AcasăRabbi ziceMonşer, mă ia cu...

Monşer, mă ia cu junghi de la moţiune!

Moţiunea de cenzură este, pentru un partid de opoziţie, fix cum e ficatul pentru beţiv. Adică pentru beţivi în general, nu pentru unul anume. Nu pentru ăla anume. Prinde bine, da’ nu rezolvă nimic. Pentru putere, în schimb, moţiunea de cenzură e precum părul de pe coaie ( adică n-ajută, mai mult încurcă şi dacă-l tunzi creşte la loc).

Bun. Vestea bună e că lui Boc i-a crescut foarte mult păr pe coaie. Vestea rea e că încă îi funcţionează maşina de tuns. Să mai discutăm despre moţiunea de cenzură sau s-a lămurit ce aveam de spus?

În mod esenţial rostul moţiunii ar fi de a dărâma puterea. În subsidiar oferă opoziţiei şansa de a prezenta o alternativă. În concret e prilejul, pentru noi toţi, de a asista la o nouă tură de ţigăneală sub cupola Parlamentului. Într-o lume idilică, discutarea unei moţiuni de cenzură ar trebui să fie prilejul unui dialog între opoziţie şi putere. N-avem noi treabă cu idilele!

Mă tem că această nouă moţiune reprezintă un risc mai degrabă pentru opoziţie, decât pentru putere. În societate s-au acumulat tensiuni considerabile, generate de cretinismul şi ticăloşia actualei puteri. Neliniştea socială a atins cote de-a dreptul periculoase. Liderii opoziţiei, cu precădere cei de la PSD, vin pe valul acestor nelinişti acumulate în societate şi încearcă să le dea acestora o expresie politică. În mod constant, liderii opoziţiei şi, repet, mai ales cei ai PSD şi-au asumat( mai mult sau mai puţin legitim) rolul de reprezentanţi ai unei societăţi tot mai nervoase. Afirmând că au capacitatea de a genera schimbarea. În momentul în care nu vor reuşi ( şi mă îndoiesc că vor reuşi) să livreze schimbarea promisă se vor fâsâi extrem de rapid. Pentru că societatea aşteaptă soluţii şi nu zbateri; electoratul aşteaptă lideri care pot livra şi nu vorbăreţi care pot promite. Scuza lipsei majorităţii necesare adoptării moţiuni va interesa foarte puţină lume; asta e problema PSD şi ar trebui să ţină de capacitatea sa de negociere şi mobilizare a resurselor. Repet, dacă nu vor reuşi să livreze, vor plăti un preţ important. Iar eşecul moţiunii poate întâri poziţia PDL. Într-o astfel de situaţie se poate întâmpla ca nemulţumirea socială să caute alte forme de expresie, câtă vreme soluţia politică nu funcţionează. Iar asta poate genera instabilitate pe termen lung.

Personal nu cred că moţiunea poate trece. Pentru că nu văd la PSD tocmai capacitatea de negociere despre care vorbeam. Pentru că PSD greşeşte încercând să capitalizeze politic nemulţumirea socială, în folos propriu, în loc să o lase să erodeze temelia actualei puteri. Iar, ca un mare rispitor, PSD risipeşte grăbit acest capital pe cauze dinainte pierdute.

Rămâne de văzut. Dacă o să conducă şedinţa Anastase  şi Cotoi numără voturile, moţiunea va fi respinsă cu un număr de voturi împotriva moţiunii de două ori mai mare decât numărul total al senatorilor şi deputaţilor ( e mai bine să joci la sigur). Dacă va conduce Oltean şedinţa şi se votează ca la reducerea TVA, atunci e loc de mari surprize.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

1 Comment

  1. Esti un defetist! Esti un optimist incurabil!
    Pai s-au dat toti de cesul mortii sa-i dea jos pe pesedisti si s-a ajuns ca speranta sa fie tot la ei…
    PS
    Nici io nu cred ca motiunea va trece (din pacate), dar
    mai sper (sa vad cai verzi pe pereti)…
    PPS
    Mai tii minte cand s-a injghebat „Marea Alianta PDL+ PSD”? Cat de plini de sine si de mandri erau pesedistii? Si cum sustineau ei guvernul Zdreanta 1. Si cum au impus ei ca UDMR-ul sa nu intre la guvernare…
    Si astazi?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...