „This page dedicates to a general-purpose machine learning technique called Maximum Entropy Modeling (MaxEnt for short).” Acum întreb şi eu, numai retoric, câtă minte poate avea acest Daniel Funeriu?, ministrul Educaţiei din România, dacă el confundă învăţarea de către o maşină, deci un robot, cu învăţarea de către un copil din România ! Ori se face iarăşi un experiment nenorocit pe copiii din România, un experiment comandat de duşmanii noştri din exterior (şi în acest caz nu bănuiesc că ar fi de vină Moscova)? Miniştrii Educaţiei din România, aleşi&culeşi de Traian Băsescu, vorbesc în mod specific despre Mircea Miclea şi Daniel Funeriu care cred în “modelul robotic al omului”, au adus în actualitate cărţile scrise de marele nostru psiholog Vasile Pavelcu (fost profesor universitar la Iaşi): 1/ Drama psihologiei. 2 / Elogiul prostiei. Citez dintr-o recenzie : „Elogiul prostiei anunţă apariţia unei noi specii umane care ne-a invadat şi ne-a sufocat”.
nu prea sunt de acord. eu chiar ma intreb ce cauta funeriu intre trogloditii astia
uite cv-ul
http://www.ziare.com/daniel-funeriu/stiri-daniel-funeriu/petru-daniel-funeriu-curriculum-vitae-171428
sper sa public niste inregistrari cu el…
Fii atent cum procedezi:
– printezi cv-ul papiţoiului.
– îl duci în baie şi îl pui lângă sulul de hârtie igienică
– când te caci, te ştergi la cur cu el.
Tu l-ai văzut? L-ai auzit vorbind? Fă exerciţiul ăsta.
La „limbi straine” nu a adaugat si lb. romana, ca doar e clar; e strain de ea.
Gogule, dacă vrei să publici înregistrări cu el, vezi că circulă încă pe net înregistrarea aia în care Secretarul de stat Oana Badea îi șoptește oligofrenului ce să răspundă la conferința de presă…
Fratele meu alb, daca nu ne-ai fi imbogatit aievea mizera lume, ar fi trebuit sa te inventeze cineva. Musai!
Nu pentru ca umilele mele idei se gasesc minunat exprimate in textele tale, inainte sa fi apucat sa le maltratez eu, formulandu-le. Ci mai ales pentru ca, atunci cand NU sunt de acord cu tine, tot gasesc ca esti vizitat de geniu.
De exemplu, eu pe individul cu pricina l-as spanzura cu capul in jos si l-as afuma cu ardei iute.