AcasăRabbi ziceCe mama dracului

Ce mama dracului

se întâmplă în ţara asta?

Băsescu o dă pe ingliş şi se bagă în tocmeala cu nişte cămătari de la FMI; ministrul învăţământului, zevzecul ăla de Funeriu, îşi dă cu părerea despre modernitatea lui Eminescu (şi nu mă refer la trombonisme!); purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale, altfel om cu aparenţa înţelepciunii, se lasă străbătut de grija pentru … pufuleţi! Migurile cad; pe şosele maneliştii patriei îşi fac de cap cu rable înmatriculate în Bulgaria;  nişte puleţi de funcţionari de la FMI hotărăsc ce avem şi ce n-avem voie ( şi, de regulă, avem voie să fim săraci. atât!); Camera Deputaţilor este paralizată din cauza menţinerii la conducerea ei a unei infractoare. Puterea e condusă de nişte dobitoci, iar opoziţia de un Venturiano cu ambiţii de pilot de raliu şi un chiulău.

Iar lucrul cel mai rău e că, după ce terminaţi de citit toată înşiruirea de mai sus, nici nu găsiţi ceva cu adevărat scandalos în toate cele pomenite. Pentru că ne-am obişnuit cu ele.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Când termini de citit înşiruirea de mai sus nu înseamnă, din păcate, că s-a terminat înşiruirea…
    Unii s-au obişnuit cu ele, unii încearcă să acrediteze ca astfel fiind normalitatea, că aşa se trăieşte bine, unii profită, unii suferă, unii abandonează, unii sunt dezorientaţi, unii se mişcă brownian, e un haos. Asta se întâmplă.

  2. Din păcate chiar aşa se întâmplă,deoarece nu avem forţa necesară să facem faţă mulţimii corupte, ca să-i putem înlătura, pentru că ne luptam cu morile de vânt… Pentru că ne-am obişnuit cu cele pomenite de tine.Noroc că mai există Colebil… 🙂

  3. ce-i mai rau Rabbi nu este doar faptul ca ne-am obisnuit cu insiruirea de mai sus si nici ca ni se pare normala… cel mai rau este ca ne uitam putin peste umar sa vedem daca insiruirea nu-i cumva mai lunga… si daca nu-i, oftam fericiti caci putea fi chiar si mai rau?

      • da stii ca eu as cumpara pastile din alea? da’ sa fie un stoc mare, asa cam un container. si apoi le-as face cadou marinarului ca sa plece undeva departe cu cine vrea inimioara lui si sa nu se mai intoarca decat atunci cand le-a terminat sau l-au terminat ele pe el 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...